Păstrând nostalgia unei lumi analog, Ioana Nicoară examineză frânturi de realitate, pe care le reinterpretează în spații virtuale – construite din sunete, muzică, lumini, voci sau animații 3D în realitatea augmentată. Într-un spațiu digital augmentat, „rama tabloului” lipsește, iar privitorul e liber să exploreze obiectele tridimensionale, mici sculpturi în mișcare.
Text, interviu: Evantia Barca
Ilustrații: Ioana Nicoară
Colectivul artistic din care face parte Ioana, Reniform Studio, este pionier într-o contracultură a cărei limbaj și sensibilitate sunt transferate, subtil, către lumea tehnologică, amintind că, poate, digitalul nu mai este doar un suport sau o formă de mediere, ci a devenit un nou mod de a fi, insinuat difuz, poate de neînțeles, dar, totuși, atât de articulat încât nici măcar un cyborg ca Donna Haraway nu ar fi reușit să o anticipeze. Glisând printre lumi, artiști ai unui nou val reușesc să adune simboluri din fiecare dintre ele, pentru a le da sens în povești noi, cu proprie identitate. O aventură dincolo de concret oricum e necesară în era post-truth – în care mai toate narațiunile sunt construite social, sau în era post-digitală, care ar putea foarte bine să însemne că granițele dintre toate aceste spații, reale și virtuale, s-au șters.
Ioana Nicoară (n.1990) este o artistă vizuală care folosește animație, acuarelă și realitate augmentată, căutând teme legate de preocupările ei, de la povești ale oamenilor sau problematici din lumea femeilor, la aspecte legate de identitate sau comunitate.
A absolvit UNArte, secția grafică. În paralel cu practica de atelier, lucrează alături de Reniform Production în diferite funcții creative pentru producții de film de animație, proiecte comerciale și culturale. Studio de grafică și animație, Reniform Production s-a consacrat prin proiecte culturale multimedia, bazate pe animație 3D, ilustrație și realitate augmentată. Poveștile acestor artiști, imaginate la confluența dintre arte, prind aripi într-un mic univers creat pentru a spori experiențele senzoriale și pentru a îmbogăți percepția asupra realității. Grupul experimentează noile tehnologii încă din 2016, când a dezvoltat o strânsă colaborare cu Augmented Space Agency – grup care a dezvoltat o serie de proiecte relevante în spațiul cultural, de la “O catedrală a corpului”, la “Muzeul Abandonului VR” sau “XR Month”. De-a lungul vremii, acest nou parteneriat a adunat în portofoliu o serie de succese, printre care cartea de poezii animate “Himere Valahe”, realizată în colaborare cu Fundația Triade, expoziția “De la Neacșu la AR” – o intervenție în spațiul public care promovează texte de autori români contemporani, ce a fost expusă în Timișoara, Câmpulung, București, Oradea, Brașov, Lisabona, “De la Tilincă la Opincă” – un proiect al MNȚR, sau “Povestea mea” – un proiect al Identity Education pentru Timișoara 2023.
Strecurat printr-o diversitate de medii artistice, pictură, acuarelă cu animație sau sunet, „IdentitAR Feminin”, cel mai tânăr demers al acestei echipe, este un proiect de dramaturgie contemporană, curatoriat de criticul de teatru și film Ada-Maria Ichim și reinterpretat în realitatea augmentată. Pornind de la expresii literare, o colecție de personaje feminine se arată și vorbesc într-un spațiu experimental. Poveștile se succed caleidoscopic și în prim plan ajung, rând pe rând, femei care se luptă cu sărăcia unor vremuri de tranziție, femei îmbrăcate de la second-hand, mame care merg cu autobuzul pe ruta din stânga Nistrului, adolescente care visează ciorapii de nailon vânduți cândva de poloneze sau poate o căsătorie convenabilă în Occident. Din zecile de povești – foarte familiare mai ales celor care trăit epoca post-comunismului timpuriu pe o parte și alta a Prutului -, unele sunt spuse într-un turneu aflat în curs, care va trece prin Câmpulung, Sfântu Gheorghe, Suceava sau Râmnicu Vâlcea.
