Zeppelin #146

008. Edito: Salvarea crabilor din farfuria mea
Text, foto: Mugur Grosu

010. DOSAR: ECO‑DECO
012. Intro
Text: Ștefan Ghenciulescu

Haideţi să o recunoaştem: şi cei mai aprigi adepţi ai ecologiei dintre noi ne‑am cam săturat de invazia de arhitectură, design şi produse „green”, de proceduri prea des strict formale, de reciclări nu întotdeauna justificate sau de discursuri moralizatoare. Ce a fost odată o alternativă curajoasă pare să fi devenit azi o mantra, o colecţie de clişee şi, mai important, o combinaţie între politică, logica hiperreglementării şi cea comercială. Uneori, cu implicaţii cel puţin discutabile. Eu, unul, recunosc că mă enervez dacă nu am voie să deschid fereastra iarna sau când, în numele durabilităţii, în oraşul meu se acoperă cu termosistem zeci de mii de metri pătraţide arhitectură valoroasă. Şi totuşi, nevoia de sustenabilitate (şi în arhitectură)  e nu doar reală, ci şi vitală. Şi suntem cu toţii responsabili.[…]

016. Şcoala poroasă
Steven Holl Architects: Clădirea pentru arte vizuale, Universitatea din Iowa

01_steven-holl_foto-iwan-baan

Ecologia unei clădiri nu are nevoie să ţipe la tine. Poate să fie o parte naturală a demersului arhitectural, a luminii, materialităţii şi detaliului. Am vrut să deschidem acest dosar despre sustenabilitate cu un proiect care este înainte de toate arhitectură de calitate – frumoasă, adecvată, rafinată şi la scară umană. Ultima intervenţie a lui Steven Holl în campusul Universităţii din Iowa este şi rezultatul unui concept de sustenabilitate inovativ şi centrat pe legătura cu mediul şi cu utilizatorii. Şi asta mergând până la toate acele lucruri ce nu par în calcule (şi nici în fotografii, de fapt), cum ar fi să poţi deschide o fereastră sau să fii protejat de soare sau, pur şi simplu, să te simţi bine înăuntru.

032. Oraşul de zi cu zi şi oraşul viziunilor împărtăşite

02_eugen-panescu_foto-cosmin-dragomir
Eugen Pănescu, arhitect, urbanist şi partener Planwerk, scrie despre oraşele ce ar putea lua locul naţiunilor, despre problemele noastre urbane – mici în comparaţie cu restul lumii –, despre responsabilitate publică şi angajament civic. A, şi despre cum, stând la bloc în cartier, eşti mai eco decât intr‑o vilă în mijlocul naturii.

036. Transsolar
Cum să extinzi scara

Graphic1„Climate Engineering” este probabil azi disciplina de avangardă în proiectarea sustenabilă. Pentru cei de la Transsolar, a te mărgini la certificări green este ca şi cum ai culege doar fructele de pe ramurile accesibile. E mult mai bine să îţi extinzi scara şi să participi la o abordare holistică a clădirii, gândind în termeni de design, de nevoi umane şi punandu‑ţi întrebările fundamentale.

050. Inginerie, inovaţie, împreună.

04_marius-soflete_04_08_b

Interviu cu Marius Șoflete – unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai generaţiei de ingineri de structuri tineri şi talentaţi din România. A fost membru în echipa de proiectare a refugiului de la Călţun (arhitectură: Archaeus, lucrare premiată la Mies van der Rohe Awards 2016) şi în echipa Prispa (reprezentanta României la Solar Decathlon Europe 2012). Marius este co‑fondator al biroului de proiectare Inginerie Creativă şi în ultimii ani, construieşte o practică de inginerie sustenabilă integrată.

058. Tehnologia care ne‑o ia înainte
Lucrând în România la case passive
Text: Raluca Munteanu

05_raluca-munteanu

Am auzit prima dată de conceptul de casă pasivă acum circa 13 ani. Părea ceva foarte complicat şi de proiectat, dar şi de locuit, deoarece presupune un manual de instrucţiuni de folosire. Contextul era şi el neobişnuit: studiam tehnici tradiţionale pentru conservarea şi valorificarea patrimoniului, printre care folosirea soarelui în configurarea clădirii. Un arhitect austriac a fost invitat să ţină o conferinţă pe tema asta, prezentând experimentele lui de case pasive. Descopeream, cu ocazia asta, ideea de a folosi cât mai eficient soarele pentru a reduce consumul, dar şi faptul că tehnicile preindustriale şi materiale naturale se pot folosi în mod inovativ pentru clădirile noi, moderne. […]

