La Budapesta exista un muzeu Vasarely. Este putin cunoscut, destul de modest ca sistem de expunere, iar locul in care se afla este mai greu accesibil. (Eu l-am vizitat acum o luna, si m-ar fi ajutat realmente daca cineva mi-ar fi explicat inainte ca: se ia trenul subteran Hev de la podul Margareta si se coboara la a 3-a statie, la podul Arpad, iar cladirea se afla la adresa Szentelelek nr. 6).
Dar contine cateva dintre cele mai valoroase lucrari ale lui Victor Vasarely si o lectie completa de op-art care nu trebuie ratata in trecere prin Budapesta.
Pana atunci insa, Triennale Bovisa din Milano prezinta pana pe 27 ianuarie 2008 expozitia intitulata Victor Vasarely. „L’artista non ha che una scelta giusta: annularsi come persona in favore della sua opera e offrirla con amore all’umanita astratta” (trad. Artistul poate face o singura alegere corecta: sa se anuleze ca persoana in favoarea operei sale si sa o daruiasca umanitatii abstracte). Curatorii expozitiei, Andrea Busto si Cristiano Isnardi, propun, prin intermediul a 200 de opere impartite in 9 sectiuni, o lectura inedita a parcursului artistic si cultural al lui Victor Vasarely si a rolului lui in istoria artei secolului 20.
Victor Vasarely (Pecs, Ungaria, 1906 – Paris, 1997) si-a inceput studiile la Budapesta, unde simte din plin influenta scolii Bauhaus. Plecat la Paris in 1930, intra in contact cu grupul Abstraction-Creation; in acei ani se dedica in mod special graficii. Lucrand exclusiv in alb si negru, incepe sa se ocupe cu un interes din ce in ce mai mare de cercetarile optico-cinetice. Experimenteaza succesiv culoarea si iluziile optice in cadrul perspectivei, devenind astfel unul dintre principalii exponenti ai curentului op-art.
Teoria si poetica lui Vasarely, situate la intersectia dintre experimentul matematic si utopia sociala, poarta un mesaj universal prin care opera de arta poate, prin incarcatura sa estetica, sa imbunatateasca lumea. Aceasta idee a influentat profund artele vizuale ale secolului trecut, promovand accesul publicului larg la placerea estetica vazuta ca mijloc de imbogatire a vietii cotidiene. Cum era de asteptat, primele domenii vizate (datorita prezentei lor de ne-evitat in viata oamenilor) au fost designul si arhitectura.
Ca atare, celor 6 sali din expozitie dedicate picturii li se adauga 3 sectiuni care prezinta tematici inedite si putin studiate pana acum:
– Fotogafismele sunt specii de inventii fotografice in care desenul si colajul sunt subordonate reproducerii mecanice si fotografice, riguros alb-negru.
– Programele sunt proiecte pentru realizarea lucrarilor de design grafic, in care este in mod special evidenta preocuparea artistului pentru arta computerizata si pura executie tehnica.
– Raportul cu arhitectura prezinta aplicarea teoriei si poeticii lui Vasarely in aceasta disciplina. Exemplul fundamental este proiectarea si construirea Fundatiei Vasarely in Aix-en Provence, considerata o adevarata „opera de arta totala”, in care fuziunea dintre pictura si arhitectura isi gaseste aplicarea cea mai practica. In aceasta sectiune, printre alte proiecte de integrare arhitecturala a teoriilor sale artistice, sunt expuse interventii la Paris, Montpellier si in multe alte orase din Franta. Perfect datate, aceste cladiri au ramas in istorie ca simple experimente, rezultatul bizar al unui transfer de principii vizuale din grafica in arhitectura. Dar studiile lui Vasarely dedicate perceptiei perspectivei, a iluziilor optice si a compozitiilor geometrice pot fi detectate cu usurinta in lucrarile multor generatii de arhitecti si continua sa-si faca simtita prezenta in fatade, desene pe pardoseala, decoratii ale arhitecturii contemporane din toata lumea.
