expoziţie de arhitectură japoneză contemporană
8 noiembrie 2006 – 8 ianuarie 2007, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti
Expoziţia a prezentat un mod particular de raportare la tradiţie, reflectat de arhitectura japoneză actuală. Continuitatea nu constă în perpetuarea unui “stil japonez”, dar se poate observa că arhitecţii niponi sunt mai degrabă înclinaţi să caute idei, concepte, fundaluri aflate la baza arhitecturii tradiţionale, iar nu tipologii sau modele.
Au fost definite categorii comune pentru cei prezentaţi în expoziţie, punând astfel în evidenţă 3 direcţii de selecţie:
1. Arhitectură de primă mărime, rezultând o selecţie bazată mai ales pe complexitatea programelor şi dezvoltarea spaţiului public: Jun Aoki, Tetsuo Furuichi, Waro Kishi, Kazuhiro Kojima, Kengo Kuma, Hiroshi Naito, Sanaa şi Taira Nishizawa.
2. O a doua selecţie se orientează mai degrabă către spaţiul locuirii, al micilor funcţiuni şi al căutărilor de alternative: Ryuichi Ashizawa, Sou Fujimoto, Masahiro & Mao Harada, Jun Igarashi, Kumiko Inui, Kazuyasu Kochi, Hironori Matsubara, Tetsuya Nakazono, Makoto Tanijiri şi Kuniaki Takahashi.
3. Structuri inginereşti – exemple de mutaţii în gândirea construcţiei, transformări ale unui mod de a gândi, ce trec dincolo de scară şi program: Kenji Nawa şi Jun Sato.