Într-un moment în care nevoia și tensiunea densificării cuprind Elveția, HHF readuce la viață spații uitate în inima orașului Basel.
Proiect: HHF
Intro: Cătălina Frâncu
Foto: Laurian Ghinițoiu, Maris Mezulis
Landskronhof este răspunsul la nevoia de densificare a orașului Basel. Zonele aproape dezafectate, irelevante urbanistic dincolo de găzduirea locurilor de parcare din interiorul insulelor urbane devin încet-încet spații ofertante pentru construcțiile noi.
© Laurian Ghinițoiu
Într-un țesut-cetate, arhitecții construiesc un obiect care răspunde nevoii de densificare, de iluminare, de spații de tranziție graduală și de comunitate. Comunitatea e înțeleasă aici ca fiind formată din locuitorii celor 15 apartamente, dar și de animalele mici și insectele care se pot adăposti în vegetația din jur.
© Maris Mezulis
E remarcabil că în nicio fotografie nu se ghicește vreun petic de gazon. Explic un pic, întrucât cel puțin în România ducem luptă grea contra monoculturii ăsteia sterpe cu care ne încăpățânăm să ținem departe albinele, aricii și alte insecte și animale care au capacitatea să ne crească astfel calitatea vieții (sau chiar să o salveze): gazonul e un simbol al statutului; englezii îl foloseau ca să arate că își permit să folosească un lot mare de pământ pentru estetică, și nu pentru vreun fel de producție, atunci erau puțini (lorzii și asemănător), însă azi, aproape toate casele la curte au gazon îngrijit cu mașina de tuns pe benzină. Între timp, vin la noi turiști din Anglia ca să vadă flori sălbatice, că la ei nu mai sunt.
Se pare că noile direcții devin din ce în ce mai clare: terasare pe blocuri low-rise high density cu potențial de creare de spații verzi și biodiverse la scară umană, un mușuroi de oameni și plante în contrast cu cetățile din beton și PVC ale secolului trecut.
© Laurian Ghinițoiu
Text: HHF
Într-o curte neglijată, formată din calcane și spații de parcare, se așază 15 apartamente într-un volum care permite grădini și terase spațioase.
*Plan de situație
Prin proiect, se potențează rămășița de spațiu din interiorul insulei, care nu a prezentat interes pentru suprasistemul urban până la nevoia de densificare. Dezvoltat de-a lungul a 9 ani, blocul arată că densificarea orașului este posibilă prin colaborare: proprietarii, rezidenții, vecinii și arhitecții au forțat limitele a trei parcele pentru a face locuibilă inima blocului. Provocările sitului, rezolvate cu atenție de HHF, au dus la soluții coerente, însă nu evidente de la început, ceea ce creează specificitatea și calitatea proiectului: factori ca geometria parcelei, proximitatea față de zidurile înconjurătoare, relația cu vecinii și panta au fost atât problema, cât și soluția proiectului.
*Axonometrie
Forma volumului cu plan cruciform și retrageri este soluția pentru lumină abundentă, intimitate și spații exterioare protejate.
© Maris Mezulis
În același timp, sunt create o serie de curți private și semipublice, care oferă diferite grade de intimitate și, de asemenea, conectează cele două nivele topografice ale sitului.
Această topografie deosebită afectează, de asemenea, situația intrării: parterul inferior de pe Davidsbodenstrasse oferă acces la o parcare semisubterană și la garajul pentru biciclete, în timp ce parterul superior de pe Landskronstrasse le permite pietonilor să intre printr-un portic.
*sectiune sud-vest 
*secțiune nord-vest
Fațada de molid vopsită în alb închide un nucleu central și propriul garaj minimalist, creând 15 apartamente individuale dispuse radial în jurul nucleului. Diferitele tipologii variază de la 2,5 la 5,5 camere – multe dintre ele cu variante de duplex, iar suprafețele locuibile variază între 52 și 151 mp.
© Maris Mezulis
Nu doar la parter s-a pus mult accent pe grădini și spații verzi pentru toată lumea. Terasele apartamentelor oferă până la 40 mp de spațiu de grădină și conferă blocului calități unice în privința spațiului verde, care sunt de obicei asociate cu casele individuale.
