Editor: Peter Allison
Thames & Hudson, Londra, 2009 [2006]
format: 24×20 cm, 224 pagini
In 2006, cu ocazia expozitiei de la Whitechapel Gallery din Londra, dedicate proiectelor recente de spatii publice realizate de biroul Adjaye/Associates, era lansata si monografia intitulata Making Public Buildings.
David Adjaye este unui dintre putinii arhitecti de origine africana (nascut in Tanzania, parintii sai fiind originari din Ghana) care s-a remarcat in mod fulminat pe scena star-sistemului profesional international, in mod special prin proiectele locuinte individuale, prezentate intr-un alt volum (Houses), publicat in 2005.
Afinitatea sa manifestata fata de curentul estetic minimalist a fost cultivata prin experienta dobandita alaturi de David Chipperfield si Eduardo Souto de Moura. Colaborarile ulterioare cu artisti precum Olafur Eliasson si Chris Ofili au devenit extrem de semnificative in directia rafinarii vocabularului modernist si atentiei deosebite acordate materialitatii constructive si experientei multisenzoriale a spatiului arhitectural. Atitudinea sa profesionala apartine unui demers contextualist, modelat cu discretie si preocupare pentru asamblajele surprinzatoare de materiale moderne. La Adjaye, dialogul cu amplasamentele urbane isi gaseste totdeauna articularea in gesturi discrete, bine masurate intr-un plan al sensibilitatii poetice, pe care n-as putea decat sa-l asociez unei extrem de fertile „rationalitati slabite”. Centrul Premiului Nobel pentru Pace de la Oslo, Pavilionul Thyssen-Bornemisza din Venetia, Muzeul de Arta Contemporana din Denver, alaturi de seria interventiilor din Londra – cladirea Rivington, Piata comerciala Wakefield, blocul din Fairfield Road, magazinele Idea, Centrele Stephen Lawrence si Bernie Grant Arts sunt exemple de interventii urbane degajate, aparent banale, dar care atrag priviri atente, in profunzimea si complexitatea imbinarilor constructive, in asamblajul semnificativ al volumetriilor si fatadelor.
Dialogurile si comentariile critice semnate de Okwui Enwezor, Saskia Sassen, Nikolaus Hirsch si Peter Alisson sunt de mare interes in cadrul acestei monografii pentru a intelege evolutia unui demers de proiectare reprezentativ pentru maturizarea minimalismului in arhitectura contemporana.