062. O piele de calitate
Brenac & Gonzalez & Associés: detalii de faţadă

06_brenac-gonzalez-detalii-fatade_cstefan_tuchila_21_k3_1800

În acest articol vorbim ceva mai puţin despre clădiri în general şi mai mult despre faţade. Pielea construcţiei – solidă, opacă, poroasă, deschisă, transparentă, cu goluri mari sau mici, cu loggii, cu structură sau foarte autonomă, cu balcoane, logii, verande şi obloane – a fost dintotdeauna un element arhitectural fundamental. Astăzi este probabil piesa principală a conceptului de sustenabilitate. Am ales ca studii de caz trei proiecte ale biroului Brenac & Gonzalez & Associés. Acum câţiva ani, partenerii se numărau printer iniţiatorii unui „Anuar de arhitectură optimistă”: o selecţie de arhitectură franceză nouă, care îşi asumă spectacolul, veselia, tehnologia şi, în general, un caracter pozitiv pe care, zic ei, profesia nu ar trebui să îl piardă. E o veselie serioasă totuşi pentru că nu e vorba despre decoraţii şi efecte superficiale, ci despre arhitectură de calitate, urbană şi responsabilă.

070. Casa din pământ

07_casa-din-pamant
Arhigest: Piaţa de construcţii abundă în concepte şi soluţii pentru cei care caută sustenabilitate, ecologie, eficienţă energetică şi altele asemenea. Luate la bani mărunţi, cele mai multe „soluţii” se opresc la indici, motivaţii economice sau, în cel mai bun caz, sunt tehnic‑corecte. Totuşi, pe alocuri uită că arhitectura e mai mult decât atât.

078. Proiectul Ice Stupa (Stupa de gheaţă)
MortAlive în Oberengadin/Graubünden/Elveţia
Reporter: Ovidiu Serghe

08_ice-stupa_conradin-clavuot_foto-lucrezia-pollak

Managementul apei prin arhitectură: în acest proiect entuziasmant, low‑tech, dar foarte deştept, regiunile Ladakh din India şi Oberengadin din Elveţia învaţă una de la alta cum să răspundă la problema disponibilităţii de apă proaspătă pe terenuri aride, respectiv la cea a topirii rapide a gheţarilor montani. Proiectul se referă la agricultura durabilă şi dezvoltarea turismului în perioadele secetoase ale anului, dar are legătură şi cu arhitectura responsabilă şi, în esenţă, cu durabilitatea holistică şi relaţia noastră cu natura.

084. Ecologie în deşert
Studiu de caz: Iranul
Text, foto: Ștefan Tuchilă

09_iran_cstefan_tuchila_k3_5606

Mulţi dintre noi trăiesc cu impresia că preocuparea pentru sustenabilitate reprezintă o pasiune recentă, alimentată de nevoia de a trăi mai bine şi hrănită de confortul celor care trăiesc în ţări dezvoltate, oameni şi organizaţii care au timpul şi energia pentru a se dedica acestui subiect. Departe de a fi o preocupare exclusiv contemporană, sustenabilitatea, un concept legat direct de confortul vieţii de zi cu zi, a fost însă integrată în cotidianul unor civilizaţii ce existau cu mult timp înainte de revoluţii industriale sau digitale sau apariţia acestei „noi” conştiinţe ecoresponsabile. Cauzele acestui fenomen sunt relativ simple: de‑a lungul timpului oamenii au trebuit să supravieţuiască în medii variate, de la câmpii şi dealuri înverzite până la întinderi nesfârşite de gheaţă sau nisip. Răspunsul lor a fost binar: adaptarea la mediu sau părăsirea lui, în căutarea unui context mai favorabil. Interpretarea condiţiilor climaterice sunt diverse şi variate şi se traduc de multe ori prin prisma arhitecturii vernaculare, răspunsuri directe şi eficiente la nevoia în căutarea confortului. Articolul de faţă va prezenta câteva astfel de soluţii aşa cum se mai pot vedea în ţara pe care o numim astăzi Republica Islamică Iran. […]

100. Etica, o consolare
Text: Alexandru Cristian Beşliu, Cosmin O. Gălăţianu

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Arhitectura curentă pare să sucombe, în numele sustenabilităţii ca scop etic suprem, în faţa a două abordări. Pe pe de-o parte, sedusă de iluzia unui mesianism social şi de nostalgia artizanatului prin reciclare, se află „arhitectura participativă”, luarea în posesie a locului, laolaltă, fără arhitect-autor şi prin mijloace modeste, o formă de neovernacular efemer pentru care provizoratul devine ideologie. De cealaltă parte a acestui minim intervenţionism se află componenta raţională, uşor cuantificabilă şi justificabilă a „arhitecturii eco”, autosuficienţa energetică, suflul „high-tech” ce poate fi aplicat superficial pentru a face faţă exigenţelor „binelui suprem”. Este uşor de sesizat cum, în ambele situaţii menţionate anterior, arhitectura, în sensul ei tradiţional, ajunge să fie prizonieră şi nu devine decât un alt mijloc de a se conforma noului ethos, indiferent în ce fel. […]