Interviu:
E.B.: Identitate feminină, în ipostaza de fiică a tatălui (în testul semnat de Oana Jindiceanu), fiică a mamei (în piesa Elisei Wilk), de fiică rătăcită într-o aventură est-europeană, care-și salvează familia printr-o căsătorie peste Ocean (Inna Cebotari), în nenumărate ipostaze și roluri, o bătrână de la țară pasionată de taxidermie, adolescenta care descoperă iubirea în vreme de război, femei care se luptă cu sărăcia unor vremuri de tranziție… o mie de chipuri ale aceluiași avatar. Ce este comun, ce este universal, care este esența identitară a femininului descris în cele zece texte dramaturgice incluse în acest proiect?
I.N.: În toate textele care stau la baza proiectului IdentitAR Feminin avem situații sociale sau economice complicate, în care pe fundalul destinului greu al colectivității se desprind particularitățile problematicii feminine: destinul de a îngriji de alții, greutățile casnice, muncile femeilor, maternitatea, reușită sau nu, abuzul, creativitatea inhibată, greutatea accesului la studii, atașamentul și iubirea, condiția femeii artist care e și mamă, presiunea socială a rolurilor tradiționale desemnate femeilor. Într-o lume încercată, în care tuturor le e greu, femeii îi este și mai greu. Greutatea se manifestă prin particularitățile existenței feminine și este amplificată de lentila prejudecățile sociale privind rolurile femeilor.
În același timp, sunt multe greutăți comune prin care trec oamenii care au parte de o istorie colectivă, oameni care traversează crize economice, probleme de identitate națională, conflict armat, perioade de tranziții economico sociale. IdentitAR Feminin își propune să puncteze existența acestor texte dramatice, să aducă în față câteva momente din acestea, transpuse în animații 3D, însoțite de muzică și fragmente audio din texte care întregesc experiența. Tabloul divers al existențelor pe care le cartografiază proiectul este amplificat de experiența vizuală plasată în cadrul real, în realitatea augmentată.
E.B.: Există și zece alte profiluri de femei, sau poate chiar mai multe, care susțin prin viziuni culturale unice această inițiativă. De data aceasta îndepărtându-ne de nucleul comun, putem descrie, din perspectiva acestei identități, echipa, cu particularitățile ei, experiențe, stiluri… care e timbrul fiecăreia dintre vocile distincte reunite în această declarație colectivă?
I.N.: Cele zece voci din texte sunt diferite și ne oferă un tablou al lumii prin lentile feminine. Cu toate astea, nu este echipă exclusiv feminină, este o punere în comun de forțe și talente pentru a susține activ vocile femeilor autoare. Astfel jumătate dintre animații au fost făcute de mine, jumătate de Sergiu Negulici. Lucrez alături de Sergiu de 12 ani și este imposibil de cuantificat cine mai influențează pe cine, dar Sergiu tocmai dezvoltă un nou proiect personal inedit, pe instagram, @sektainsecta. Muzica e semnată de duo-ul timișorean Makunouchi Bento (Felix Petrescu și Valentin Toma) cu care colaborez de ceva vreme, și a căror versatilitate și abordare inedită sonor mă uimește de fiecare dată, cu atât mai mult cu cât colaborarea dintre ei e lungă, de mai bine de 20 de ani.
La această formulă, în care am realizat mai multe proiecte AR până acum, s-a adăugat selecția de texte dramatice făcute de Ana Maria Ichim, care constituie nucleul și punctul de pornire al proiectului IdentitAR Feminin și care a creat tot conținutul comentariilor ce privesc textele. Apoi au intervenit voci de actori precum Laurențiu Bănescu, actor versatil și crescut în teatrul independent, dar cunoscut și pentru roluri din filme și seriale, și Mădălina Mușat, actriță la Teatrul ”Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, iar în final și câteva dintre autoare au contribuit cu înregistrări. Implementarea în Reniform App este facilitată cu măiestrie de Sabin Șerban de la Augmented Space Agency, făcând astfel instalațiile augmentate cu adevărat lucrări interdisciplinare.
E.B.: Proiectul poate fi receptat, probabil, și ca o lecție de istorie recentă, tablouri vivante pierdute pe o parte și pe alta a Nistrului, într-un ținut de 30 de ani transformat de tranziții, devenit încă o dată o zonă tampon într-un teatru de conflict. Un fel de împărăție a patriarhatului și a distrugerii pământului în numele câștigului financiar – așa cum spun textele incluse în acest proiect, Transnistria tulburată de revolte, poate un crâmpei de frescă socială din tumultoasa istorie recentă a Republicii Moldova și a Chișinăului, descriind sărăcia și corupția, nevoie de a se „descurca” a oamenilor simpli și confruntarea periculoasă cu resturile autorității statale sovietice. Care este realitatea socială pe care o descriu aceste producții culturale?
