Ce s-ar face studenții de la arhitectură fără planurile și machetele lui Junya Ishigami? Greu de văzut un juriu de școală în care să nu recunoști modelul – desene detaliate, delicate și transparente, machete eterice care combină abstracțiunea și esențializarea cu naturalismul. Ei da, recunosc că nici noi la atelier nu ne-am putut opune. Cred însă că e mai mult decât o modă sau o strategie de seducere și că studenții înțeleg cumva că, desenând și construind machete astfel, ajungi să proiectezi locuri delicate și care pot deveni familiare. Gândești cu totul altfel relația dintre spațiile tale și context, sau dintre arhitectură și viața oamenilor. De fapt, începi să te uiți altfel la natură, orașe și locuire.
Corina Laza și Ștefan Tuchilă s-au dus la expoziția biroului de la Fondation Cartier din Paris. Au fost entuziasmați și se vede din text și imagini.. (Ștefan Ghenciulescu)
Text: Corina Laza
Fotografie: Ștefan Tuchilă
Un aer de primăvară bate dinspre Fondation Cartier odată cu deschiderea expoziției Freeing Architecture. Vremea rămâne capricioasă, oscilând între zile toride în alternanță cu griul și umiditatea tipic pariziene, dar e multă prospețime în cele 18 proiecte ale lui Junya Ishigami și în modul în care sunt prezentate.
Expoziția pune în scenă peste 30 de machete acompaniate de schițe și filme organizate tematic : lumea copilăriei (grădinițe în Kanagawa/Japonia, Shadong/China), fenomenul norilor (sculptură urbană Sydney/Australia, Casa păcii Copenhaga/Danemarca), peisaj (Pavilion pentru Parcul Vijversburg/Olanda, Grădina irigată și Restaurant Tochigi/Japonia, case Dali /China, Japonia), meditație ( capela și centrul cultural Shadong/China), educație (sala polivalentă Kanagawa /Japonia, Kait Workshop Kanagawa/Japonia) sau restaurare (Muzeul Politehnic/Moscova, rezidență pentru bătrâni în Tohoku/Japonia).
Explorarea peisajului este parte integrantă a proiectelor. Peisajul e primordial, transformator, privilegiat, dominând arhitectura care acompaniază discret și pune în scenă natura în perpetuă schimbare. Unele proiecte transformă radical natura pentru a crea un peisaj nou, ameliorat și inovator. Astfel, Centrul Cultural din Shadong e suprapunerea unui lac artificial cu un pavilion multifuncțional, grădina irigată din Tochigi suprapune o pădure cu o pajiște inundată, vilele din Dali combină peisajul mineral cu locuirea într-un efort de a extinde relieful existent.
*8 vile în Dali, China
Procesul de concepție este descris prin machete, fără îndoială cea mai impresionantă prezență în expoziție. Machetele surprind prin diversitatea materialelor,texturilor, detaliilor și a dimensiunilor. Fiecare model e executat într-o tehnică diferită și reușeste să surprindă în acelasi timp complexitatea procesului de concepție dar și a execuției ulterioare, fără a simplifica sau uniformiza proiectele. Parcursul secvențial al machetelor expune etapele care au condus către proiectul final și pune în coerență contexul proiectului si arhitectura .
*Locuinţe pentru bătrâni, Tohoku, Japonia, recuperare și reasamblare locuinţe existente, proiect în curs
Proiectul final apare ca o concluzie naturală, în care nu se mai citesc 2 elemente ci unul singur, un spațiu fluid absorbit de peisaj.
Trebuie precizat că nu e vorba de machete de studiu. Ele au fost special create pentru expozitie, însă nu reinterpretează concepția proiectului, ci reușesc să captureze libertatea de expresie, experiementarea și inovația fiecărei abordări.
Despre lipsa constrângerilor: Sursă de fascinație dar și de frustrare, libertatea limbajului și a abordării fiecărui proiect surprind în parcursul expoziției. Se pot trasa căteva linii mari pentru a descrie arhitectura lui Junya Ishigami dar cea care domină este capacitatea de a evita cu o ușurință uimitoare constrângerile formalismului și de a concetra în mod poetic lucrurile esențiale. O linie desenată pe cer descrie un monument în Sydney, colajele unor desene de copii devin acoperisul unei grădinițe în Shandong, pământul excavat expune o grotă din beton transformată în locuință și restaurant in Yamaguchi, un spațiu semi-deschis definit de o structură ce pare să plutească recrează o linie fină de orizont în Kanagawa.
*Grădiniţa din pădure, Shandong, China, proiect în curs
*În dreapta sus: Kait Workshop – sală polivalentă, Kanagawa, Japonia. Stânga jos: Sală polivalentă universitară, Kanagawa, Japonia, proiect în curs
*Sală polivalentă universitară, Kanagawa, Japonia
Diversitatea proiectelor și vocabularul lor sunt dezarmante pentru peisajul restrictiv și monoton al comenzilor de arhitectură în Franța. Într-o piață dominată de „produsul imobiliar” (din punctul acesta de vedere Franța și România sunt chiar asemănătoare) e aproape caricatural de imaginat clientii care ar putea incuraja proiectele prezentate. Dacă expoziția nu ar avea referințe și detalii tehnice ai crede că temele corespund unor proiecte din primii ani de facultate, atunci când temele de proiect sunt deseori (extrem de) detașate de realitatea meseriei.
Refuzând un stil unic, Junya Ishigami înscrie fiecare proiect într-un context estetic individual, determinat de peisaj, funcțiune, utilizatori și client.
E ceva destabilizant în modul în care sobrietatea proiectelor pare să ascundă deliberat complexitatea execuției. De la utilizarea unui volum impresionant de pământ pentru a cofra o structură de beton (Casă și restaurant/Yamaguchi) la construcția unei clădiri transparente fără niciun element structural vertical altul decât sticla (Pavilion pentru Parcul Vijversburg /Olanda) sau la extinderea unui muzeu prin excavarea și expunerea fundațiilor (Muzeul Politehnic /Moscova), Junya Ishigami reușește sa traducă explorarea tehnică și inovația prin simplitate și poezie.
*Casă și restaurant/Yamaguchi
*Pavilion pentru Parcul Vijversburg, Olanda. Cu: Studio Maks – Marieke Kums.
*Muzeul Politehnic /Moscova
Concluzie: e o adevărată eliberare să parcurgi o expoziție de arhitectură fără eternele scheme generice cu axonometrii încărcate de culori și săgeți, secțiuni și planuri cu o grafică indiferentă față de specificul proiectelor, fără perspective trișate și fotografii prelucrate fără prezentarea obsesivă a produsului finit într-o lumină seducatoare, de multe ori ruptă de realitatea execuției sau a proiectului în sine.
*Capelă, Shandong, China, proiect în curs
Expoziția lui Junya Ishigami se descoperă și se experimentează personal, ca și arhitectura lui, cere atenție și sensibilitate, nu urmărește proiectul construit ci procesul lui, energia care a stat la baza concepției. Fotografiile cu proiectul final sunt foarte discret prezentate, pentru că nu fac decât să confirme libertatea și firescul fiecărei abordări. Expoziția a fost deschisă până pe 9 septembrie 2018.
DE PROIECTE
Articol conex:
Cum să înveți arhitectură făcând case de păpuși
