Arhiva articole publicate de: Nickname

Brocart, catifele grele, stofe de lana, uite asa se imbracau oamenii acum o suta si ceva de ani. De asta cand intrau in salile de concerte, hainele lor si plusurile de pe scaune faceau ca muzica sa se auda perfect. Coeficientii de absorbtie ai sunetului depindeau de hainele spectatorilor asa de mult ca atunci cand s-a schimbat moda, pur si simplu acustica unor sali s-a distrus. 

Baroc, hedonist, ludic, inspirat din zona copilariei, de la jucariile cele mai simple si din senzatiile cele maiinocente, Dragos Buhagiar nu se teme deloc sa fie nostalgic. El nu mai construieste demult pereti: este un inventator de obiecte generatoare de spatii, obiecte care interactioneaza cu actorul, care intra in joc, care definesc, provoaca sau pot construi momente dramatice.

Mariana C.: Ne-am intalnit acum cativa ani la un festival de film de arhitectura, la Institutul Francez. Ati fost atunci presedintele unui juriu care a dat premiul cel mare filmului (facut de doi colegi, un cineast si un arhitect) despre arhitectura si putere. De atunci au trecut mai bine de 10 ani. Intre timp s-au intamplat multe lucruri, a iesit „la rampa” o alta generatie de arhitecti.

Un ticait de ceas, pasii unor dansatori care se rotesc la nesfarsit, clipirea unei batrine care vede pe cineva venind, o fintina din care stropii ies in lumina, descompusi in rogvaiv, o muzica pe care sigur trebuie s-o fi stiut de undeva…. in rest intuneric. In citeva cuvinte v-am descris o experienta senzoriala, v-am sugerat multe lucruri, cu siguranta, v-am evocat mai multe amintiri poate.

Spatiu urban, cinematic; prin intermediul mai multor layere spatiale multifatetate, este unul dintre obiectivele principale ale acestui complex de Cladiri Hibrid cu peste 700 de apartamente situate langa vechiul zid al orasului Beijing. Aspiratia developerului este sa realizeze in acest proiect de 220 000 mp o expresie ultra-moderna a stilului de viata urban din secolul 21.

In 2002, administratia districtului 2 din Budapesta a anuntat un concurs de arhitectura cu invitati pentru reconstruirea unei cladiri considerate invechite in ce priveste distributia spatiala, functiunile, si stucturile. Proiectul nostru castigator a depasit ideea de reconstructie si a optat pentru o noua constructie, avand convingerea ca noul si vechiul se afla intr-o continuitate organica.

Lenevesc la soare in Sozopolul bulgaresc cu o carte enorma in brate. Un cartoi cu care te poti fali pe orice plaja, sau cu care ai putea propti o umbrela la fel de bine. In cartea asta „Cities, Architecture and Society”, Dejan Sudjic vorbeste despre accentele unui oras, asa cum am vorbi despre accentele unei limbi.

Piata Soarelui propriu-zisa a fost edificata in secolul al XVIII-lea. Anterior, aceasta zona (care era numita Poarta Germana sau Poarta Ticineza) era in general ocupata de balti si constant expusa revarsarilor provocate de raul Ticino si torentul Daro, care alimenta groapa din afara centurii de protectie a Borgo di Bellinzona.

MULTIPLE POSIBILITATI 

Desi cladirea parea gata de a fi data in folosinta, la a doua privire, programul a indicat un mare numar de cerinte contradictorii. Cladirea existenta era un spatiu introvertit, pentru meditatie si servicii sociale, gazduit de o arhitectura pur neogotica, cu un caracter religios marcant. 

Cand vine vorba despre Romania, Marea Neagra si sate, lumea se gandeste imediat la 2 Mai si Vama Veche: turism alternativ in perioada comunista, dezvoltare haotica si autodistructiva in perioada de tranzitie; de la corturi semiclandestine si turismul de ograda la densitati de stadion, blocuri hidoase si masini de teren bortoase.