În dosarul acestui număr – „Sol, subsol” – rămânem pe pământ, aproape de pământ și, de câteva ori, intrăm în locuri magice de sub pământ.
Edito: Reprezentare la sol
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Roberta Curcă
DOSAR: „Sol și subsol”
Intro
Text: Ștefan Ghenciulescu
În acest dosar rămânem aproape de pământ, chiar pe pământ, şi, de câteva ori, puţin sub pământ. O parte dintre proiecte se referă la spaţiul public, la construirea unei topografii, printr‑un minim de gesturi care să lege terenul de clădiri şi de restul peisajului şi să ofere locuri bune de parcurs şi de stat. Alteori spaţiul public intră la subsol — pentru că trebuie – ca în cazul staţiilor de metrou proiectate de biroul Zündel Cristea şi la care tradiţia pariziană şi spaţiile piranesiene ajung să stea foarte bine împreună; sau pentru că o coborâre în pământ nu înseamnă neapărat o excursie în infern, ci, dimpotrivă, accesul la un mediu protejat şi controlat, poate mai senin decât cel din împrejurimi, o adăpostire, împreună cu alţii, într‑un bordei bun. (…)
Pământul devine arhitectură
Junya Ishigami: Casă şi restaurant
Proiect & text: Junya Ishigami
Foto: Laurian Ghiniţoiu
Proiectul este o rezidenţă‑restaurant pentru un proprietar francez. Îmi este prieten vechi şi a comisionat şi mesele pentru restaurant. Am fost rugat să proiectez o clădire cât se poate de „grea.” „Vreau o arhitectură a cărei greutate va creşte cu trecerea timpului”, mi‑a spus. „Să nu fie dreaptă, netedă în mod artificial, să fie ceva care să aibă din asprimea naturii. Bucătăriile adevărate au nevoie de astfel de locuri.” Mi‑a spus şi că „trebuie să arate ca şi când a fost acolo din totdeauna şi va continua să fie tot acolo pentru eternitate”. Voia să creeze un restaurant perfect nou de renume atemporal, cu tradiţie. Voia să fie şi casă, şi restaurant: ceva ce ar putea lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor. (…)
Junya Ishigami: Plaza, Kanagawa Institute of Technology
Proiect & text: Junya Ishigami
Foto: Laurian Ghiniţoiu
Tavanul coborât, asemănător cerului, şi podeaua concavă, asemănătoare solului, se curbează pentru a se uni în depărtare, materializând astfel un orizont în cadrul arhitecturii. Oamenii apar pe măsură ce se apropie de orizont şi dispar pe măsură ce se deplasează dincolo de el. Acoperişul are 59 de deschideri care luminează spaţiile aflate direct sub ele, dar plafonul jos împiedică lumina zilei să se răspândească în interior. Acest joc de lumini şi umbre se schimbă în funcţie de oră şi de vreme. Deoarece deschiderile sunt lăsate fără geamuri, elementele naturale pot pătrunde în interior. În zilele ploioase, picăturile de apă cad prin aceste deschideri pentru a forma coloane de ploaie în interior, generând o scenă înceţoşată, cu vederea şi sunetul ploii în faţa ochilor. (…)
Beton, ceramică, metal, lumină
Atelier Zündel Cristea: 4 staţii de metrou la Paris
Text: Grégoire Zündel, Irina Cristea
Foto: Sergio Grazia
Ne‑am asumat păstrarea „identităţii metropolitane” a metroului parizian, exprimată prin teşirea atât a elementelor mari – arcadele –, cât şi a elementelor ceramice de placare. Distribuită în mici tuşe în tot spaţiul monumental, textura materialelor este evidenţiată de geometria disciplinată a formelor şi de contrastul dintre beton, ceramică şi inox. Dezgolită şi detaliată, materialitatea pereţilor este un ecran alb pe care se proiectează siluetele în mişcare. (…)
Din covor roşu pentru staruri de cinema în covor alb pentru toată lumea
Piazza del Cinema, Lido di Venezia, Italia, 2018
Text: C+S
Foto: Alessandra Bello
Ca reacție la pierderea poziției insulei Lido drept una dintre cele mai căutate stațiuni balneare din Europa, a fost organizat un concurs internațional pentru noul Cinema Festival Palace, în același timp parte a comemorării unificării Italiei. Construcția s-a oprit sub acuzațiile de mituire a echipei de administrare, lăsând o mare gaură în pământ spre exasperarea cetățenilor și Bienalei. Pornind de la o serie de discuții cu localnicii, am decis că principalul obiectiv al proiectului este de a reda orașului un spațiu public bine conceput și adaptabil, care să cuprindă o piață și un parc, ambele capabile de a fi adaptate în timpul celor trei săptămâni ale Festivalului de Cinema sau în timpul anului. (…)
Casă veche, sol nou
SUO: Café Reigan
Text: Takashi Suo
Photo: Laurian Ghinițoiu
Acest proiect este o renovare a unei clădiri vechi dintr‑un loc renumit, vârful unui munte ce oferă o privelişte minunată. Pe măsură ce turismul s‑a dezvoltat, familia ce avea să ne devină client a construit un hotel, un magazin de suvenire, o ceainărie şi câteva funcţiuni similare pe proprietatea ei. Când numărul de vizitatori a scăzut treptat, proprietarii au demolat hotelul şi au păstrat doar casa de ceai şi magazinul de suvenire. (…)
Oraşul, un bun comun
Bienala timişoreană de arhitectură – Beta 2022
Intro
Text: Ștefan Ghenciulescu
Eu unul sunt mare fan al Beta. Există în acest program o ambiție și o consecvență care sunt extrem de rare în peisajul românesc – și cel regional, de fapt. Ultimele patru ediții au toate în comun deplasarea de la evenimentul local și centrat aproape exclusiv pe expunerea și premierea producției de arhitectură către un program de nivel internațional, cu deschidere regională și curajul de-a vorbi despre probleme mari și globale, de a pune arhitectura într-un context social și de a o scoate din ghetto-ul arhitecților. (…)
Uranus Conciliere
Un proiect memorial şi urban
Proiect: Zeppelin, Ideilagram
Text: Ștefan Ghenciulescu, Dorothee Hasnaș, Ilinca Păun-Constantinescu
Foto: Tudor Constantinescu, Roald Aron, imagini de arhivă, echipa proiectului
Tabula rasa?
