După mai mulți ani și multe concursuri de fotografii, ni se pare evident că studenții fotografiază din ce în ce mai bine. Cu pricepere, cu grijă, mai în profunzime. Și cu o privire critică mai pronunțată, și cu referințe culturale și emoționale autentice. E cazul și aici, și chiar nu e vorba de politețe sau PR.
Concursul nostru, organizat împreună cu prietenii noștri de la Festivalul de Film UrbanEye a avut ca temă „fotografii despre locuri între. Între noi și ceilalți, între înăuntru și afară, între construit și natural, pe și la limită, în prag, locuri care sunt într-un fel (orice fel) și într-altul”.
Adecvarea la temă (ce-i drept, o temă destul de largă) a fost unul din criteriile principale. Ce-i drept, recunoaștem că ne-am fi așteptat la mai multe aplicații mai literale, despre spații de tip între. O mare parte dintre concurenți au preferat însă să vorbească mai degrabă despre anumite situații decât despre anumite locuri; ceea ce, până la urmă, e foarte OK. În cazul altor imagini, spațiul public sau urbanul, la modul cel mai general, par să fi câștigat în dauna locuirii (ce era parte din temă).
În afară de subiectul propriu-zis, foarte importantă a fost, evident, calitatea fotografiei – tot ceea ce ține de cadraj, compoziție, nivelul tehnic etc. Și, în fine, partea esențială dar care scapă punctajului, și anume emoția, poezia, originalitatea.
Suprapunerea dintre cele trei criterii a lăsat în afara listei de premii și mențiuni fotografii excelente, dar cu mici neajunsuri tehnice sau prea tare în afara temei. Ne pare rău, pentru că suntem încântați de întreaga galerie și fiecare dintre noi trei a trebuit să lase în afara selecției finale imagini care i-au plăcut mult. Așa cum a ieșit, selecția acoperă, credem, majoritatea tendințelor din concurs, de la înghețarea momentului bun și plin de viață la cadre îndelung studiate, de la locuri minunate la cercetarea locuirii în toate stările sale.
(Juriul concursului: Monica Sebestyen – UrbanEye, Andrei Mărgulescu – fotograf de arhitectură, Ștefan Ghenciulescu – Zeppelin)
Textele de mai jos aparțin autorilor.
A, și dacă tot vorbeam de galerie: ne-am decis să includem, atât pe Facebook, cât și pe Instagram și imaginile care nu s-au calificat datorită condițiilor de participare sau a întârzierii predării. Din același motiv, lista de premii și nominalizări cuprinde nu 10, ci 10 + 1 nume. Vedeți de ce – la capătul articolului.
Îi rugăm pe câștigătorii premiilor și mențiunilor să ia legătura cu organizatorii. În primul rând, și urgent, cu Diana Cercel – diana@urbaneye.ro, pentru abonamentele și biletele de festival. Apoi cu Adrian Hariga – adrian@e-zeppelin.ro, pentru abonamente și reviste Zeppelin (la alegere).
Premii
Premiul I.
Albert Dobrin: Loc pentru unul – între ziduri.
Artă stradală în Timișoara
Premiul II.
Marius Vasile: Colectivă
Straturi și spații care separă interiorul de exterior, și care transformă colectivitatea în individualitate. ( București, România 2018)
Premiul III.
Alexandra Enescu: Ora întredeschiderii
O oră a ”întredeschiderii”, în care rumoarea e mai liniștită, luminile se aprind, grăbiții se grăbesc mai încet, și înainte de a pleca acasă de la muncă, mai e timp pentru o țigară. Un oraș port, între lumi și între culturi, unde se mai aud rămășițe ale unui dialect cu miros de mare. Un oraș in care încă se locuiește în aceleași case unde s-a râs, s-a iubit, s-a născut și s-a murit cu 7 secole în urmă. Un oraș cu un nucleu atât de bătrân încât ai impresia că respiră greu și încet, dar în fiecare dimineață o ia de la capăt, pentru poveștile străzilor lui, care nu se vor termina niciodată. Genova, 2018
Mențiuni (în ordinea predării)
Mihai Șom: Optic
Privire asupra orașului. Exteriorul este filtrat prin două rânduri de fereastre, cu deschideri, forme și texturi diferite. O atenție la detaliu specifică arhitecturii bucureștene interbelice.
Ioan-Alexandru Cetea: Negociere.
Un spațiu de primire umbros așezat în miezul negocierii dintre liniștea specifică locuirii vieneze și tumultul neîncetat al străzii.
August 2018, Nordbahnhof, Viena.
Alexandra Pițuru: Între oras și nuntă boierească.
Toată scena se petrece în proximitatea gării, fiind primul contact pe care călătorul îl ia cu orașul, pe fundal de muzică orientală și înconjurat de domnițe împodobite cu paiete.
Caracal, 2018
Ștefan Handaric: Estompare
O limită temporară semitransparentă s-a instalat pe fațada unui imobil și lasă impresia că vrea să se extindă. Ea dă un semnal. Geamurile rămân totuși sesizabile, nu s-au închis de tot către stradă .. încă. Simbioză sau negare? Cât va rezista orașul în fața mulțimii ce îl acaparează?
(fotografie pe film Ilford FP4 Plus, București, 2018)
Mihaela-Ioana Iordache: O oglindă cu memorie.
În căutarea unor arome autentice în cartierul Tei, am găsit acest colț al trecutului sub o streașină. Ingredientele: un bărbat cumsecade, o echipă de exploratori, multă voie bună, nuci, povești. Le amesteci și obții senzația unui stil de viață având niște calități reale și fragile în țesutul bucureștean de astăzi, o tranziție intimă pestriță între înăuntru și afară, un spațiu ambiguu definit ca ruralitate urbană.
Hirtiescu Cosmin-Pantelimon : Casa institutorului -Vedere din salon către prispă.
Natura pătrunde în spațiul domestic și vice-versa; un spațiu dintre, un țesut difuz.
Radu-George Tirca : Nedefinit (1)
Cum s-ar fi petrecut locuirea in sat daca structura si-ar fi atins scopul?
3 noiembrie 2018, jud. Valcea
Mențiune specială (în afara concursului): Nora Micu, 12 ani
O poartă între două lumi, nu neapărat între lumea din clădire și lumea de afară, ci între ea și reflexia ei. O fotografie inspirată de Vivian Maier.
Felicitări tuturor participanților! Puteți studia toate cele 125 de fotografii înscrise parcurgând albumul dedicat de pe pagina noastră Fb, aici.
Despre Festivalul de Film UrbanEye, aici.
