S-a inceput instalarea conteinerelor de santier in jurul Teatrului National Bucuresti (TNB). Conform unui proiect care a trenat cativa ani buni, acesta sa fie consolidat si modernizat, pe parcursul a trei ani incepand din toamna. In cadrul acestui proces, o sa dispara fatada cu arcade comandata de catre Ceausescu in anii ’80 si va fi dezgolita si refacuta fata initiala si acoperisul in consola, mai mult sau mai putin conform proiectului original al arhitectilor Horia Maicu, Nicolae Cucu si Romeo Belea.
Text: Teodora Raduca
Foto: Alexandru Patatics, Carmen Acsinte, Claudiu Cobilanschi, Otilia Cadar, Teodora Raduca
Articol publicat in numarul 94 al revistei zeppelin.
Nu discutam aici diferenta enorma de valoare dintre proiectul functionalist initial si imaginea caraghioasa a interventiei totalitare. Totusi, aceasta stergere (oricum discutabila) a unei perioade istorice (de ce nu un concurs pentru o reabilitare moderna care sa ia toate straturile in considerare?) duce, printre altele, si la disparitia a mii de metri patrati de spatii culturale prestigioase – de la Galeria etaj ¾ a Muzeului national de Arta Contemporana la Cafeneaua „Laptaria lui Enache” sau Terasa „La motoare” de pe acoperisul cladirii. Printre acestea, si una dintre cele mai radicale institutii culturale romanesti – Centrul national al Dansului (CNDB).
Cu intentia marturisita de a face din TNB un fel de Barbican bucurestean, proiectul incepe sa fie pus in executie… Intre timp, unora din institutiile gazduite in spatiul TNB li s-au oferit locuri provizorii unde sa-si continue activitatea. Intre ele, un studio in incinta Salii Palatului si niste birouri neintretinute propuse Centrului National al Dansului Bucuresti au generat indignarea membrilor acestei institutii si scenei artistice romanesti.
Incepand cu 21 martie, CNDB s-a declarat „ocupat”. Accesul in cladirea teatrului nu mai era liber, ca pana atunci, dat fiind faptul ca zona incepuse sa fie imprejmuita in vederea instalarii santierului. Pentru a accede urmam indicatiile celor aflati in interiorul cladirii, in fostul spatiu CNDB. Uneori se intra pe la poarta de la sala Atelier alteori clasic, pe la lifturi. Protestul si ocuparea sediului centrului dansului au invitat la participare pe oricine vroia sa sustina arta contemporana si deschiderea pe care activitatile si spectacolele CNDB le-au adus pe scena de arta romaneasca. In spiritul alternativ de pana acum, membrii CNDB au invitat la ocuparea celor doua studiouri si a mediatecii, in intervalul cu greu obtinut de la organizarea de santier.
Din 21 martie pana pe 10 aprilie, oameni care fuzionau cu spiritul experimental al CNDB au inceput sa-si desfasoare actvitatile in spatiul centrului dansului. Se putea lucra, gati, dormi si intreprinde orice activitate mai mult sau mai putin domestica in acelasi spatiu in care artisti vizuali, muzicieni, coregrafi, dansatori, arhitecti, economisti, filozofi, sociologi, antropologi sau orice alt tip de grup informal erau invitati sa organizeze workshp-uri, evenimente, dezbateri, jam-session-uri mai mult sau mai putin organizate sau sa stea pur si simplu. Pe scurt, in cadrul unui fenomen de tip „okupa”, atat de frecvent intalnit in Europa si, mai ales, pe scena underground din orase precum Barcelona sau Berlin, un spatiu (teoretic) public si apartinand unei institutii de stat a devenit o platforma publica (de data aceasta si la nivel practic) aproape o luna de zile, 24/24. Scopul era pe de o parte, manifestarea dezaprobarii lipsei de sustinere a artei contemporane dar si experimentarea efectiva a unui spatiu. Squattand CNDB-ul, artisti si spectatori, vizionari si visatori, curiosi si intrigati au interactionat si au experimentat atat un spatiu public fizic, dar si unul al ideilor impartasite sau nu, dar cel putin scrise pe peretii CNDB-ului si expuse comentariilor.
Intr-un colt se trimiteau mailuri, in altul se gatea, la baie cineva facea dus iar intr-unul dintre studiouri erau proiectii de filme, in timp ce in foyerul salii ronde aveau loc dezbateri pe tema locului artei contemporante in societatea romaneasca.
Poate ca, dupa tipicul romanesc al fenomenelor neasteptate, nu e intamplator ca aceasta manifestare indoors de spatiu public, total necunoscuta si nepracticata in mod curent, a avut loc chiar in apropierea locului care constituie o samanta de spatiu public veritabil in Bucuresti. Spatiul public ultra-central din jurul TNB, cu treptele de la metrou, cu cele ale teatrului, terasa de sus si esplanada acum populata de un grup statuar (?!) sunt de multa vreme locuri de intalnire dezvoltate spontan in lipsa unei amenajari prealabile. Iata cum, in paralel cu lipsa unui spatiu public outdoor adecvat, manifestari evidente ale unui spatiu public interior au avut loc pana in 10 aprilie la CNDB. Printre pereti de rigips rupti si vata minerala care atarna dezolant, cu mult praf si saltele pe care populatia CNDB-ului dormea, intre mese pe care se gatea si alaturi de dansatori care-si exersau miscarile pentru viitorul spectacol, fiecare dintre cei care alesesera sa participe la viata din CNDB era invitat sa-si aduca obiectele muncii, sa-si aproprieze spatiul si sa se simta membru al acestei nou-fromate comunitati de „okupanti” care imparteau variatiuni pe aceleasi vise sau idei.
Ingredientele cheie ale reusitei spatiului public CNDB au fost pe de-o parte, transparenta si deschiderea catre necunoscut: cele 2 studiouri, sala ronda, mediateca si spatiile conexe ofereau un loc in care outsiderul se integra, utilizatorul pasiv isi castiga drepturi putin cate putin, rezidentul isi modela spatiul apropiat, toti dobandind astfel un sentiment al apartenentei la o comunitate urbana. Pe de alta parte, ceea ce i-a garantat intensitatea a fost diversitatea de activitati si de utilizatori care a favorizat multifunctionalitatea: o adevarata manifestare cu potential evolutiv.
In ultimul week-end de viata publica a CNDB, dupa doua zile de activitati culturale (arhitectii au propus schite de schite cu solutii pentru viitorul spatiu al CNDB si artistii au avut performance-uri non-stop), a inceput demolarea si a aparut tiptil constientizarea faptului ca in ceva vreme acel loc nu va mai fi; asa ca unii dintre ocupanti au simtit nevoia sa ia literalmente o bucata din CNDB si s-o pastreze.
N-am aflat insa ce mai face liftiera de la Motoare…