© Maris Mezulis
© Laurian Ghinițoiu
Plantele cățărătoare și vița-de-vie care acoperă calcanele garajelor învecinate extind spațiul verde al clădirii și al împrejurimilor sale.
© Maris Mezulis
În plus, spațiul verde este transferat la fațada clădirii prin intermediul tijelor verticale ale balcoanelor, învăluind-o în vegetație. Stratul de balcoane subliniază el însuși această zonă-tampon între privat și public; sunt spații fluide care urmează să fie însușite în timp de către fiecare rezident în parte și folosite ca scurtături de copii.
© Laurian Ghinițoiu
Sustenabilitatea socială
Conceptul a fost deschiderea și utilizarea curților interioare ale orașelor care au fost folosite timp de zeci de ani ca spații de parcare private. Prin deschiderea a două pasaje în curtea interioară ca acces și pasaj public, zona de curte perfect accesibilă devine brusc parte a unei rețele și a unui sistem deja existent de curți interioare locuite, înverzite și accesibile publicului.
© Laurian Ghinițoiu
© Laurian Ghinițoiu
Davidsbodensiedlung-ul din anii ’80, situat la marginea blocului învecinat, devine astfel un spațiu natural extins de joacă și recreere pentru mulți copii și rezidenți.
Pe tot parcursul proiectului, s-a acordat o mare importanță calității zonelor publice și semipublice ca spații de întâlnire socială. Pe lângă diferitele spații publice în aer liber, cum ar fi locul de joacă din zona inferioară a grădinii și o zonă de relaxare comună în zona superioară a grădinii, zona generoasă de la intrare este un loc important pentru socializarea cu vecinii. Un foaier cu două etaje împletește spațial ambele nivele de intrare, care se poate accesa prin scara în spirală. Toate căile de intrare și ieșire din clădire trec peste această articulație, care încurajează întâlnirile cu vecinii. Extinderea spațială a holului de intrare se confundă cu parterul acoperit, care oferă un spațiu flexibil ce poate deveni și loc de joacă pentru copii atunci când plouă.
© Laurian Ghinițoiu
© Maris Mezulis
© Laurian Ghinițoiu
La fel ca în cazul grădinilor de la parter, partițiile de balcon au fost omise în mod deliberat, pentru a încuraja traiul împreună, spre deosebire de traiul separat. Diferitele căi de acces prin curte și în jurul clădirii creează un traseu printr-o zonă de parc de care beneficiază vizual și spațial nu numai locuitorii proiectului, ci și locuitorii clădirilor din jur.
© Laurian Ghinițoiu
Sustenabilitatea ecologică
Scopul proiectului a fost nu numai realizarea unei densificări în interiorul orașului într-o situație dificilă din punct de vedere topografic și într-un amplasament complex din punct de vedere spațial – cea mai mare parte a parcelei nou-create este înconjurată de calcane, dintre care unele sunt cu mai multe etaje, și este situată pe două nivele diferite –, ci și crearea unui spațiu verde atractiv pentru întregul perimetru al blocului.
© Laurian Ghinițoiu
Pe lângă terasele mari de pe acoperișul verde și zona de curte cu vegetație densă, o mare parte a calcanelor a fost, de asemenea, înverzită. Astfel, pe de o parte, Landskronhof poate contribui la îmbunătățirea climei orașului în perioadele de vară din ce în ce mai călduroase, iar pe de altă parte, spațiile verzi și înverzirea verticală a calcanelor aduc o contribuție valoroasă ca biotop pentru animale mici și insecte.
Planuri
-
+3
Info & Credite
Arhitectură: HHF
Program: 15 Apartments
Amplasament: Landkronstrasse, Basel, Switzerland
Calendar: 2013, 2022
Suprafață desfășurată : 1.540 MP
Cost total construcție: Chf 10.000.000
Echipă: Herlach Hartmann Frommenwiler, David Gregori Y Ribes, Mariana Santana, Cella Hubel
Client: Steiner AG
Inginerie:
Structură: Gartenmann Engineering AG
Instalații: Sanplan Ingenieure AG
Siguranță la foc: A+F Brandschutz Gmbh
Construcție: Schnetzer Puskas Ingenieure AG
Peisagism: Fontana Landschaftsarchitektur
Plan climatizare și ventialție: Classen Haustechnik
Inginerie electrică: E-Plan AG
Consultanți: Steiner AG
DE PROIECTE
