Nu, nu credem deloc că profesia de arhitect este pe cale să dispară, chiar dacă apare și ea frecvent în topurile cu meserii muribunde. Însă e foarte legitim să te întrebi ce mai înseamnă ea azi și ce începe să însemne.
Edito: Reabilitare și extindere. Și moarte
Text, foto: Ștefan Ghenciulescu
DOSAR: „Mai departe”
coordonatori: Cătălina Frâncu, Ştefan Ghenciulescu, Ilinca Pop
25 de autori şi birouri, 33 de lucrări, 3 tipuri de materiale în dosar
Avem întâi prezentări de proiecte. Am selectat lucrări care să reprezinte cât mai bine temele, dar să şi fie, dincolo de acestea, exemple de arhitectură contemporană bună, relevantă şi care să deschidă direcţii noi. Cealaltă categorie este formată din texte teoretice sau interviuri dedicate unor subiecte specifice – de la arhitectură incluzivă la urbanism şi proiectele la scară mare, BIM, inteligenţă artificială pentru o profesie a cărei menire este crearea unei lumi artificiale. În sfârşit, am experimentat cu un format nou pentru noi: articole şi interviuri pop‑up. Acestea se desfăşoară pe câte două (rar trei) pagini, ca un fel de conferinţe de tip PechaKucha: textele scurte ale unor arhitecţi şi imagini şi legende pentru câte un proiect reprezentativ.
Am ales tipuri de practică şi colegi foarte diferiţi: tineri arhitecţi şi birouri cu multe premii, firme mici sau cu zeci de angajaţi, arhitecţii‑activişti sau cei care se revendică de la „o arhitectură pentru arhitectură”, oameni din metropole sau de la ţară, din România şi din lume.
Radicalitate şi respect
BAILORULL. Reabilitarea şi extinderea a două locuinţe lângă Barcelona
Intro: Ştefan Ghenciulescu
Text: BAILORULL
Cele două proiecte ale biroului condus de către Manuel Bailo şi Rosa Rull nu propun nici demolarea, nici restaurarea discretă, nici fetişizarea contrastului. Ele devin exemplare pentru un cu totul alt tip de abordare, şi anume intervenţia puternică şi în acelaşi timp grijulie asupra unor clădiri vechi fără vreun statut de protecţie. Substanţa şi valorile iniţiale nu sunt însă pur şi simplu topite în proiectele noi, devin stratul primar şi element generator pentru o arhitectură curajoasă şi care răspunde nevoilor şi expresiei contemporane.
- *O pălărie nouă pentru o casă veche
Poveste cu 5 case și 3 piese
- Între case
Locul
Patrimoniu — arhitectura prezentului
Patrimoniu şi ecologie
Text: Raluca Munteanu (Arhi-Mede Studio)
Foto: Raluca Munteanu, Andrei Mărgulescu
Raluca Munteanu este autor de case pasive şi de alte construcţii ecologice, dar se ocupă şi de restaurări, studii, programe de regenerare şi de activism pentru salvarea patrimoniului. Şi, aşa cum
scrie-n acest articol, le vede pe toate acestea drept părţi ale uneia şi aceleiaşi practici. (…)
Ultimii generalişti
Oana Bogdan: Nu suntem specialişti, suntem, de fapt, ultimii generalişti
Reporter: Ştefan Ghenciulescu
Până la sfârşitul lui 2002, arhitecta româno belgiană Oana Bogdan a condus, împreună cu cofondatorul Leo van Broeck biroul Bogdan & Van Broeck. Biroul premiat bazat la Bruxelles a fost reconfigurat ca &bogdan, un nume ce exprimă spiritual de cooperare şi tipul de conducere „urmează‑mă, sunt chiar în spatele tău”. Oana pune sub semnul întrebării rolul tradiţional al arhitectului, fiind convinsă că atuurile profesiei pot fi folosite pentru a naviga complexitatea multor domenii de viaţă. În 2016, a deţinut funcţia de secretar de stat pentru patrimoniu într‑un guvern român reformist. În 2021 a fost numită preşedinte al comisiei de experţi pentru reformarea Regulamentului regional de urbanism al Regiunii Bruxelles. (…)
Good Living
Raportul comisiei de experţi pentru reformarea Regulamentului regional de urbanism al Regiunii Bruxelles
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Jeroen Verrecht, Laurian Ghiniţoiu
Guvernul Regiunii Bruxelles‑capitală a numit în 2021 o comisie multidisciplinară de experţi, prezidată de Oana Bogdan. Această comisie a trebuit să definească „obiectivele şi recomandările pentru reforma Regulamentului de Urbanism, văzut ca un instrument pentru calitatea vieţii – «Good Living».”
