O locuinta unifamiliala realizata de biroul Ene+Ene Arhitectura intr-o zona traditionala bucuresteana se defineste spatial prin sectiune mai curand decat prin plan, ilustrand insertia discreta.
Text: Ene+Ene Arhitectura
Foto: Radu Malasincu
Articol publicat in numarul 98 al revistei zeppelin
Interventia pe un sit aflat intr-un vechi cartier bucurestean a fost o oportunitate pe care ne-o doream si care ni s-a oferit in 2006, sub forma unei case pe strada Vasile Lascar. Terenul pus la dispozitie, cu o deschidere de aproximativ 10 m, avand calcane la nord si est si un lot viran la sud, se gaseste intr-o portiune a strazii care inca mai pastreaza locuinte de la inceputul secolului trecut, agresate tot mai insistent de arhitectura de proasta calitate din ultimii 20 de ani.
Tema de proiectare cu care ne-am confruntat presupunea realizarea unei locuinte pentru o familie tanara, formata la acel moment din trei membri. Ea a fost de la inceputul procesului clar definita impreuna cu beneficiarul, stabilindu-se ca obligatorii cateva aspecte: o intimitate aproape totala in relatie cu strada, transparenta maxima fata de curtea privata si un spatiu interior extrem de fluid. Raspunsul nostru la acest set de cerinte s-a materializat intr-o casa D+P+2E+M, dispusa pe aliniamentul stradal, care profita de intreaga latime a lotului si se dezvolta intre cele doua limite ale acestuia.
Sectiunea, mai curand decat planul, este instrumentul ce defineste aici spatiul. Un gang de 3 m face legatura dintre strada si curtea din spatele lotului, protejeaza intrarea si, in acelasi timp, asigura doua locuri de parcare acoperite. Introducerea acestui element a permis definirea unui spatiu interior complex, care pana la etajul al doilea se dezvolta la jumatate de nivel; in ceea ce priveste legatura dintre demisol, holul de primire, living si bucatarie, ea se face prin intermediul unei jumatati de rampa.
Ambiguitatea functionala cautata, in special a spatiilor de la demisol si parter, precum si suprafetele relativ mari s-au dovedit binevenite atunci cand, pentru o scurta perioada, casa a functionat ca o combinatie de birou si locuinta.
Fatada de la strada are doua deschideri, fiecare incercand, prin modalitati diferite, sa asigure intimitatea ceruta de tema: la nivelul etajului 1, o fereastra in banda foarte ingusta prezinta un rebord pronuntat, care face foarte dificila vizibilitatea dinspre strada a spatiului interior; la etajul 2, fereastra care corespunde baii matrimoniale are, in ciuda unei dimensiuni generoase, un parapet de 2 m. Fatada opusa strazii este complet vitrata la nivelul parterului, asigurand legatura vizuala totala interior / exterior.
Din punct de vedere structural, intentia a fost de a elibera spatiul interior, aproape complet, prin dispunerea elementelor de sustinere verticala – stalpi in forma de T – pe limitele laterale ale sitului. Aceasta a insemnat un efort structural care a presupus o atentie speciala acordata planseelor, optandu-se pentru rezolvarea lor in sistem casetat.
Materialele folosite sunt cele apartinand vechiului cartier – tenciuala gri (omniprezenta in Bucuresti), tabla vopsita pentru acoperire, dar si suprafete placate cu lemn si tabla expandata pentru poarta de intrare.
Proiectul ne-a convins inca o data de complexitatea problematicii insertiilor in situri urbane traditionale, dorinta noastra nemarturisita fiind o racordare, cu mijloace contemporane, la experienta in materie a arhitecturii interbelice.