Ei bine, uneori nici măcar tabula rasa nu e completă!
Expoziția și întregul proiect „Uranus Conciliere” explorează urmele orașului distrus în urma transformării megalomane a Bucureștiului în anii ’80. Discutăm scenarii și propuneri pentru dezvoltarea democratică și coerentă a zonei Uranus–Rahova–Izvor și despre cum urmele pot deveni resursă pentru un astfel de proces. Un proiect în cadrul programului „Uranus Acum”
Albu Birou de Arhitectură:
Casa CC, Prahova
Proiect, text: Pavel Albu
Foto: Andrei Mărgulescu
O casă simplă, logică și aparent banală, care nu iese în evidență în peisajul pașnic al dealurilor și satelor prahovene. Arhitectura se naște din proporții, distorsiunile de scară, o monumentalitate discretă a spațiilor interioare și exterioare și din detaliile netradiționale.
Vremea recoltei, Kunsthalle Bega
Artistă: Ioana Maria Sisea
Curatoare: Anca Verona Mihuleț, Iris Ordean
Foto expoziție: Vlad Cîndea
Expoziția de la Kunsthalle Bega din Timișoara vorbește despre memorie, deconstruire și reconstruire. Dar, din perspectivă arhitecturală, și despre locuire, spațiu, materialitate și co-prezență. Am adus aici împreună textul curatoarelor și o reflecție din partea spectatorului-arhitect
ZOOM
Urbanofilul
Osamu OKAMURA
interviu: Ștefan Ghenciulescu
Osamu e arhitect, proiectant, activist și educator. L-am întâlnit acum circa 15 ani în timpul primei lui vizite în România, ca editor-șef al ERA21, revista cehească profesională de arhitectură. De atunci, a devenit, printre altele, director de programe al festivalului internațional reSITE pentru orașe mai locuibile, membru al Comisiei de Planificare Pentru Districtul 7 din Praga și, recent, conferențiar și decan al Facultății de Artă și Arhitectură al Universității Tehnice din Liberec. Pasiunea lui pentru orașe, inovație, scris și educație arhitecturală pentru tineri se combină în remarcabila lui carte, A City for Everyone: A Manual of Urbanism for Beginners („Un oraș pentru fiecare: manual de urbanism pentru începători”), Editura Labyrint. (…)
Hiperdensitate, deschidere, identitate
Graphic Studio: Noul stadion Giuleşti
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru
Relația pasională a locuitorilor din cartier cu clubul Rapid este legendară și a supraviețuit perioadei comuniste și chiar declinului sportului românesc în ultimii zeci de ani. Recent, vechiul stadion a lăsat loc unuia nou – o expresie a unui fenomen mondial, în care arenele vechi nu mai corespund și nici nu prea pot fi adaptate evoluției sportului ca fenomen media la scară globală, nevoilor funcționale, de confort și securitate. Povestea noului proiect este despre aceste nevoi, dar și despre constrângeri dure, urbanitate și memorie și despre relația cu o comunitate.
Casa cu 4 palmieri
Proiect, text: Tudor Vlăsceanuâ
Festivalul Concentrico propune o redescoperire și o reînțelegere a orașului prin intermediul instalațiilor de arhitectură și prin experiențele spațiale pe care acestea le propun. Festivalul se desfășoară în orașul Logroño, durează o săptămâna și se află la a 8-a ediție. Anul acesta m-am bucurat să mă regăsesc printre arhitecții invitați de festival.
Expoziţie la Batthyaneum
Astropoveşti şi animaţii mecanice despre Observatorul Astronomic din Alba Iulia
Text: Constantin Goagea, Cristina Ginara, Cristian Mladin
Foto: Andrei Mărgulescu
Ne aflăm într-un loc neobișnuit din Alba Iulia, ferit de agitația lumii, într-o clădire oarecum stranie ca înfățișare. Biserică și mănăstire trinitariană, apoi spital militar și, apoi, o întorsătură ca de roman: episcopul Ignatius de Battyán transformă clădirea în institut de astronomie. Și, în plus, și în bibliotecă publică. Era anul 1798. (…)
Kitul de arhitectură eematico
Arhitectura ca gândire sistemică
Intro: eematico
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Arhiva eematico
Ion Neculai este arhitect și antreprenor în educație, co-fondator al organizației eematico. Împreună cu echipa sa, deschide drumul spre inovație în programele educaționale, cu scopul de a dezvolta abilitățile de viață pentru secolul XXI. Fac asta prin învățare experiențială, bazată pe joc, care este procesul fundamental de învățare. Încrederea copiilor în forțele proprii e consolidată prin activități de construire și de proiectare (de idei). Scopul lor principal este să-i ajute pe copii să înțeleagă, evitând simpla colectare de informații. eematico a fost premiat cu locul I la Gala Societății Civile la categoria Educație, Învățământ și Cercetare pentru proiectul „Kitul de arhitectură.” (…)
PLAN
O colecție de planuri de arhitectură într-o revistă-album de colecție.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.
Râmânem la înălțime, împreună.