Complexitate şi grijă
&bogdan: Centrul Amal Amjahid, Molenbeek‑Saint‑Jean
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Jeroen Verrecht, Laurian Ghiniţoiu
Sfârşit de decembrie pe un mal de canal, într‑un cartier de care lumea rar vorbeşte de bine. Complexul numit după o sportivă excepţională născută în Bruxelles nu îşi strigă prezenţa. Intrând, am găsit însă o lume magică şi complexă, care primeşte atleţi, copii mici, adolescenţi sau pur şi simplu vecini care folosesc galeria drept scurtătură.
Pentru democratizarea arhitecturii
studioBASAR: Activare comunitară
Text: Alex Axinte, Cristi Borcan (studioBASAR)
Foto: Alex Axinte
Compasul se lasă greu în mână când îl înfigi cu un picior în lemnul moale al planşetei, în timp ce îl desfaci de la rotiţa din capăt, în funcţie de cât îţi trebuie raza. O scenă de lucru banală, o mişcare tehnică, prin care proiectanţii mânuiau instrumentele de desen. Cu toate acestea, gestul nu este unul autonom şi inofensiv. Atâta vreme cât proiectarea trasează pentru oameni moduri de a fi în spaţiu, arhitectura acţionează în sens politic. Chiar dacă discursul profesional s‑a străduit de‑a lungul timpului să decupleze arhitectura ca meşteşug dezangajat de social şi de politic, complicitatea, explicită sau doar implicită a practicii la cauzele crizelor prin care trece lumea globală de azi a devenit din ce în ce mai transparentă. Atunci când valoarea economică, profitul şi consumul au devenit principalele resorturi ale arhitecturii şi urbanismului, să priveşti în altă parte poate să fie interpretat tot ca o opţiune politică. Există însă şi moduri de a rezista acestei diminuări a responsabilităţii sociale a profesiei. Asistăm în ultimii ani la o adevărată mişcare de reconsiderare a capacităţii sociale şi politice a practicii de a disrupe discursul hegemonic al profitului, al privatizării, al segregării şi al inegalităţii şi de a recompune arhitectura pe baze etice, ecologice, echitabile şi solidare. (…)
Portret al arhitecţilor la tinereţe
Maria + Ştefan Cocioabă: Cartierul Hipodrom din Brăila (1965–1969)
Text: Cristian Bădescu, Vlad Dumitrescu
Foto: Marius Vasile, Vlad Dumitrescu, Cristian Bădescu, arhiva fam. Cocioabă
„Uite am găsit poza cu Fane Cocioabă şi cu bunică‑tu. O fi din facultate, sau după, de la institut, nu mai ştiu”. În poza pe care mi‑o arăta bunica mea erau, alături de alţi tineri arhitecţi, Sterea Bădescu, bunicul meu, şi Ştefan Cocioabă, colegul său de generaţie. Căutarea pozei era prilejuită de începutul cercetărilor despre cartierul Hipodrom din Brăila. De la bun început tot proiectul a fost unul puternic autobiografic, Hipodromul, verde şi întortocheat, fiind locul în care mi‑am petrecut mare parte din copilărie. Mai mult, deşi imaginea bunicului meu aplecat peste planşetă a fost cea care m‑a determinat să aleg arhitectura ca profesie, curiozitatea nu mă împinsese niciodată suficient de departe pentru a descoperi ce a însemnat de fapt această meserie pentru el şi pentru generaţia sa. Reconstituirea istoriei cartierului Hipodrom, a poveştii celor care l‑au proiectat, Ştefan şi Maria Cocioabă dezvăluie şi fragmente din istoria practicii arhitecturii în România anilor ’60. (…)
Oraşul şi construcţiile sale
STARH
Florian Stanciu şi Iulia Stanciu conduc biroul STARH, unul dintre cele mai cunoscute, premiate şi publicate birouri de arhitectură din regiune. Lucrările lor variază de la locuinţe noi şi restaurări la ansambluri de locuit şi, recent şi în lucru, la clădiri şi spaţii publice de mari dimensiuni obţinute prin concurs. Amândoi predau la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti. Interviurile cu cei doi parteneri au fost sintetizate în textele de mai jos.
Iulia Stanciu.
Restaurări într‑un sistem neprietenos
Florian Stanciu.
Oraşul ca arhitectură
CREDO.
