Artmark Historical Estate a adus la cunoștința publică faptul că Ministerul Culturii și-a declinat interesul de a exercita dreptul de preemțiune al statului privind monumentele Cula Greceanu de la Măldărești și Castelul Teleki din Dumbrăvioara, clasate în grupa A a Patrimoniului Național.
Cula Greceanu de la Măldărești-Vâlcea, ridicată în vremea lui Mihai Viteazul, este cea mai veche cetate din România ce și-a păstrat exteriorul neschimbat după aproape jumătate de mileniu. Edificiul s-a păstrat în condiții exemplare, iar din 1956 acesta a funcționat ca muzeu, funcţiune păstrată de către actualii proprietari, moştenitorii Grecenilor. Face parte din Complexul Muzeal Măldăreşti, care include şi Cula Duca şi Casa Memorială I.G. Duca.
Culele au fost ridicate de boierii olteni începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, ca măsură de apărare împotriva incursiunilor otomane. (De aici şi numele – „kule“, în limba turcă înseamnă „turn”). Construită din piatră solidă și văruită în alb strălucitor, cula Greceanu se înscrie în tiparul locuințelor fortificate, cu toate cele necesare dublei funcții. 
Povestea culei începe în anul 1516, când Nan Paharnicul construiește un turn de apărare pentru a-și proteja teritoriul de cetele de haiduci. Câțiva ani mai târziu, nepotul său, Tudor Maldăr, ridica în jurul turnului o casă fortificată. Forma actuală a culei datează din secolul al XVIII-lea, fiind refăcută în perioada 1780-1790 de către boierul Gheorghe Măldărescu și soția acestuia, Eva, care ctitoresc în anul 1790 și bisericile ”Sf. Nicolae” și ”Sf. Voievozi” din imediata vecinătate a culei. Ultimul Maldăr care a deținut castelul a fost jupânița Eva care i-a lăsat moșia Măldăreşti drept zestre fiicei ei, Maria. Aceasta s-a căsătorit cu Gheorghe Greceanu, iar de atunci, moștenitorii culei vor fi grecenii.
După aproape 500 de ani, cula este neschimbată pe dinafară. Intrarea se face printr-o ușă masivă de stejar cu zăvoare şi drugi de fier, care străpung zidurile. Construcția îmbină armonios un privdor înalt şi câteva uși de stejar, trei arcade trilobate și turnul de apărare, unde se poate ajunge numai urcând pe-o scară mobilă acționată de o sfoară.
Cea mai mare încăpere este sala cu divane, despărțite după moda turcească, de măsuțe. În odaia adiacentă se regăsește trecutul Măldăreştilor, unde Olga Greceanu, urmașa stăpânilor culei, a pictat în 1934 fresce din istoria familiei.
Cetatea/cula Greceanu a fost oferită statului, în cadrul procedurii de preemțiune, pentru valoarea de 400.000 euro.
Castelul Teleki din Dumbrăvioara, unul dintre cele mai fastuoase monumente lăsate moștenire peisajului ardelenesc de câtre familia de nobili Teleki. Sámuel Teleki, cancelarul Transilvaniei în perioada 1791-1822, fondatorul „Bibliotecii Teleki” din Târgu Mureș și unul dintre cei mai bogați oameni din regiune, a început construcția castelului la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Construcția a fost finalizată în anul 1912, sub îndrumarea nepotului său Teleki Samu.
Cele șapte corpuri de clădiri care formează castelul sunt dispuse în plan în formă de U, oferind un spațiu larg atât în partea frontală, cât și în spatele construcției. Porțiunea din spate era renumită pentru parcul dendrologic în stil britanic, heleșteul și terenul de călărie, unde oaspeți prestigioși, precum regele Eduard al VII-lea al Marii Britanii sau regele bulgar Ferdinand I se antrenau pentru diverse turniruri la care participau.
Povestea arhitecturală a castelului neobaroc este, în mare parte, rezultatul ideilor inovatoare ale nobililor Teleki, în urma călătoriilor în Occident dar și a expedițiilor africane ale ultimului reprezentant al familiei.
După al doilea Război Mondial, întreg patrimoniul grofilor Teleki a fost distrus, după care a urmat naţionalizarea, clădirea fiind transformată într-un liceu agricol, liceu care funcţionează şi astăzi. În apropierea castelului, se află Biserica Reformată medievală a satului, construită de același Sámuel Teleki, unde de altfel este înmormântat, alături de alți 15 membrii ai familiei sale.
Castelul Teleki a fost oferit statului, în cadrul procedurii de preemțiune, pentru valoarea de 450.000 euro.
Cele două clădiri istorice au fost puse în vânzare la începutul acestui an de familiile de proprietari ce le-au revendicat și către care au fost finalmente retrocedate, după procese de durată. Începând cu momentul recepționării refuzului Ministerului Culturii de a exercita preemțiunea statului la cumpărarea monumentului istoric, Artmark Historical Estate poate legal proceda la punerea acestora în vânzare, prin licitație, concurs de oferte sau prin tranzacție privată.
