Hota Smart Eco

Editorial: La tara. Pentru noi, pentru ei, pentru toti

„Ce va uitati la noi? De ce fotografiati? Plecati, domnule, de-aici! Mai lasati-ne  în pace!”
Am vazut gospodaria la o cotitura, pe drumul care traverseaza comuna Râmesi din Muntii Apuseni. O imagine incredibila: o casa, o sura si un grajd asa cum erau acum o suta de ani si cum azi par sa mai fi ramas doar în muzee etnografice. Trei oameni foarte în vârsta, cârpind un acoperis de paie cu o bucata de tabla.  

Dincolo de rusinea de a fi certati pe buna dreptate, supararea lor fata de entuziasmul nostru mi s-a parut ca exprima foarte bine o contradictie fundamentala în atitudinea fata de patrimoniul rural. Ne plac mult casele vechi, arhitectura (si o întreaga cultura) populara; suntem, pe buna dreptate, disperati de distrugerea accelerata a acestui patrimoniu si, într-o continuitate culturala a cliseelor din ultimele sute de ani, într-un colt al mintii chiar ne-am dori cumva pastrarea nealterata a unui mod de viata, pe care sa-l contemplam cu satisfactie. 

Doar sa-l contemplam, fiindca nici în ruptul capului nu am locui în conditii autentic traditionale. Gospodaria despre care vorbeam nu era doar frumoasa, ci si foarte, foarte saraca. Iar oamenii care traiesc în conditii greu aceptabile astazi si cu perspective incerte au cu siguranta o perspectiva foarte diferita de a noastra si, în orice caz, nu le convine sa devina actori vii în diorame folclorice. 

Modernizarea e o dorinta legitima, iar exagerarile noilor constructii si refuzul celor vechi pot fi întelese din perspectiva nevoii de compensare si a frustrarilor dintr-o societate care, pe de o parte, îsi construieste înca identitatea pe baza unei ruralitati mitice, pe de alta, foloseste termenul de „taran” în mod peiorativ.

Cum gasim un echilibru între prezervarea unor valori culturale si o dezvoltare inevitabila? Cum navigam între potential economic, lupta fata de valul de orori recente, kitsch-ul etno din ce în ce mai potent, dar si nostalgii retro si reinventarea populista si turistica a trecutului? 

Ca sa ne lamurim putin, ne-am apucat de o carte si de o expozitie. Ambele se numesc „Dincolo de oras”, devin publice pe 25 septembrie, la Muzeul de Arta Contemporana din Bucuresti, si ne poarta de la satele din Apuseni la noile suburbii din marile orase, de la reabilitari si restaurari, care nu se refera  doar la arhitectura, la case noi în medii naturale sau construite sensibil, de la mesteri dulgheri si fierari la vânzarea de legume eco pe Facebook. Va invitam sa vedem împreuna ce mai înseamna astazi la tara.

Foto: Patrick Violet

* Publicat in Zeppelin nr. 117 / septembrie 2013

1