Sau despre tradinovaţie
Text: Köllő Miklós
Köllő Miklós trăieşte în satul său natal Ciumani (Harghita). Este codirector al biroului Larix în Gheorgheni, cu proiecte premiate ce variază de la capele minuscule la săli de sport şi muzee, de la construcţii noi la restaurări de monumente şi case ţărăneşti.
Strategii soft‑power: revendicarea dialogului continuu
Eugen Pănescu
Reporter: Ilinca Pop
Între 2002 şi 2022, după revenirea sa din Hamburg, Eugen Pănescu a contribuit ca fondator prin biroul româno‑german planwerk la transformarea practicii urbanismului în România, cu strategii publice şi proiecte realizate şi premiate în mai multe oraşe din Transilvania, pentru clienţi publici şi privaţi. A predat la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj. Caută în continuare, în rolul de planificator şi consultant independent, răspunsuri profesionale responsabile problemelor urbane, în cooperare interdisciplinară.
Metapolis
Între natură şi mediu locuit Between Nature and Inhabited Environment
Text: Cristian Panaite, Mircea Munteanu
Metapolis este un birou din Bruxelles şi Cluj/Bucureşti, cu proiecte premiate de urbanism şi peisaj, spaţiu public şi arhitectură, în Belgia, România, Elveţia şi Ţările de Jos. În prezent biroul este compus din Cristian Panaite, Mircea Munteanu, Diana Sava, Mihai Şom, Ştefan Mirică şi Laura Dinu. Prin practica noastră curentă am constatat c în codul comportamental uman există o tensiune continuă între a ne separa şi proteja de mediul exterior şi dorinţa — de fapt, necesitatea — de a integra acest mediu. Construind, răspundem unei necesităţi umane, dar, în acelaşi timp, facem, de cele mai multe ori, un gest împotriva naturii. Prin proiectele noastre, ce variază de la scara obiectului de arhitectură la cea urbană şi teritorială, căutăm să aplanăm această tensiune dintre mediul construit şi mediul său înconjurător şi să iniţiem cercuri virtuoase, propunând medii de viaţă incluzive, în care diferitele forme de existenţă împărtăşesc arealul urban. (…)
Proiectare incluzivă
AMAIS: Bune practici, proiectarea ca adaptare a mediului la oameni
Text: Teodor Călinoiu
Acesta este al doilea episod al discuţiei cu Iris Popescu despre spaţiu public şi incluziune. În numărul 167, „Oraşul incluziv”, am vorbit cu Iris despre excluziune prin spaţiul construit şi rolul arhitecturii în adresarea acesteia în contextul larg al eforturilor concertate către incluziunea socială. Iris este arhitectă şi doctor al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, specializată în accesibilizare şi proiectare incluzivă, şi fondatoarea Asociaţiei Metodelor Alternative de Integrare Socială (AMAIS) cu misiunea de a crea o societate mai incluzi vă prin morfologia spaţiului, pentru cei cu dizabilităţi permanente sau temporare şi nu numai. În prezent, AMAIS lucrează la elaborarea primului ghid românesc de design incluziv pe care îl aşteptăm cu nerăbdare anul acesta.
DeafSpace. O abordare sistemică a incluziunii
Hansel Bauman: Cinci principii pentru a proiecta un mediu mai incluziv
Reporter: Cătălina Frâncu
Hansel Bauman a fondat Proiectul DeafSpace în 2006, împreună cu Departamentul de Studii ASL pentru persoane cu deficienţe de auz de la Universitatea Gallaudet, unde a fost director executiv al departamentului de proiectare şi planificare a campusului şi profesor adjunct timp de zece ani. A dezvoltat proiecte de arhitectură în calitate de consultant în domeniul designului incluziv pentru persoane cu deficienţe de auz pe clădiri academice, rezidenţiale şi civice. Activitatea internaţională a lui Bauman este permanent informată de utilizatorii finali cărora i se adresează, care fac adesea parte din procesul de proiectare, într‑o abordare de jos în sus (bottom‑up) a arhitecturii. Începând cu 2006, este consultant în proiectare pentru o serie de proiecte în slujba comunităţii persoanelor cu deficienţe de auz, printre care se numără Rocky Mountain Deaf School, DeafHope, o comunitate de locuinţe de tranziţie pentru femei cu deficienţe de auz care au suferit abuzuri, şi Deaf Village, Irlanda. În cadrul Universităţii Gallaudet, a supervizat dezvoltarea Planului Campusului din 2022, proiectarea şi construcţia celei mai noi reşedinţe studenţeşti a universităţii şi a oferit consultanţă cu privire la viziunea de proiectare pentru reamenajarea coridorului 6th Street adiacent campusului Gallaudet.