106. Casa de pe terasă
Proiect, text: Irina Meliţă, Ştefan Simion

11_poster_mansarda_foto-radu-malasincu
Aici principala temă a fost cea a modului de a locui pe terasa unui bloc. Deşi are doar trei etaje, el se ridică peste clădirile din jur. Situaţia este atipică: rezultă un amestec al tipologiei locuirii la bloc cu aceea a casei izolate la curte. La început era un apartament cu două camere la etajul trei şi întreaga terasă de deasupra. Aici, sus, întregul cartier este vizibil şi îşi arată structura, istoria şi formarea: este precum o curte interioară gigantică împrejmuită de frontul rezultat din placările bulevardelor Ştefan cel Mare şi Moşilor. […]

112. Muoto
Containere plăcute şi arhitectura ca strategie
Proiect: Muoto / Text: Ștefan Ghenciulescu

În loc de „sustenabil”, în Franţa se zice „durabil”. Şi, într‑adevăr, nu ştiu cât de bine răspund aceste două clădiri publice standardelor şi certificărilor eco, însă durabile sigur sunt. Amândouă pornesc de la un sistem structural robust, flexibil şi economic. O construcţie elementară – cadre şi plăci, respectiv stâlpi şi placă din beton – dă garanţia rezistenţei în timp, dar şi a întreţinerii, adaptării şi dezvoltării cu resurse minime. În acelaşi timp, nu e vorba despre hale neutre, ci despre arhitectură publică veritabilă şi de calitate. […]

*114. Raftul cu spaţii publice
Corp de clădire cu buget redus în campusul Universităţii Paris‑Saclay

12_muoto-1_saclay_photo-maxime-delvaux

*122. Extindere INA
Extindere INA -Institut National de l’Audiovisuel, Bry sur Marne

13-muoto-2_ina_-foto_artefactorylab

128. Cum să vinzi verde în România
Vorbind cu RoGBC despre Ipoteca verde, politici durabile şi de ce merită să construieşti sustenabil

14_rogbc_cstefan_tuchila_

134. Cultură şi antisustenabilitate
Despre programul de reabilitare termică
Text: Daniel N. Armenciu, Monica Mureşanu, Andreea Prelipcean

15_reabilitarea-catastrofacstefan_tuchila_2009-04_k20_6496-bulevardul-hristo-botev

142. RMSH
O amenajare şi mai multe jucării
Text: Justin Baroncea

16-re-mesh
Am avut de amenajat spaţiul de producţie şi magazinul celor de la „Ateliere Fără Frontiere”. Activitatea lor este organizată pe două direcţii: 1 – Recuperare şi reciclare de bannere şi mesh‑uri publicitare – REMESH. 2 – Dezmembrare de calculatoare, imprimante,
copiatoare etc. După prima vizită în hala de producţie, am decis să lucrăm cât mai mult cu materiale şi componente pe care le puteam găsi in situ. Componentele de calculatoare şi imprimante au fost incluse în proiectul de amenajare. […]

150. ZOOM

152. Palazzo
ADN BA: Bloc de locuinţe, strada Londra, Bucureşti
Text: Ştefan Ghenciulescu

17_adnba-bloc-strada-londra_cosmindragomir_londra25_apr17_xl_043

E un mare privilegiu să intervii ca arhitect în cartierele‑grădină din Nord. Nu pentru că e o parte de lux a oraşului – luxoasă e şi suburbia sălbatică din Pipera–Voluntari –, ci pentru că zona extrem de valoroasă şi de coerentă era deja aproape terminată înainte de război. Ce mai rămăsese a fost umplut: într‑un regim politic sinistru, însă cu o arhitectură destul de decentă şi apoi în 1990, în condiţii de libertate, dar intr‑un mod brutal. (…) Cei de la ADN BA, care la ansamblul de locuinţe din strada Dogarilor, de exemplu, duceau la extrem poetica fragmentării (volumul în primul rând şi apoi prin limite, decupaje, suprafeţe, materiale), par să îşi fi impus de această dată o reţinere extremă. Blocul tace: un volum simplu, un ritm structural implacabil, un limbaj arhitectural clasic redus la esenţă. Şi totuşi, clădirea nu e
deloc opresivă.