I.N.: Fiecare text prezintă adevărul propriu în cele mai puternice culori și vorbește, prin personajele sale, despre aceste realități, multe foarte diferite de experiența mea și a bulei în care trăiesc. Mi se pare uimitor cât de puțin suntem conștienți de cât de diferită este experiența unor oameni aflați la doar câteva sute de km depărtare, de altfel la fel de diferită pe cât este a unora din apropierea noastră, din periferii, din provincie, din minorități etnice sau chiar ale comunităților de emigranți cu care conviețuim. Există un soi de universalitate în experiențe ce țin de lipsă de privilegiu socio economic dar există și particularități culturale ale spațiului în care ne aflăm: Europa de Est, cu istoria sa sovietico comunistă comună, care oferă un trecut colectiv de amintiri, traume și educație unor generații. Cel mai mult sper ca aceste instalații să ofere o privire, ca pe gaura de cheie, către lumile despre care vorbesc aceste texte.
E.B.: IdentitAR Feminin folosește realitatea augmentată pentru a prezenta instalații digitale care folosesc animație, muzică și sunet pentru a crea o experiență imersivă pornind de la 10 texte dramatice scrise de autoare de limbă română, despre diferitele fațete ale identității feminine. Ne puteți vorbi despre istoricul acestei idei și despre detaliile proiectului?
I.N.: Sunt o cititoare, felul în care poate fi folosit cuvântul și cum poate fi explorată limba pe care o vorbim mă interesează în mod special. Ce citesc e o sursă enormă de inspirație pentru mine. Este și unul dintre motivele pentru care țin un club de lectură la Câmpulung, unde cu încă vreo 10-13 prieteni mă întâlnesc și împărtășim lecturi, vorbim despre autori și discutăm aprins tot felul de subiecte. Din preocuparea mea pentru scrierea contemporană s-a născut proiectul De la Neacșu la AR, unde am realizat lucrări digitale augmentate în aceeași formulă artistică de grafică -muzică -implementare ca și la IdentitAR, pornind de la 15 fragmente de proză și poezii ale unor autori de toate vârstele. Astfel că atunci când Ada Maria Ichim mi-a propus colecția de texte dramatice pentru IdentitAR Feminin, a fost simplu să spun că vedeam proiectul limpede și am fost bucuroși de a primi finanțare din partea AFCN pentru ideea noastră. Proiectul s-a născut și din dorința de a ne pune forțele la comun pentru a crea alt context dramaturgie și animație, în ideea că putem pune în valoare texte dramatice într-o posibilă lume animată. Într-un fel, lucrările din proiect sunt și posibilități de colaborare între animație și texte care nu au fost gândite pentru animație, dar care ar putea să își găsească o rezolvare și într-o asemenea formă.
„IdentitAR Feminin” e un proiect complex, ce vine în continuitatea proiectelor ce folosesc realitate augmentată pe care le dezvolt de mai mulți ani cu Reniform Production. “Himere Valahe”, cartea animată, în colaborare cu Fundația Triade, “De la Tilincă la Opincă. Dicționar pe sărite”, în colaborare cu MNȚR, “De la Neacșu la AR”, “Povestea mea”, în colaborare cu Identity Education, anul acesta “Ne/Re-văzut”, produs de Asociația Narative, sunt câteva dintre cele mai importante proiecte de AR care au dus și către acesta.
*One step, foto: Sergiu Negulici
E.B.: Care va fi parcursul acestei expoziții?
I.N.: Am ales să itinerăm expoziția în patru orașe de provincie, dintre care trei cu teatre ce își doresc să găzduiască o expoziție multimedia, la care adaugă ca producție proprie o lectură cu actori dintr-o selecție de texte din expoziție. Astfel ne bucurăm de colaborarea cu Teatrul ”Matei Vișniec” din Suceava (9 octombrie), Teatrul ”Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (26 septembrie), Teatrul ”Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea (15 octombrie). Al patrulea oraș, lipsit de teatru însă, în care ne-am dorit mult să aducem proiectul, într-o formulă alternativă, este Câmpulung Muscel (7 septembrie), orașul adoptiv al unei părți din echipa proiectului: al meu și al lui Sergiu Negulici, al Adei Maria Ichim și al lui Laurențiu Bănescu, orașul în care ne-am întâlnit și ne-am pus forțele la comun pentru a face acest proiect să existe, unde evenimentul a fost găzduit de Convivial iar expoziția se poate vizita încă, până pe 24 septembrie, la Cafenea Coloniale. Expoziția va fi activată prin aceste patru evenimente, la fiecare vom face tururi ghidate pentru a facilita accesul la instalațiile augmentate, vor fi lecturile cu actori și discuții cu publicul la final.
