Dyson Airblade

Xtreme East (Japonia)

Acest articol se regăsește în: Expoziţii

Arhitectură recentă din Japonia / conferinţe
15 – 16.11. 2006 / Muzeul Ţăranului Român, Sala Studio Horia Bernea, Bucureşti

15 noiembrie: Kazuhiro Kojima, Tetsuo Furuichi şi Sou Fujimoto
16 noiembrie: Kengo Kuma şi Masahiro Harada & Mao Harada

Kazuhiro Kojima – conferinţa DIRECŢIE FLUIDĂ
„A direcţiona spaţiul şi a genera o arhitectură pornind de la câmpuri fluide cum ar fi activităţile, vântul sau sunetul. A proiecta evenimente şi nu lucruri“.
Kazuhiro Kojima este profesor la Universitatea de Ştiinţe din Tokyo şi director al biroului „C+A: Coelacanth and Associates”. Este considerat unul dintre cei mai importanţi arhitecţi japonezi; a dezvoltat o teorie a proiectului original şi fertil, aplicând-o la propriile proiecte.
 
Tetsuo Furuichi – conferinţa INCONSISTEN/COMPLEXITATE ŞI CONTRADICŢIE ÎN IMPERIUL SEMNELOR
„Opera lui Tetsuo Furuichi poate fi percepută ca aparţinând unei direcţii alternative în arhitectura japoneză, ce are antecedente în casele tradiţionale şi în templele din Nara şi Kyoto şi care presupune sensibilitate faţă de context şi climat, o atenţie şi o inventivitate extraordinare în detaliere şi asamblare, o materialitate senzuală şi o grijă pentru a realiza plăcerea folosirii (…). Lucrările sale pot fi descrise ca aparţinând “realismului magic”, în sensul său originar, inventat în 1925 de către criticul de artă german Franz Roh pentru a descrie lucrări în care banalul se amestecă cu extraordinarul, familiarul cu nefamiliarul, raţionalul cu iraţionalul. În operele lui Furuichi regăsim acelaşi dezechilibru fertil.“ (Tom Heneghan)
 
Sou Fujimoto – conferinţa PROIECTE NOI
Născut în 1971, Sou Fujimoto este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai tinerei generaţii de arhitecţi japonezi. Pe lângă proiectele de locuire, activitatea sa se concentrează mai ales asupra programelor medicale, arătând o înţelegere profundă a nevoilor psihologice, dincolo de cele strict funcţionale. Elemente arhitecturale esenţiale, cum ar fi de pildă casa arhetipală, sunt reinventate şi recompuse într-o manieră strălucită, şi uneori deconcertantă. A câştigat concursul internaţional pentru Forumul de Artă Annaka şi a primit în 2004 premiul „Cel mai bun tânăr arhitect“, conferit de către Institutul Arhitecţilor Japonezi (JIA).
 
Kengo Kuma – conferinţa ANTI-OBIECT
„Arhitectura nu trebuie să se opună naturii – găsirea modurilor de a integra clădirile în contextul natural reprezintă o temă esenţială a activităţii mele“
Valoarea excepţională a operei lui Kengo Kuma nu constă doar în eleganţa şi inventivitatea texturilor şi spaţiilor. De fapt, proiectele sale nu sunt reinterpretări ale arhitecturii tradiţionale japoneze, ci redescoperiri şi reinventări ale unei tradiţii, în sensurile sale esenţiale: un anumit fel de a lucra cu materialele, concepte spaţiale, inserţia într-un context natural sau construit.
 
Masahiro Harada & Mao Harada – conferinţa ÎN PROCES. ATEMPORAL
„Timpul reprezintă un termen-cheie pentru arhitectura modernă. Dacă modernismul doreşte să îşi păstreze pentru eternitate noutatea spaţiilor şi ideilor sale, va trebui să îşi îngheţe operele în momentul în care au fost completate. De fapt, timpul este privit drept un factor negativ pentru arhitectura modernă. Însă ni se pare a fi găsit un potenţial considerabil în «timp». În procesul proiectării, în cel al construcţiei, al vieţii… Toate aceste procese ne dau o grămadă de idei pentru o arhitectură a viitorului.” Masahiro Harada şi Mao Harada au fondat biroul Mount Fuji Architects Studio în 2004; doi foarte tineri arhitecţi, cu o experienţă de lucru atât în Japonia, cât şi în Europa, şi care folosesc materiale simple pentru a crea compoziţii delicate şi surprinzătoare.
1