Text: Dorothee Hasnas
De zece ani aștept mereu cu mare entuziasm începutul lui noiembrie – pentru festivalul de film UrbanEye. Între 8-12 noiembrie, cele mai bune filme cu tematică urbană rulează pe ecranul Cinema Elvire Popesco, selecționate cu grijă de echipa festivalului. Filmele prezentate de-a lungul anilor explorează teme precum dezvoltarea orașului, sustenabilitatea, patrimoniul recent, comunitățile și modul în care acestea se formează sau se adaptează la viața urbană, precum și arte conexe arhitecturii: artă în spațiul public, land art, design interior/obiect și fotografie de arhitectură.
Crizele recente la nivel mondial – medicale, climatice, economice și sociale – au generat schimbări semnificative în viața noastră. Odată cu pandemia, ne-am obișnuit să lucrăm de acasă. Trăim mai mult singuri în apartamentele noastre din orașele tot mai mari și ne petrecem timpul liber în moduri diferite, în funcție de mediul nostru de viață și de bula din care facem parte. Nu știm încă cum vor influența aceste schimbări modul în care configurăm locuințele, darmite cum vor afecta pe termen lung spațiile urbane.
UrbanEye vine să ne ofere o varietate de viziuni profund diferite, cu filme din Olanda, Austria, India și Peru, dar și cu o utopie din trecut: Buenos Aires-ul lui Le Corbusier.
{Deși Le Corbusier a vizitat o singuă dată capitala Argentinei, pentru a ține o serie de prelegeri despre Arhitectura Modernă, orașul avea să-l captiveze pentru următoarele două decenii. Începând din 1929, arhitectul a dezvoltat viziunea sa modernistă pentru planul orașului Buenos Aires, încercând prin toate mijloacele posibile să o transforme în realitate. Documentarul reușește să dezvăluie amploarea factorilor politici si culturali care au făcut ca visul lui Le Corbusier pentru Buenos Aires să rămână doar un proiect pe hârtie.}
Interesul pentru adaptarea locuințelor și vieții la locuirea singuratică vine dinspre Japonia, cu Tokio-ul din When We Live Alone sau casa construită de un singur om, dansator de butoh, numită ButoHouse, film realizat de Beka și Lemoine, cunoscuți pentru documentarele lor despre Barbican-ul londonez, Fondazione Prada, imobilul 8 a lui BIG sau casa lui Rem Koolhaas din Bordeaux.
{When We Live Alone explorează modurile în care trăim singuri, dar totuși împreună, în orașele contemporane. Creșterea fără precedent a numărului persoanelor care trăiesc singure pune în discuție teoriile despre locuire și ridică întrebări despre modul în care această schimbare în structura socială și stilul de viață al oamenilor afectează orașele în ansamblu. Prin intermediul unei serii de povești interconectate, filmul investighează acest nou fenomen cu ajutorul arhitectului Takahashi Ippei și sociologului Yoshikazu Nango care ne însoțesc prin mai multe locuințe individuale din Tokyo. Dacă a locui singuri devine noua noastră realitate, cum arată aceasta?}
{Un film documentar captivant al regizorilor Beka & Lemoine ce spune o poveste despre perseverență si speranță surprinzând procesul prin care artistului japonez Keisuke Oka iși construiește propria casă. Acesta face din arhitectură un spectacol folosind ca sursa de inspirație dansul butoh – o mișcare coregrafică de avangardă născută în Japonia în anii 1960. Arhitectura devine astfel o formă de exprimare artistică prin care Oka își exprimă rezistența față de haosul vieții urbane din metropola Tokyo, dar și propriile sale lupte și frustrări. Butohouse va putea fi vizionat împreună cu When we live alone / Locuind singuri. }
De asemenea, vă recomandăm să explorați portretele lui Arne Jacobsen, Alvaro Siza și Jorn Utzon.
{Câștigător al Premiului Pritzker, Álvaro Siza, este un personaj major în istoria arhitecturii contemporane, cu proiecte care au schimbat peisajul urban al mai multor orașe din întreaga lume. Cu toate că numele său și lucrările sale sunt cunoscute pe scară largă, Álvaro Siza este o persoană rezervată și introspectă, care preferă să rămână departe de lumina reflectoarelor. Documentarul surprinde povești personale relatate de sora arhitectului și prieteni precum Eduardo Souto de Moura din care aflăm detalii despre copilăria sa, relația cu soția, pasiunea pentru sculptură sau admirația pentru muzica clasică. Prin explorarea influențelor asupra vieții și carierei lui Álvaro Siza, se conturează un portret subtil și captivant al arhitectului și moștenirii sale în arhitectura modernă.}
Locuind în București, este important să ne recalibrăm periodic perspectiva asupra vieții urbane, pentru a nu ne pierde în totalitate. Orașul nostru este un loc ciudat, mereu în mișcare, care înaintează și regresează simultan, în direcții diferite. Această dinamică specială îi conferă unicitate, dar, în același timp, face viața locuitorilor săi foarte complexă. Ne împleticim prin clădirile mereu instabile și ne croim drumul pe străzile sale cu limite mereu negociabile, până ajungem să dansăm, pentru a nu cădea. Avem nevoie de utopii pentru a explora posibilitățile, dar la fel de mult avem nevoie de distopii pentru a ne tempera entuziasmul pentru scenarii mai puțin sustenabile.
Ana Rubeli, pe care o cunoașteți ca realizatoare a proiectului de storytelling cultural aiciastat, vă va ghida în tururi inedite prin case de patrimoniu care de obicei nu sunt accesibile publicului. În plus, sâmbătă, 11 noiembrie, cei mici pot participa la un atelier cu vânătoare de comori în jurul Muzeului Hărților. O serie de dezbateri completează programul acestei ediții: discuția cu Ilinca Păun Constantinescu despre 100 de ani de Bauhaus, cea cu Ana Szel si Andrei Rus despre locuire, muncă și timp liber în Bucureștiul socialist, cu Irina Tulbure o discuție despre stații de autobuze, despre guerilla gardening cu Alex Axinte și despre street art și graffiti cu regizorul filmului De ce scriu ăștia pe pereți?, Alin Boeru, unde sunt invitați și artiștii stradali Robert Obert, John Dor S,Pisică Pătrată și CAGE.
{„Spiritul Bauhaus” este un documentar captivant care sărbătorește 100 de ani de la înființarea școlii de arhitectură și design din Weimar, explorând istoria, prezentul și viitorul ideilor utopice născute atunci, idei ce incă au un impact semnificativ asupra modului în care trăim astăzi. Filmul ne prezintă artiști și arhitecți care, în încercarea de a răspunde provocărilor actuale, se inspiră din principiile miscării Bauhaus. Astfel, povestea acestui proiect utopic neterminat se dezvăluie în fața noastră, fiind conturată în jurul unor întrebări încă actuale: Cum ne dorim să trăim și încotro ne îndreptăm?}
{Fotograful canadian Christopher Herwig a călătorit timp de mai mulți ani în fostele republici sovietice, acoperind o distanță de peste 50.000 de kilometri din Ucraina până în Uzbekistan și din Armenia până în estul îndepărtat al Siberiei. Scopul acestei călătorii a fost să documenteze stațiile de autobuz construite în timpul regimului sovietic și să înțeleagă cum a fost posibilă crearea unor obiecte de arhitectură unicat într-o perioadă în care arhitectura era standardizată și subordonată ideologiei din acea vreme.}
{Încercând să înțeleagă dedesubturile fenomenului graffiti și street art din România, un corporatist ajunge să se descopere pe sine. Pornit ca o analiză obiectivă a unei contraculturi, documentarul se transformă într-o poveste intimă de maturizare (coming-of-age) a unui bărbat de 35 de ani, înghițit de universul diferit pe care îl descoperă. Filmul explorează toate dimensiunile și specificitățile aceste comunități – de la intervențiile pe metrouri, tramvaie, trenuri, ajungând la acțiuni clandestine pe străzi, în spațiul public sau în locuri abandonate.}
Filmele pot fi vizionate de miercuri până duminică la Cinema Elvire Popesco. Și în fiecare an, când UrbanEye se încheie, singurul meu regret este că durează doar 5 zile, nu o lună întreagă – este nevoie să ne drămuim cu atenție timpul săptămâna asta.
—-
Un proiect:
Asociația Arta în Dialog
Parteneri:
Institutul Francez în România, Institutul Cervantes în România, Ambasada Germaniei, Ideilagram
UrbanEye este cofinanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB, sesiunea de finanțare *București acasă 2023*.
Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.
Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural (AFCN).
Articol conex:
