Rockwool - fabricat in Romania

revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X

„ARCHI/FACES” – sau personajele care se ascund în arhitectura urbană / expoziție la OAR București

Rodica Săvulescu a creat o serie de ilustrații inspirate de formele unor clădiri sau alte elemente de arhitectură din București (motive decorative, grilaje, ferestre, porți etc) :„Abordarea este mai degrabă ludică, dar și un pic activistă – practic, am creat diverse personaje inspirate de arhitectură, pe de-o parte în ideea de a arăta până unde poate merge imaginația, pe de altă parte, pentru a pune în evidență aceste elemente de patrimoniu uitate și ignorate.

Acum, le va prezenta în expoziția ARCHI/FACES, gândită și ca un manifest pentru redescoperirea si revalorizarea patrimoniului construit, de nenumărate ori neglijat și supus degradării.

Vernisajul va avea loc în data de 27 aprilie 2023, ora 18.00, la Expo HUB Ordinul Arhitecților București (Str. Sf. Constantin 32) și va putea fi vizitată până pe 9 mai.

La inițiativa Aneimaria Pravicencu, în deschiderea expoziției va avea loc și un performance de Mugur Grosu feat. SEMI SILENT – un recital de poezie urbană acompaniat de înregistrări ambientale din București, realizate de 5 artiști din portofoliul SEMI SILENT: Toni Dimitrov, Mihaela Dedeoglu, Sașa-Liviu Stoianovici , Mara Mărăcinescu și Anamaria Pravicencu.

Mugur scrie, citește cu voce tare, se plimbă prin orașele în care s-a îndrăgostit, își amintește și ne invită să ascultăm împreună. Acompaniat de piese sonore cu înregistrări din București, Mugur Grosu depliază posibilități și forme de a fi cu orașul, feluri de a privi, asculta și scrie orașul.” – Anamaria Pravicencu, coordonator SEMI SILENT.

vernisaj: joi 27 aprilie, ora 18 @ Expo HUB OAR (Str. Sf. Constantin nr. 32)
Expo: 27 aprilie – 9 mai 2023
Program de vizitare: luni – joi, orele10:00 – 16:00 / vineri – orele 10:00 – 14:00.

 

 

„Bucureștiul este un oraș-bijuterie, mai ales din punct de vedere arhitectural. Peste 2000 de imobile din oraș sunt clasate cva monumente de arhitectură, iar valoarea lor nu există doar pe hârtie.

Inspirată de patrimoniul construit, de ceva vreme am început să privesc în jur cu mai multă atenție și curiozitate și mi-am imaginat că aceste clădiri sunt în sine niște personaje. Chiar dacă identitatea lor este modelată de cea a oamenilor care le construiesc și le locuiesc, par totuși să aibă o viață proprie, care transpare prin liniile lor drepte sau curbe, prin elementele repetitive sau formele sofisticate.

În ciuda frumuseții sau a valorii lor, starea acestor imobile lasă cel mai adesea de dorit – în București, e simplu să iubești și să detești… concomitent. Un timp am privit toate aceste bijuterii arhitecturale cu părere de rău, spunându-mi că nu am posibilitatea să le ajut să revină la forma lor inițială, să le opresc degradarea și să le salvez. Apoi am realizat că prin dubla mea formare, de specialist în comunicare și artist vizual pot face totuși ceva care să atragă atenția asupra lor – să le spun povestea într-o manieră surprinzătoare, care să îi facă pe cei din jur curioși să le descopere mai în detaliu.

Acesta a fost punctul de pornire pentru proiectul Archi/Faces, care constă într-o serie de ilustrații digitale cu personaje inspirate de clădiri sau de diverse alte detalii arhitectonice. Procesul face trimitere la fenomenul pareidolia – tendința de a interpreta elemente abstracte sub forma unor obiecte cunoscute sau, adesea, a unor fețe umane.

Recuperarea memoriei este o temă recurentă în munca mea, iar arhitectura a fost mereu unul dintre domeniile care mă inspiră. Astfel, am căutat mai mult în joacă să descopăr ce personaje se ascund în fațadele clădirilor, în motivele geometrice de pe gardurile care le înconjoară sau în formele ferestrelor. Galeria ArchiFaces cuprinde deja peste 100 de personaje dintre cele mai diverse, ale căror povești invită la redescoperirea patrimoniului construit, la revalorificarea unor elemente de arhitectură și la reflecție cu privire la orașul în care trăim.

Eu m-am întâlnit pe străzile Bucureștiului cu garduri care îmi amintesc de Hercule Poirot, cu uși care se transformă în rațe gemene sau în hipopotami stilați, cu porți Art Deco în forma cărora poți intui o mamă care face multitasking sau cu fațade de clădiri care pot fi ușor confundate cu un hipster la cafenea în Cotroceni sau cu o doamnă elegantă din epoca victoriană. Nu aș uita nici fereastra în formă de broască țestoasă ori motivele geometrice care m-au dus cu gândul la niște căței cu bonete olandeze :)”- Rodica Săvulescu

Sari la conținut