DOSAR: Pe piață. Inclusiv cu clădiri vechi
Text intro: Ștefan Ghenciulescu
Când am definit temele dosarelor din acest an, acest număr era dedicat relației dintre piață și arhitectură, antreprenoriatului, modelelor deștepte, iar cel din decembrie unei teme foarte dragi nouă – lucrul cu clădiri existente. Ei bine, va trebui să ne gândim la un alt dosar pentru decembrie, deoarece, întrebând, cercetând, selectând și cugetând asupra proiectelor și interviurilor, am ajuns ca majoritatea materialelor din acest număr să se refere tot la regenerare și reinventare.
Nu ne facem iluzii: mantra investitorului român e în continuare „demolăm și păstrăm doar dacă nu se poate altfel”. Ceea ce la Universitatea Ion Mincu a ajuns o modă pentru diplome (nu și pentru temele de an, însă) se reflectă extrem de puțin în practică. Costă mult să reabilitezi cum trebuie, procesul e complicat, spațiile vechi nu par să se preteze noilor funcțiuni și așa mai departe.
Articolul extins despre proiectul „Palatul Universul” din București arată cât de bună poate fi o investiție care pornește de la cu totul alte principii. Fosta tipografie transformată în centru de industrii creative nu e monument istoric, iar operațiunea este una strict privată. Se pare că a ieșit cocktail bun din ingrediente mai puțin obișnuite. Ne-am simțit obligați de aceea să vorbim nu doar cu arhitecții, ci și cu investitorii și cu cât mai mulți dintre cei care folosesc clădirea.
Exemple internaționale prestigioase susțin o filosofie a vechiului bun ca resursă pentru imobiliare: OMA lucrează în inima Veneției (cam cine și-ar fi închipuit asta acum 20 de ani?), un colecționar și comerciant de artă alege să transforme o fostă fabrică din Belgia într-un fel de cartier hiperurban la periferie.
Revenind la noi, am încercat cât mai multe ipostaze și am ajuns să navigăm printre extreme. NOD Makerspace, o inițiativă urbană de tip bottom-up care reușește nu doar să supraviețuiască, ci și să crească și să implice din ce în ce mai mulți parteneri. Într-o cu totul altă filosofie, un proiect corporatist a refuncționalizat unui proiect post 1990, transformând un cinema din Iași în clădire de birouri.
Au rămas din programul inițial două discuții cu care ne mândrim, pentru că nu prea se întâmplă în reviste de arhitectură: am vorbit cu reprezentantul unei mari companii de imobiliare, dar și cu cel al unei firme din domeniu cu o practică concentrată pe operațiuni cu arhitectură de calitate. Chiar au avut lucruri de zis, inclusiv despre noi, arhitecții.
Lucrul cu existentul nu e doar cool și responsabil, ci chiar se pare că devine o parte importantă a practicii. Și ar cam trebui să ne obișnuim cu asta și să ne antrenăm să gândim arhitectura și în acești termeni. Și asta rămânând cât se poate de dedicați atât spiritului contemporan, cât și istoriei recente. Unei istorii recente uneori foarte personale, așa cum o demonstrează, de această dată în afara dosarului, extinderea liceului la care Dorin Ștefan a lucrat recent, dar pe care l-a absolvit cu ani buni în urmă.
Sumarul complet – aici
Zeppelin 145 (martie – mai 2017) este disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.