168. Casa cu literaturi
Amenajare şi concept curatorial pentru Muzeul Naţional al Literaturii Române
Proiect: Zeppelin / Text: Constantin Goagea

18_mnlr_foto-radu-malasincu

Muzeul s‑a redeschis după un peregrinaj de mai bine de doi ani, timp în care a fost ostracizat în spatele Casei Scânteii, ba, mai mult, redus la rolul de depozit şi birouri. Acum are nu unul, ci două sedii. Cel de care ne‑am ocupat se află intr‑o zonă foarte centrală, chiar în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. O plasare strategică, la câţiva paşi de Biblioteca Central Universitară, Academia Română, Ateneu sau UNITER. S‑ar putea spune că era piesa lipsă dintr‑un puzzle cu cărţi, istorie şi scriitori. Spaţiul e modest ca suprafaţă, dar altfel generos ca atmosferă, iar cei care îl conduc, deschişi spre lumea ideilor noi despre ce ar trebui să fie
azi un muzeu al literaturii. […]

176. Spa Potaissa
Proiect: Filofi şi Trandafir arhitectură

Scopul proiectului, desfăşurat în interiorul Hotelului Potaissa – o clădire interbelică aşezată bine şi desenată frumos – a fost reabilitarea şi refuncţionalizarea zonei fostelor băi comunale şi transformarea acesteia intr‑un complex balnear şi de agreement.

184. Studio 55
Proiect / Text: POSTER

20_poster_salon-coafura_foto-radu-malasincu
Clădirea Union avea 85 de ani când am fost acolo împreună cu tinerii clienţi care doreau să deschidă un salon de coafură. Arghir Culina proiectase un hotel înapoi, în 1931, dar imprevizibilul oraşului reţine doar esenţialul arhitecturii, iar permanenţa rămâne vizibilă chiar şi atunci când funcţiunea iniţială dispare. Rămân trăsăturile principale: orientarea, structura, spaţiul, aici şi distribuţia prin ampla curte interioară. […]

188. Real/Surreal
Proiect: re‑act now / Text: Mario Kuibus & Ruxandra Osiac

21_re-act-now_foto-andrei-margulescu
O temă de proiectare a cărei aspiraţie era amenajarea unor spaţii pentru birouri care să fie altceva decât clasicele spaţii pentru birouri. Imaginea acestui program se autoconstruieşte în jurul unor spaţii rigide, reci şi puternic iluminate. Ne‑am pus întrebarea: ce ar fi să vii la „serviciu” cu plăcere şi să intri zilnic intr‑o lume ce atrage prin calitatea spaţiilor, căldură şi echilibrul ambiental? […]

194. DESIGN & SOCIETATE

196. La Kretzulescu
Amenajare interioară temporară pentru Art Safari Bucureşti 2017
Proiect: IC Studio & VNBIA / Text: Ioana Corbu, Vladimir Nicula

22_art-safari_foto-vlad-eftenie

A 4‑a ediţie a Pavilionului Art Safari Bucureşti 2017 este organizată în blocul de lângă Biserica Kretzulescu, proiectat la sfârşitul anilor ’30 de către G.M. Cantacuzino. Edificiul e impresionant prin imaginea sa elegantă şi discretă, prin proporţiile echilibrate ale faţadelor, intimitatea porticului şi, nu în ultimul rând, prin coerenţa spaţiilor interioare. A trebuit să pregătim spaţiul pentru un eveniment amplu şi care a durat 5 săptămâni, deci, inevitabil să căutam o balanţă potrivită între casă şi intervenţie. […]

204. Lumina în toate stările sale
Daylight Symposium, ediţia a 7‑a, Berlin, 3–4 mai 2017
Text: Ștefan Ghenciulescu

Întotdeauna simpozionul îşi caută pentru adăpostire o operă remarcabilă de arhitectură, pentru care lumina naturală să fie determinată şi exemplară. Au fost Fabrica Van Nelle din Rotterdam sau Rolex Center a celor de la Sanaa, de exemplu, iar acum, la Berlin, fostul restaurant Café Moskau, o bjuterie modernistă de anii ’60 din fosta parte socialistă a oraşului, azi un centru de evenimente. Geamuri mari, traforuri atât de iubite pe atunci, curţi interioare – un întreg ansamblu de spaţii celebrând lumina, salvat şi restaurat cu grijă şi dragoste. Mă mai uitam în timpul conferinţei cum dispozitivele de protecţie solară sau chiar de eliminare completă a luminii au fost integrate în clădirea veche sau cum vitrajele noi eficiente termic au intrat în ramele originare. Şi cât de bine arată modernismul restaurat şi pus în valoare. Un loc al luminii bune, din toate punctele de vedere.  […]

208. Poveşti din Bucureşti‑Sud
#3 Rahova/Petre Ispirescu
Text: Mihai Duţescu
bucuresti-sud-3-_foto-andrei-margulescu_g6i9786

 

Zeppelin 146 (iunie – august 2017) este disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.

#146
iunie - august 2017