Locuinţa cu o curbă abruptă de învăţare
No So: Casa MAC
Text: Cătălina Frâncu în conversaţie cu Rion Philbin
Foto: Stefano Calgaro | Rion Philb
„Spaţiile care sunt prea inclusive devin exclusive”, îmi spune Rion, conştient de faptul că exprimă o poziţie controversată. După o pauză, elaborează: „În State, avem reguli stricte despre ce e necesar în proiectare pentru a deservi corect anumite dizabilităţi; iar dacă le respecţi orbeşte, spaţiul devine destul de arid”. Vorbim despre Casa MAC, iar ceea ce vrea să spună reiese din însăşi munca lui: reglementările îşi au scopul lor şi ar trebui respectate, dar ar trebui prelucrate şi integrate prin design. Adaptările mediului pentru diverse nevoi nu ar trebui să însemne politici publice şi reglementări adăugate direct pe arhitectură, ca un membru suplimentar care pare să provină de la alt corp; ele ar trebui proiectate la fel ca obiectele de zi cu zi, care devin subiectul unei varietăţi atât de largi de forme, precum scaune, mese şi dulapuri de bucătărie.
Kashiwa Sato, Yoshihiro Saito
Toaletă‑reper, Ebisu Station
Text: Cătălina Frâncu, Kashiwa Sato
Foto: Satoshi Nagare
Cu ocazia următorului film al lui Wim Wenders, care va fi turnat în Shibuya, Tokio, s‑a construit o reţea de arhitecţi şi designeri celebri pentru a proiecta nimic altceva decât 17 toalete pentru unul dintre cele mai populate oraşe ale lumii.
Iniţiatori ai unei construcţii comunitare
Helen & Hard (H&H): Ansamblu de locuinţe cooperatiste – Vindmøllebakken, Stavanger
Intro: Ilinca Pop
Text: Helen & Hard
Foto: Jiri Havran, Sindre Ellingsen, Minna Soujoki
Nu demult1, o avalanşă puternică de reacţii negative a fost stârnită de formularea publică a unei idei ce pare încă greu de acceptat: pentru a face accesibilă locuirea şi spaţiile comune de calitate, sfera privată trebuie să se dea un pas înapoi în spatele binelui colectiv. Putem pune pe seama memoriei politicii regionale a ultimului secol temerile care generează reacţii negative, însă realitatea economică şi cea socială contrazic acest resort la îndemână: interesul privat nu este unul care se opune unui fapt istoric, ci unul care apără consecinţele curente dezastruoase ale creşterii inegale. Mecanismele pieţei private dictează cine are dreptul la locuire în condiţii decente şi cine nu, şi, uneori, în ce moduri ne putem bucura de spaţii publice în funcţie de interesele în jurulcărora ele sunt negociate. Inegalitatea socială – tradusă în inechitate reprezentată material şi spaţial în oraşele noastre – nu ar trebui să fie o condiţie cultivată de dorinţa de a proteja interese individuale, câtă vreme ele sunt, de fapt, la o privire mai atentă, interese comune: bunăstarea colectivă protejează bunăstarea individuală.
Aceasta este şi filosofia care a generat modelul Gaining by Sharing propus de biroul Norvegian Helen & Hard (H&H), pus în aplicare prin proiectul‑pilot Vindmøllebakken. Acest model nu se referă numai la o formulă de co‑housing ca tip de program de arhitectură, ci şi la un model de colaborare între arhitectul‑antreprenor, aşezat în rolul unui intermediar sau facilitator comunitar, şi beneficiarii direcţi ai proiectului.
Profesia şi piaţa de arhitectură în Europa şi în România
O analiză a studiilor ACE (Architects’ Council of Europe) 2020 şi 2022
Text: Cătălina Frâncu
Foto: ACE 2022 Sector Study, co‑funded by Creative Europe & Raportul SIOAR 2021, OAR
La aproape-un deceniu după ultima radiografie la nivel european publicată în Zeppelin (Șerban Ţigănaş, „Ce se întâmplă cu profesia de arhitect în Europa?”, din august 2013), după prima pandemie şi după a doua serie de date publicată de OAR despre piaţa de arhitectură din România, Raportul SIOAR, contextualizăm din nou poziţia arhitectului în piaţa construcţiilor din Europa. Pandemia a provocat schimbări majore în felul de a relaţiona al profesioniştilor, mutând interacţiunile fizice în online, grăbind paşii către digitalizare; schimbările climatice au atras linii de acţiune la nivel european la care s‑au raliat ţările membre, modificând priorităţile profesiei de la construcţii noi către refolosire. Propunem o analiză a impactului noilor instrumente asupra proiectării, a rolului economiei globale în particularităţile naţionale ale profesiei, a dinamicii de gen din poziţiile de conducere şi a parităţii salariale.
