Atelierul de arhitectură | Spațiu public

Turnul din interiorul turnului. Bastionul Postăvarilor, Braşov.

O intervenţie invizibilă din exterior şi complet reversibilă creează o nouă lume interioară şi o altfel de relaţie cu oraşul.

Ca peste tot în Europa, dezvoltarea din secolele XIX şi XX a Braşovului a dus la demolarea în mare parte a fortificaţiilor din jurul centrului istoric. Porţiuni considerabile de ziduri, turnuri şi bastioane au supravieţuit, însă, iar în ultimii ani se desfăşoară un program de restaurare şi reconversie a acestui patrimoniu.

Bastionul Postăvarilor face parte din acest sistem de fortificaţii şi a fost abandonat multă vreme, elementele fragile (învelitoare, drumuri de strajă şi scări) dispărând complet. A rămas un zid circular extrem de gros şi au fost descoperite fundaţiile unei porţiuni mai vechi a zidului şi ale unui turn iniţial mai mic. Tema cerea restaurarea şi punerea în valoare ale bastionului şi ale resturilor arheologice, precum şi amenajarea unui centru de informare interactivă asupra fortificaţiilor Braşovului.

 A reieşit faptul că soluţia evidentă – o acoperire generală – ar fi presupus o structură din metal, şi, pentru a o susţine pe aceasta, o centură din beton la partea superioară a zidurilor; deci, în mod inevitabil, o deterioare a monumentului.

 

cosmindragomir_postavarilor_XL_032  mic

 

 Cum să ocupi un bastion.

Arhitecţii au propus în consecinţă o soluţie complet diferită: în locul acoperirii construcţiei, aceasta a fost lăsată aproape neatinsă şi restaurată. Două dintre drumurile de strajă (indicate prin urmele lăsate în zidărie) au fost reconstituite, însă într-un limbaj contemporan discret. Un turn interior independent adăposteşte spaţiile cerute prin temă şi nu afectează în niciun fel nici structura, nici imaginea exterioară a bastionului.

Turnul ocupă o suprafaţă minimă la sol, strecurându-se printre fundaţiile descoperite, şi se dezvoltă pe suprafeţe variabile pe măsură ce se înalţă. Construcţia nouă face de fapt posibile percepţia interioară a bastionului pe toată înălţimea sa, dar şi accesul la drumurile de strajă reconstruite. Arhitecţii au făcut toate eforturile posibile pentru a nu umple spaţiul interior, ceea ce ar fi degradat zidurile la rolul de înveliş istoric pentru un interior complet nou. Amplasarea, retragerile şi avansările turnului nou creează un nou strat spaţial, un loc ambiguu în mod fertil, care poate fi considerat interior din punctul de vedere al bastionului şi exterior din cel al noii construcţii. În anumite locuri, tensiunea dintre cele două limite capătă accente dramatice. În altele, dimpotrivă, vitrajele mari celebrează transparenţa şi legăturile vizuale. Forma noului obiect, amplasarea şi dimensiunile golurilor sale sunt condiţionate în mod direct de poziţiile gurilor de strajă ale construcţiei istorice. Turnul interior permite parcurgerea şi observarea bastionului, şi, prin intermedierea acestuia, a fragmentelor de oraş, iar, la rândul său, intervenţia contemporană nu capătă sens decât datorită existenţei bastionului.

 

Drame, tensiuni şi un loc pentru oraş.

Materialitatea aleasă are mai multe determinări. Pe de o parte, s-a dorit o structură cât mai uşoară şi reversibilă. Cu excepţia fundaţiei, întreaga structură poate fi montată şi refolosită, lăsând cale liberă unor intervenţii viitoare asupra bastionului. Panourile de 75×300 cm din oţel Cor Ten nu realizează doar închiderea exterioară şi interioară, ci şi contravântuirea scheletului metalic. Dincolo de reversibilitate şi sustenabilitate, expresia voit frustă şi cât mai depărtată de materialitatea existentă ascultă de un spirit al modernităţii şi coerenţei intrinseci şi de nevoia de a marca în mod clar intervenţia contemporană; un turn din zidărie ar fi fost evident absurd. Însă, la un nivel mai subtil, proiectul recuperează şi interpretează elemente ale unei identităţi a locului care trece dincolo de formă şi materiale. În ziua de astăzi, proiectăm asupra patrimoniului istoric o imagine idealizată care, de cele mai multe ori, lasă complet la o parte realitatea trecutului. Oraşele medievale devin locuri agreabile, cadre pentru cultură şi, în mod accelerat şi uneori excesiv, pentru consum. Dramele, rupturile şi contradicţiile societăţilor care le-au creat şi transformat sunt împinse undeva în spate. În cazul de faţă, bastionul a fost gândit, construit şi folosit pentru luptă, iar centrul de informare adăpostit va avea ca subiect arhitectura de apărare. Experienţa vizuală, auditivă şi tactilă a suprafeţelor oxidate reconstruieşte, oarecum, fără a deveni opresivă, tensiunea originară a locului.

Clădirea terminată a fost bine primită de către comunitatea locală, iar recent a început să şi funcţioneze, datorită amplasării echipamentului de informare. Totuşi, îşi va asuma cu adevărat rolul de activare atunci când va fi legată de restul fortificaţiilor, ca o secţiune a unei promenade de-a lungul vechilor drumuri de strajă. În cadrul acestei acţiuni, va fi redeschisă şi vechea intrare, dinspre interiorul cetăţii. Proiectul va începe odată ce va fi asigurată finanţarea. 

 

Proiect: Point4 & Zeppelin ( Radu Enescu, Constantin Goagea, Ada Demetriu, Vitalie Cataraga, Justin Baroncea ).
Restaurare Turn: Marina Iliescu, Radu Enescu, Justin Baroncea.
Manager Proiect: Virgil Rezuș.
Text: Ştefan Ghenciulescu.
Foto: Cosmin Dragomir.