„Din 1931… Ah! De-atunci totul s-a schimbat complet. Lola, Carmen, Angelita, Rosario, María… au abandonat țeserea dantelei cu bobine pentru totdeauna și au devenit militante. Femei din toată Spania. Cu cine vor vota?”
Estampa: Revista gráfica, 1936
Text: Lluís Alexandre Casanovas Blanco
Foto: Pol Rebaque
Scaunul UMT este atât o piesă de mobilier, cât și o investigație istorică asupra politicii tehnicilor tradiționale de țesut, cum ar fi dantela pe bobine și utilizarea acesteia în decor. Numele său este atât un acronim pentru „Universal Military Training” (Instrucție militară universală) – care înseamnă instruirea militară obligatorie în unele țări –, cât și expresia spaniolă „Una Mirada Tranquila (O privire liniștită)”, care se referă la o descriere a publicației fasciste Y: Revista para mujeres („Revista pentru femei”), care asociază producția de dantelă pe bobine cu o stare de relaxare și transcendență. UMT pornește de la o serie de probe materiale testate pentru prima dată în cadrul proiectului Real Estate Boom House (2018), distins atât cu un premiu Bauwelt, cât și cu un premiu Simon. Această cercetare analizează tehnici artizanale tradiționale generate de alți agenți decât bărbații heterosexuali. În ciuda contribuției lor fundamentale la construcția locuințelor moderne, agenți precum femeile, indivizii queer și alții au fost trecuți cu vederea atât în producția arhitecturală, cât și în istoria acesteia. Proiectul, care folosește contextul spaniol ca studiu de caz, explorează utilizarea dantelei pe bobine la fețe de masă, covoare, perdele și multe alte piese textile ca element-cheie în configurarea interioarelor domestice contemporane în Spania și în alte țări. În această țară, fenomenul rămâne strâns legat de regresul în materie de egalitate de gen din timpul dictaturii franchiste (1939–1975). UMT subminează considerarea istorică a dantelei pe bobine ca fiind „ornamentală” și „superfluă” în producția arhitecturală, făcând din dantelă structura principală a unui element esențial, asociat bărbaților în istoria designului: scaunul.
María Luisa Blanco a tricotat spătarul și șezutul scaunului UMT timp de mai bine de trei ani. Învățătoare de școală primară de profesie, a fost obligată să învețe dantela pe bobine ca parte a formării obligatorii pentru învățătoare pe care a primit-o într-una dintre școlile Secțiunii Feminine a Falăngii – partidului fascist spaniol, în Deba, Guipúzcoa, în 1963. Țesutul urmează un model care combină cele mai caracteristice tipuri de puncte de dantelă pe bobine, printre care „semiluna”, „peștișorul”, „păianjenul cu trei picioare” și „steaua lui Ulrike,” iar modelul final devine un fel de arhivă tehnică. Procesul de realizare este integrat în scaun, perna, de țesut, iar acele placate cu aur de 24 de carate și bobinele de lemn devin parte din scaun.
Perna își ia forma și proporțiile de la cea a clasicului șezlong LC4 Chaise Longue de Le Corbusier, Pierre Jeanneret și Charlotte Perriand, a căror implicare în realizarea acestei piese clasice de mobilier modern a fost trecută cu vederea.
Structura scaunului și picioarele care susțin dantela au fost reduse la un minim de expresie pentru a scoate în evidență spătarul și scaunul din dantelă. Structura scaunului urmează o geometrie asemănătoare cu cea a corpului unei arahnide, o insectă adesea asociată cu femeile care fac dantelă pe bobine.
Firele de bumbac utilizate în mod tradițional în dantelăria pe bobine sunt înlocuite aici cu fibra de înaltă rezistență Dynemaa®, prezentată ca fiind „cea mai puternică fibră din lume”. Acest material este utilizat în mod obișnuit în echipamentele militare și în expedițiile științifice, deoarece se adaptează bine la condiții de mediu extreme datorită rezistenței sale extraordinare. Prin utilizarea acestui material de ultimă generație, UMT transformă „o piesă neesențială” cu rol istoric decorativ, cum ar fi dantela pe bobină, într-un element-cheie de structură.
Ca o completare a obiectului, UMT include, de asemenea, o perdea care reproduce o ilustrație din cărțile Marujita din 1946. Această serie a fost o culegere de povești pentru fetițe. Ilustrația din cortină provine dintr-o poveste intitulată El Encaje de Bolillos („Dantela pe bobine”), un exemplu perfect de cursilería franchistă, care face legătura între virtuozitatea dantelăriei pe bobine și țesutul pânzei de păianjen.
Această comparație leagă biologia și genul printr-un discurs care sugerează relația directă dintre instinct și munca manuală domestică.
În cele din urmă, în UMT, dantela pe bobine nu este considerată, așa cum spune citatul care deschide acest text, o tehnică neutră și depolitizată, ci o activitate politică a cărei celebrare și studiere este fundamentală pentru a înțelege cum ne-am construit casele în ultimul secol.
*Structură
Info & credite
Autori: María Luisa Blanco Estébanez, Lluís Alexandre Casanovas Blanco
Țesătoare de dantelă cu bobine: María Luisa Blanco Estébanez
Prototipare: Estudio Miguel Montoya
Tâmplărie: Kiwood Furniture
Colaboratori: Irene Domínguez, Luis Lecea, Matteo Caro
Model: Júlia Weir Casanovas
Manufacturare țesătură: Textiles Olcina
DE PROIECTE