Pentru a ilustra cât mai eficient profesia în urma pandemiei, facem referire la ultimele două studii ACE: 2020 şi 2022, iar pentru o privire atentă asupra României, puteţi citi un text dedicat, bazat pe studiul SIOAR 2020, instrument nou‑dezvoltat şi extrem de util pentru profesionişti, administraţii şi piaţă.
Spaţiul public ca generator al bunăstării sociale şi economice
Esenghiul Abdul
Reporter: Ilinca Pop
Esenghiul Abdul are o dublă specializare în arhitectură şi planificare urbană şi este partener
al biroului ADNBA, unde lucrează în dezvoltarea la scară mare a proiectelor rezidenţiale şi birourilor. În trecut a activat în domeniul designului şi revitalizării urbane în cadrul Space Syntax Ltd. în Bucureşti şi Londra, în mod special în demersuri de dezvoltare a spaţiului public, înţeles drept catalizator al bunăstării sociale şi economice. Înainte să se alăture biroului ADNBA, Esenghiul a fost parteneră a biroului Beros Abdul Studio. În 2003 a absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, iar în 2005 a finalizat programul de masterat Advanced Architectural Studies al Bartlett, UCL, unde a fost asistent invitat câţiva ani ca parte din UCL Faculty of Built Environment.
Alt.Corp.
Alternative Corporation
Text: Andrei Theodor Ioniţă
Foto: Alt.Corp.
Alt.Corp. – înfiinţat în 2018 de arhitecţii Cosmin O. Gălăţianu, Cristian Beşliu, Octavian Bîrsan, Cosmin Georgescu şi Andrei Theodor Ioniţă – îşi revendică în mod ironic titulatura de formaţie de arhitectură, o alcătuire la fel de spontană ca temele şi preocupările care descriu practica lor, în care procesul de proiectare de a deveni un nebănuit instrument de cercetare.
Tehnologie, inovaţie şi sisteme de lucru integrate
Ștefan Constantinescu
Reporter: Ilinca Pop
Ştefan Constantinescu este arhitect şi BIM Manager. În 2016 a cofondat asociaţia BIMTECH, în 2017 a fondat biroul de proiectare şi tehnologie BIT Arhitectura. Din 2022 este lector al cursurilor BIM la OAR Bucureşti şi preşedintele chapterului buildingSMART România.
Architecture, Dreams & Robots
Text: Cristian Alexandru Beşliu
Predispoziţia omului pentru exacerbarea dimensiunii artificiale a lumii nu avut şi nu va avea niciodată un parcurs liniar, ci mai degrabă unul discontinuu, punctat de pendulări neaşteptate. Drumul progresului tehnologic a stat dintotdeauna în tensiune, fiind afectat fie de sentimente de fascinaţie şi admiraţie, fie de frici mai mult sau mai puţin justificate sau chiar aversiuni violente. Privită prin acest filtru, istoria pare să fi fost pusă în mişcare de o succesiune de astfel de atitudini diametral opuse, motorul propriu‑zis al civilizaţiei. Ca parte din această continuă transformare a lumii, arhitectura s‑a aflat şi ea sub autoritatea aceloraşi oscilaţii ameţitoare între tehnofilie şi tehnofobie.
ZOOM
Design la extreme
O metodă şi două proiecte
Intro: Ştefan Ghenciulescu
Texte: Justin Baroncea
Foto: Andrei Mărgulescu
Orice loc are dreptul la design. Şi poţi face design oriunde, dacă gândeşti în termeni de nevoi, eficienţă, spaţiu arhitectural şi confort şi nu de decoraţie. O demonstrează aceste două proiecte ale lui Justin Baroncea şi ale echipei sale, cu funcţiuni cât se poate de diferite: VIé este un restaurant de lux, iar Anvelope.ro un atelier de pneuri. Bugetele nu se pot compara, şi nici echipamentele. Însă ambele locuri se mişcă, combină reţele dure şi materiale moi, se construiesc (şi) pe baza unor naraţiuni.
PLAN
O colecție de planuri de arhitectură într-o revistă-album de colecție.
Zeppelin #169 (primăvara, 2023) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.
Râmânem la înălțime, împreună.