E.B.: De ce realitate augmentată?
I.N.: Am ales să experimentez cu mediul augmentat pentru că puteam folosi animație 2D și 3D în alt cadru decât cel al filmului. Într-un spațiu digital augmentat, ”rama” lipsește, privitorul e liber să exploreze obiectele tridimensionale, mici sculpturi în mișcare. Și asta cu o economie de mijloace, folosind telefonul din buzunar. Realitatea augmentată poate fi folosită în multe feluri și poate schimba felul de a spune povești stric cinematografic. Eu îndrăznesc să sper că lucrările mele personale, dar și proiectele culturale pe care le gândesc, în primul rând îmi folosesc cel mai bine talentele, de a crea imagini și cadre în mișcare, și că pot îmbina diferitele medii în care lucrez: acuarela, animația 2D și 3D, pentru a spune poveștile pe care vreau să le explorez. E un mediu care mă fascinează și prin raportarea pe care o are la spațiul real: ceea ce arăți poate căpăta dimensiuni mari sau poate deveni o miniatură. Poți avea o serie de lucrări în spațiu, poți combina animație 2D cu animație 3D în aceeași instalație, pentru mine e un mediu ofertant și facilitat de telefoanele din buzunarele noastre.
E.B.: Ce proiecte mai pregătești?
I.N.: În Timișoara lucrez alături de Cinty Ionescu și Makunouchi Bento la Ne/Re-văzut, un proiect finanțat de Centrul de proiecte din Timișoara, pentru care realizăm trei instalații digitale pornind de la documentări și arhive ce conțin istorie orală. Prima lucrare, Dulceața de cireșe, inspirată dintr-un poem scris în grai bănățean și dintr-o întreagă lume de folclor și pictură naivă dintr-un sat din Banatul sârbesc, la Uzdin, a fost prezentată la Zilele Orașului din Timișoara și călătorește deja prin alte orașe. Următoarea lucrare, care evocă revolta studenților de la Politehnică din 1956, va avea o activare publică curând. Grație unei burse de artist oferite de Centrul de Proiecte din Timișoara, produc o lucrare personală nouă pe care o voi prezenta în noiembrie la Fundația Triade. La Animest, pe 10 octombrie, în cadrul competiției Animusic Night, va fi proiectat videoclipul animat pe care l-am făcut la finalul anului trecut pentru Marú, cu versuri de Iv cel Naiv și cu vocea lui István Téglás, Oam Eni. Un videoclip făcut ”din greșeală”, căci trebuia să fac doar un vizual animat pentru prietenii mei, dar m-a luat valul și a ieșit o poveste mai amplă.
În timp ce lucram la dezvoltarea primului scurtmetraj de animație semnat de mine, în prima parte a anului, am creat o lucrare augmentată inspirată de acest scenariu, Prognoză meteo: distopie, care a fost expusă la Câmpulung și la Muzeul de Artă din Cluj, într-o expoziție colectivă. Poate fi văzută, într-o variantă extinsă în care e însoțită de 20 de acuarele, până la finalul anului, la Art Safari, în expoziția Young Blood 3.0, curatoriată de Călina Coman.
Expoziția “IdentitAR Feminin” este itinerată în trei orașe, unde va fi însoțită de spectacole lectură și dezbatere. Astfel programul evenimentelor este:
• 20 – 26 septembrie @ Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, cu eveniment și spectacol lectură pe 26 septembrie;
• 29 septembrie – 9 octombrie @ Teatrul Municipal “Matei Vișniec” Suceava, cu eveniment și spectacol lectură pe 9 octombrie;
• 11 – 15 octombrie @ Teatrul “Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea, cu eveniment și spectacol lectură pe 15 octombrie.
DE PROIECTE
Articol conex: