Proiect : Vlad Sebastian Rusu
Fotografii: Cosmin Dragomir
Mulți își doresc de la restaurări refacerea unei imagini perfecte, drăgălașe, un fel de clădire veche nouă. Alții insistă asupra nevoii de relevare a straturilor, de acceptare a istoriei, de autenticitate. Când clădirea respectivă a suferit o traumă, devine și mai dificil echilibrul între memorie, vindecare și îndeplinirea rolului clădirii.
Alterată de modificări în perioada postbelică, clădirea de un Art Deco clasicizant a lui Victor Smighelschi a fost devastată de un incendiu în 1995. Ruina părăsită a făcut de curând obiectul unei operații de reabilitare drept sală multifuncțională, o lucrare respectuoasă, dar în care istoria recentă e foarte prezentă. Am vorbit cu autorul proiectului, Vlad Sebastian Rusu, despre priorități, filosofia de lucru, tehnici și emoții.
Zeppelin: O catastrofă și apoi un lung abandon. A trebuit să lucrați pe o ruină și să livrați nu un memorial, ci o clădire funcțională la standardele actuale. Spune-ne ceva despre principii.
La o primă vedere, pare a exista o atitudine foarte tare în cazul sălii, unde rămân acei pereți vechi aparenți și o marcare a elementelor noi, una mai potolită la foaier, unde pare că se păstrează structura de bază și se introduc placările din Cor Ten, iar la exterior, pare a fi fost respectată aproape total imaginea veche. Din ce provin aceste diferențe? Doar din gradul de deteriorare sau și din funcțiune și caracter, răspuns la context urban, dorința clientului?
Vlad Sebastian Rusu: Cred că au existat mai multe aspecte hotărâtoare pentru deciziile de reabilitare și reactivare. Unul dintre acestea a fost prima vizită în Blaj, în vara anului 2012, când ne-a impresionat arhitectura Palatului, care reușește să insereze în mod discret și delicat un obiect de dimensiuni considerabile, într-un context dominat de clădirile modeste ale fronturilor sudic și vestic ale Pieței 1848 din centrul orașului. Pășind din piață în clădire, parcurgi un traseu ierarhizat care te poartă până în generoasa sala de spectacole, ale cărei proporții nu le intuiești din exterior. De aici și elementul-surpriză pentru cei care vizitează pentru prima dată clădirea și descoperă sala. La aceasta s-a adăugat și impactul vizual al ruinei sălii, cu urmele încă vizibile ale incendiului, la care se alăturau imaginile puternice din celelalte spații abandonate. Miezul clădirii a fost cel mai afectat, rămânând și cel mai expresiv la nivel vizual și tactil.
Un alt considerent este legat de studiile de fundamentare premergătoare proiectului, din care cel mai important a fost parcurgerea fragmentelor din proiectul original al arhitectului Victor Smigelschi, păstrate în Arhivele Naționale – Direcția Județeană Alba. Din planurile existente s-a putut reconstitui configurația spațială și distribuția funcțională inițială. Din păcate, o reconstituire a imaginii originale a sălii de spectacole, înainte ca ea să fie transformată în sală de cinema în anii ’60, a fost posibilă doar verbal din partea comunității. Nu am reușit să identificăm imagini de interior cu aceasta.
În fine, un ultim aspect se referă la un buget restrictiv care, în mare măsură, a fost absorbit de costurile consolidărilor structurale, structura acoperișului nou și realizarea ventilării mecanice a sălii de spectacole și care ne-a impus găsirea unor soluții necostisitoare la nivelul finisajelor.
În aceste condiții principiul reabilitării a urmărit în primul rând restaurarea exterioară a Palatului, conform proiectului original și a imaginilor de arhivă din perioada inaugurării.
Astfel s-a păstrat arhitectura inițială, ale cărei calități intrinseci le-am considerat excepționale în contextul urbanistic existent. În ceea ce privește interiorul Palatului ca principiu general, am urmărit aducerea clădirii la nivelul spațial și funcțional inițial. Astfel au fost îndepărtate toate compartimentările realizate începând cu anii ’60, când Palatul a devenit cinematograful orașului și a adăpostit o serie de instituții sau funcțiuni publice. S-a revenit la repartiția funcțională inițială, cu foarte mici ajustări, impuse în primul rând de cerințele de accesibilitate a tuturor categoriilor de utilizatori.
În ceea ce privește diferența de tratare exterior–interior, aceasta se explică în primul rând prin gradul de degradare rezultat în urma incendiului și al abandonului, dar și din propunerea de investire a interiorului cu un caracter scenografic ce evocă experiența recentă. Date fiind și condiționările legate de buget, am luat decizia de a păstra zidăria de cărămidă aparentă, cu riscul asumat de a oferi o imagine nouă sălii de spectacole. În ceea ce privește foaierele, acestea și-au păstrat într-adevăr structura de bază, însă au primit un caracter nou, ce amintește prin intermediul plafoanelor din cor-ten de spațiul afectat de flăcări, contribuind în acest fel la scenariul general al proiectului.
Astfel intențiile noastre s-au îndreptat spre o restituire a arhitecturii inițiale la nivelul exteriorului și al funcțiunilor și spre o reabilitare contemporană interioară, substituită temei istoriei recente. Cu excepția intervențiilor de consolidare, toate accentele contemporane, inclusiv structura metalică a acoperișului sunt reversibile, marcând etapa actuală de intervenție.
Z: Vorbind despre sală, e clar că plafonul și acoperișul sunt noi. Dar partea cu scena și cu balconul opus ei ? Sunt restaurări (în pozele din timpul abandonului par să existe aceste elemente) sau elemente noi care preiau forma veche ? Au albul elementelor noi, în același timp însă forma lor pare a fi cea inițială. Betonul aparent a fost evitat, vedem.
V.S.R.: Principiul general al noilor intervenții în sală a fost de a fi cât mai neutre în raport cu zidurile existente, inclusiv la alegerea soluțiilor de iluminare sau de ventilare, care au fost propuse cât mai disimulate posibil. De altfel toate elementele de design interior sau mobilier sunt foarte simple și neutre, în alegerea lor primând funcționalitatea și flexibilitatea în detrimentul altor considerente.
Elementele albe reprezintă intervențiile noi, chiar și în cazul portalului scenei sau al balconului, unde s-a păstrat geometria inițială, însă au existat niște modificări condiționate în primul rând de soluțiile structurale. De asemenea a trebuit refăcută compartimentarea dintre spațiul sălii de spectacole și cel al birourilor, rămas liber după îndepărtarea cabinei de proiecție din timpul cinematografului. 
Mai trebuie spus despre o cerință de temă, ce solicita crearea unei săli flexibile care, prin mijloace simple și rapide, să poată fi adaptată diverselor evenimente culturale pentru comunitate. În lipsa resurselor pentru soluții tehnice costisitoare, a rezultat suprafața liberă a sălii, care poate primi sau nu scaune în funcție de evenimente și al cărei iluminat poate fi natural sau controlat. La aceasta se adaugă şi dotarea sălii cu o mecanică și un iluminat de scenă de bază care, în funcție de eveniment, pot fi suplimentate.
Z: Zi-ne ceva despre structură. Pereții vechi ai sălii-poartă ? Sunt ajutați ? Care au fost principiile consolidării și reconstrucției, în general.
V.S.R.: Una dintre provocările importante ale acestui proiect a fost consolidarea structurală și aducerea clădirii la normele actuale de rezistență și stabilitate. Mai bine de două treimi din timpul șantierului a fost consumat de aceste lucrări. Au fost necesare consolidări sau înlocuiri atente la aproape toate elementele structurale verticale și orizontale, rampe de scară sau șarpante ale acoperișurilor. Ca soluție generală, consolidările s-au făcut ascunse sau mascate în grosimea zidurilor pornind de la exterior, pentru a putea păstra zidăria de cărămidă aparentă la interior. 
Un alt principiu l-a reprezentat neafectarea portanței pereților vechi cu noul acoperiș al sălii, pentru a reduce la minim consolidările necesare și pentru a păstra nealterată imaginea interioară a acestora. De asemenea s-a urmărit ca prin soluția noului acoperiș să se asigure iluminarea naturală a sălii, atunci când anumite evenimente o cer. Astfel șarpanta metalică a acoperișului este retrasă pe laturile lungi, descărcând pe o structură nouă din beton, disimulată la rândul ei în spațiul interior al sălii. Suprafața rezultată este acoperită de două luminatoare dotate cu un sistem de obturare, pentru scenariul unui iluminat controlat.
Pentru refacerile sau completările zidăriilor interioare s-a reutilizat cărămida rezultată din demolările din clădire, reducând în acest fel costurile și asigurând aceeași patină a materialului.
Z: Ce ar mai fi de zis ? Poate despre modul de lucru – intervenție grea/ușoară, urbanitate, posibilul model de practică…
V.S.R.: Cred că a fost un proiect cu șansă, în primul rând pentru că a avut parte de un constructor foarte bun, atent și responsabil, care și-a asumat și a respectat toate prescripțiile tehnice. De altfel acesta e un proiect care a continuat să se desfășoare și să se decidă pe un șantier de trei ani, timp în care inevitabil au fost și aspecte neprevăzute, cum se întâmplă frecvent la lucrări pe clădiri existente. În același timp, a fost un șantier greu și solicitant nu atât pentru noi, cât pentru constructori, din punctul de vedere al logisticii, siguranței echipelor de lucru, eșalonării etapelor de intervenție etc. Dincolo însă de acest efort, a rămas totuși satisfacția unei bune primiri a Palatului reabilitat din partea comunității din Blaj, care a avut ocazia să-l viziteze într-o etapă finală a lucrărilor, cu ocazia Zilelor Porților Deschise ale orașului.
Recepția oficială s-a desfășurat în luna septembrie, când s-au împlinit 80 de ani de la inaugurarea sa din perioada interbelică.
Info & credite
DE PROIECTE
Autor: Vlad Sebastian Rusu
Proiectant general: Asiza Birou de Arhitectură, Cluj-Napoca
Arhitectură: Vlad Sebastian Rusu Birou Individual de Arhitectură
Colaboratori: Ilinca Marcu, Cătălin Iliescu, Teodor Vintilă, Raluca Mirea, Felicia Todericiu
Cercetări arhive: arh Ioana Bârsan, arh. Vlad Sebastian Rusu
Documentație economic: sc. Prima Invest, ec. Florin Pop
Structura: Asiza Birou de Arhitectură – Ovidiu Rusu
Instalații : Grad Instal Cluj-Napoca – Paul Biriș
Instalații tehnologie de scenă: Bosch Rexroth
Constructor: K&Kiss, Cristuru Secuiesc, Herbau, Miercurea Ciuc
Restaurare tâmplărie existentă: Fazakas János, Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita
Confecții tâmplărie cor-ten și tinichigerie: sc K&Kiss srl, Cristuru Secuiesc
Furnizori tablă de cupru pentru învelitoare: Color Metal srl, Odorheiu Secuiesc
Lucrări refacere ornamentică exterioară: Kereszturi Zoltán, Vălenii, Mureș
Diriginți de șantier: Nicușor Pintea and Adrian Pastiu
Fotografii: Cosmin Dragomir
Client: Primăria Municipiului Blaj
Adresa: Piața, nr. 7, Blaj, jud. Alba
