„M-a întrebat odată cineva, unde îi punem firma. (…) Mi-a venit atunci pe buze: «Ce rost are să scrii pe o lebădă albă cu litere negre: lebădă albă». Cam așa e. E foarte frumos”. (Amza Pellea, convorbire cu Mircea Lupu și Alexandru Iotzu, în revista Arhitectura, nr. 1/1974)”.
Sunt rare clădirile moderniste care sunt opere de arhitectură excepționale, dar și intervenții sensibile în oraș și repere iubite de locuitori. Iată poveștile uneia dintre ele.
