În cele ce urmează vom vorbi despre un exemplu bucureștean de recondiționare, refolosire a unui spațiu de locuit existent. Importanța unui astfel de proiect nu poate fi destul subliniată oricât de mult s-ar scrie despre subiect. Locuim într-o lume foarte construită, care oferă la tot pasul șansa de a reinvesti o clădire cu necesitățile generațiilor actuale, salvând astfel energie, resurse și un strop de memorie. Nu mai e vorba doar despre reabilitarea respectuoasă a unor construcții vechi prețioase, ci despre refacerea unui fond general, cu milioane de clădiri, cu vârste și calități arhitecturale foarte diferite. Dezbaterea despre reinvestirea construcțiilor existente a ajuns de mult la proporții transnaționale. Acest proiect ne oferă ocazia unei discuții despre responsabilitatea adăugată arhitectului în contemporaneitate de a imagina pe pânze deja pictate, de a-și rechestiona rolul și de a reinventa profesia, cum deja dezbatem de ceva timp.
Text: Cătălina Frâncu
Foto: George Postelnicu, Bogdan Popescu
Imobilul de pe strada Puțul lui Zamfir se află în Dorobanți, unul dintre cartierele de prestigiu ale Bucureștiului. Acesta găzduiește încă parcelări și vile interbelice, fiind însă și brăzdat de Șoseaua Ștefan cel Mare, cu restructurările caracteristice perioadei comuniste, dar și cu dezvoltările haotice, experimentele și densificarea explozivă din ultimii 30 de ani. Din ultima categorie face parte și obiectul proiectului despre care vom vorbi în cele ce urmează.
*plan de situație
Povestea imobilului douămiist este una a transformării, schimbării, dar și a unei forme mai modeste de perpetuitate care evocă cu ușurință un posibil parcurs uman, de la inadecvare la un caracter coerent modelat.
Fațada inițială era destul de complicată, folosind elemente de limbaj arhitectural postmodernist menite să învioreze dispoziția monotonă, depersonalizată și ambiguă a celor câteva goluri dintr-un cadran opac și greoi: în pofida intenției, fațada originară constituia un element dizarmonic care rupea ritmul propus de context și întuneca strada.
Parcela, orientată către stradă pe o singură latură, are avantajul de a fi mai degrabă lată decât adâncă. Acest aspect oferă posibilitatea captării luminii în ciuda îngustimii străzii, aspect de care clădirea inițială nu făcea uz. După descrierea arhitecților de la Melon Studio, deschiderile înguste vizibile în fotografii corespundeau mai degrabă unor spații de depozitare și băi, opțiune probabil motivată prin poziționarea acestei fațade către nord. Mai mult, spațiul nu era maximizat, apartamentele întinzându-se incert pe câte două etaje, într-o dezordine funcțională, sub o mansardă imposibil de folosit. Din cele menționate s-a construit lista de intervenții necesare: deschiderea fațadei, captarea luminii, o recompartimentare conformă cu nevoile contemporane (printre care și eficientizarea încălzirii spațiilor); analiza structurală a adăugat și nevoia consolidării structurii existente, în timp ce practica a impus introducerea unui lift.
Proiectarea acestor schimbări atât de necesare a condus la un bloc mic, devenit casă pentru patru apartamente, și un studio cu terasă acoperită.
*înainte și după
Fațada către stradă a fost complet regândită. Unul dintre elementele curbe inițiale a fost complet refăcut, celălalt a fost integrat unui ansamblu de spații exterioare individuale. Un ecran diafan și luminos a fost realizat printr-o serie de elemente verticale metalice albe care traversează întreaga înălțime a celor patru nivele. Popularea lor cu vegetație cățărătoare va fi benefică locuirii, dar și reîmprospătării unei străzi excesiv de minerale, punctată doar de vegetația rară și sufocată de mașini care se revarsă din incinte.
Mai mult, alegerea utilizării elementului vegetal într-un mediu atât de mineral evocă o caracteristică proprie Bucureștiului: ritmarea elementului construit cu o curte bogată în verdeață, de multe ori iederă.
Transparența fațadei funcționează și pe orizontală: alegerea grilajelor metalice pentru pardoseala balcoanelor creează impresia de plutire și comunicare. Fațada se află la polul opus situației de dinaintea intervenției.
Toate gesturile proiectului Melon Studio conduc la un spațiu de locuire cu foarte mult caracter, lăsând totodată liberă imaginația locuitorilor; un echilibru greu de atins, demonstrat însă și de faptul că, așa cum scriu autorii, imediat după finalizarea lui, primele 3 etaje au fost închiriate ca spaţii de firmă pentru profesii liberale, lucru permis de configurarea iniţială flexibilă.
-
+6
Din apartamente transpare prezența luminii, materialitatea metalului, lemnului și a pereților albi, gata să devină suport pentru vieți aparte.
-
+1
Info & credite
DE PROIECTE
Client: Privat
Adresă: Str. Puțul lui Zamfir, 32-34, București
Arhitectură: Melon Design Studio – George Postelnicu, Oana Postelnicu
Colaborator: Sergiu Leuca
Structură: Popp & Asociații
Instalații sanitare: Pacic
Suprafața construită totală (mp): 1240
Perioadă: 2017-19
Partener: Hidroizolaţii – BAUDER
