Proiectul „Recuperări” a vorbit despre Cenușărese: clădiri valoroase, banale sau uneori chiar proaste de tot care au primit o nouă viață, refolosiri ale unor resturi din case vechi, design din produse reciclate, strategii deștepte de recuperare și reinventare.
Și în România, vechiul este noul nou, iar reciclarea – prilej pentru cele mai cool proiecte. Expoziția a prezentat o selecție de recupări recente de arhitectură și design din România.
Cenușăresele au fost clădiri frumoase și semnificative, dar în stare proastă, cele cu puțină sau fără nici o valoare, construcții (semi)distruse, abandonate, uitate, dar și materiale aruncate sau resturi de clădiri dispărute. Zânele au fost proprietari și exploratori urbani, arhitecți și designeri, artiști din toate domeniile, comunități dedicate, parteneri din business sau administrație care le-au descoperit potențialul și s-au chinuit puțin cu ele; metamorfozele dând naștere unora dintre cele mai inteligente, responsabile și poetice proiecte din ultimii ani.
Pe lângă operații grandioase (în general, oprite de criză), s-au înmulțit și în România intervențiile prin care lucruri umile au devenit nu doar utile, ci au capătat strălucire. Recuperarea e în continuare o acțiune etică: cam întotdeauna este mai sustenabil să păstrezi și să valorifici decât să distrugi; în plus, patrimoniul oficializat (și deci protejat) cuprinde doar o mică parte din cantitatea uriașă de clădiri și zone neprotejate administrativ. Cumva, mai multă grijă azi din partea comunității înseamnă și o salvare a patrimoniului oficial de mâine.
Reciclarea nu e doar o modă, ci, până la urmă, o revenire la o metodă arhitecturală și socială fundamentală: chiar dacă mulți dintre noi avem încă o perspectivă idealist-conservatoare asupra unui trecut creator de valori integre și imuabile. De fapt, monumente intangibile nu prea au existat. Practic, tot ce a ajuns astăzi până la noi este rezultatul suprapunerii de intervenții asupra unor construcții ințiale, al îngrijirii și adaptării timp de generații.
Recuperând clădiri, recuperăm și valori culturale – fără răcnete antimoderne și eforturi stilistice absurde. Poate și de aceea e ceva atât de fascinant în reparație, recompunere, reinventare, în acțiunea minimală și eficientă asupra unui fond existent.
Teme, programe, organizații și proiecte (selecție):
Reinventare
Reciclarea unui fond arhitectural fără valoare arhitecturală recunoscută (uneori lipsit de valoare).
Exemple : ansamblul fostului conac din satul Țibănești, jud. Iași, transformat azi în centru de tehnici tradiționale (Pro Patrimonio) ; o locuință realizată din garaje prefabricate (Abruptarhitectura); reabilitarea și extinderea unei locuințe degradate la Galați (Andreas Heierle – Elveția, Cristina Trofin – București); transformarea unei construcții neterminate și abandonate din anii 90, 2011 (Q Group) etc.
Post-industrial
Despre fenomenul centrelor de artă independente: WASP -Working Art Space and Production în cadrul fosteri Fabrici FLARO, București (Asociația 4Culture); centrul Tranzit.ro, București, Iași și Cluj; Postăvăria Română și Turnul de apă – Pantelimon, București (Make a Point) etc.
Ocupări
Intervenții ușoare, al căror efect nu a fost unul material, direct (reabilitarea „greaˮ) ci regeneraresa unei funcționări, aducerea în atenția publicului, conștientizarea unor valori, activarea urbană.
Exemple: inserții de spații pentru artă și cultură contemporană în case de patrimoniu – Casa Lupu, Dianei Patru, Carol 53, București.
Organizator: Zeppelin
În parteneriat cu: Ordinul Arhitecților din România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”
Proiect cultural finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
