Institutul Prezentului lansează în luna noiembrie primele numere ale seriei Parkour — o colecție de micro-publicații de artist, în format bilingv română-engleză, dedicate artiștilor:
– Miriam Răducanu, „Cronica unui dans de cameră” | “Chronicle of a Chamber Dance”
– Octavian Nemescu, „O muzică în așteptare” | “A Music in Anticipation”
– Ion Grigorescu, „Despre artistul realist” | “On the Realist Artist”
– Constantin Flondor, „Privirea care rescrie spațiul” | “The Gaze that Rewrites Space”
– Lia Perjovschi, „Cunoaștere și context” | “Knowledge and Context”
Seria Parkour oferă cititorului acces nemijlocit la o seamă de teme, noţiuni şi întîlniri determinante, care au captat interesul unor personalităţi marcante din domeniul artelor vizuale şi performative în România, oferindu-le acestora posibilitatea de a realiza un corpus de lucrări excepţionale. Seria analizează un număr restrîns de proiecte şi experienţe artistice, utilizînd interviul ca instrument de consemnare a unor naraţiuni nemediate. Formatul propus introduce cititorului o imagine de ansamblu asupra condiţiilor specifice, spaţiale şi materiale, ale practicii artiştilor în cauză, asupra ideilor abordate în lucrările lor, a istoriilor comune şi a influenţelor, a credinţelor personale şi a procesului continuu de conceptualizare a practicii lor.
Împletind text şi imagini într-o publicaţie extrem de condensată, de 32 de pagini, seria devine un document cu final deschis, care distilează aspecte semnificative ale istoriei culturale recente, readucînd în prim-plan importanţa memoriei în surprinderea trăsăturii unui anumit timp artistic, a unei opere de artă, a unei turnuri conceptuale. Ea relatează poveştile artiştilor şi invită cititorii să le urmărească şi să le considere drept o altă cale de înţelegere a unor strategii şi abordări estetice subiective.
Seria Parkour este editată de Alina Șerban și Ștefania Ferchedău, designul este realizat de Radu Manelici, iar producția de către Atelier Fabrik.
Evenimentele de lansare se vor desfășura astfel:
– 11 noiembrie, 16:30, Timișoara, Librăria La Două Bufnițe (Piaţa Unirii nr. 11, intrare din Matei Corvin).
– 12 noiembrie, 17:30, Cluj, Galeria Plan B, Fabrica de Pensule, în cadrul Festivalului Temps d’Images (str. Henri Barbusse nr. 59-61).
– 14 noiembrie, 16:00, Iași, Centrul de Cercetare Estetică și Creație Artistică, Universitatea de Arte „George Enescu” (str. Sărăriei nr. 189).
– 15 noiembrie, 19:00, București, Cărturești Carusel (str. Lipscani nr. 55).
Născută în 1924 la Piatra Neamţ, Miriam Răducanu este considerată unul dintre cei mai influenţi artişti, dansatori şi coregrafi români. Coregrafiile sale au redefinit în mod fundamental vocabularul dansului contemporan din România, explorînd esenţializarea mişcării, raportul viu şi nesubordonat dintre arte, lărgind în acest fel noţiunea de dans ca spaţiu al sincretismului, al dialogului dintre dansatori, muzicieni, poeţi, actori. Utilizînd principii de lucru provenind din expresionismul german, la care se adaugă multiple surse din foclorul românesc, literatură şi teatru, construcţiile sale performative reintegrează muzica clasică sau jazz‑ul de o manieră inovatoare. Iniţiază în 1968 seria de manifestări cunoscute sub numele de Nocturne, găzduite de Teatrul Ţăndărică. Piese create în cadrul Nocturnelor au fost prezentate în turnee internaţionale la Beirut, Edinburgh, Roma, Santiago de Chile, Bruxelles, Berlin, Köln (1969–1977). Miriam Răducanu a jucat şi un rol important în planul redescoperirii corporalităţii actorului pe scenă, prin contribuţiile aduse în zona teatrală. Mentor şi profesoară a mai multor generaţii de dansatori, Miriam Răducanu şi‑a pus amprenta asupra pedagogiei coregrafice, predînd în principal la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti.
Născut în 1940 la Paşcani, Octavian Nemescu este unul din principalii exponenţi ai mişcării de avangardă din componistica românească, concepţia şi gramatica sa muzicală operînd la un nivel profund, de recuperare a primordialităţii aflate la baza tradiţiilor muzicale, cu scopul atingerii unei noi universalităţi artistice. De numele său, şi al altor colegi din generaţia sa, este legată apariţia şi evoluţia curentului spectral românesc (Iluminaţii pentru orchestră, 1967), a spectralismului isonic, dar mai ales a celui arhetipal (Concentric, 1969), bazat pe o estetică a esenţializării. Octavian Nemescu teoretizează şi practică ideile arhetipale aplicate în muzică (alături de Corneliu Dan Georgescu). Cultivă discursuri sonore în jurul unor cadenţe, incipituri, finalisuri şi intervale şi abordează muzica ambientală cu tentă ecologistă, cea procesuală sau transformaţională (alături de Lucian Meţianu) şi cea ritualistă (Combinaţii în cercuri, 1965; Sugestii, 1968). Octavian Nemescu realizează proiecte, de factură ritualică, ce presupun ample desfăşurări în spaţiu şi timp, cu scopul eliberării actului de interpretare muzicală din contextul spectacular al sălii de concert şi relocării lui în ambianţa şi anturajul energetic al Naturii, al Cosmosului. Participă la evoluţia tendinţei artistice ce are în vedere problematica operei deschise, exersînd conceptualismul preocupat de schema formei.
Născut în 1945 la Bucureşti, Ion Grigorescu este unul dintre artiştii reprezentativi ai neoavangardei artistice româneşti, deopotrivă membru al grupului Prolog. Propunînd un corpus de lucrări extrem de variat — de la pictură la fotografie, de la body art la video performance, de la pictura pentru bisericile ortodoxe la jurnal — care nu răspunde într‑un mod precis anumitor canoane istorice ale artei, Ion Grigorescu este mereu în căutarea „de drumuri şi ieşiri din drumuri”. Urmărind să înţeleagă rolul subsidiar, dar şi subversiv al artei, artistul consolidează apropierea ei de viaţă, de „domenii amestecate sau nefolosite”, căutînd să interogheze deopotrivă cadrele tradiţionale ale practicii artistice, dar şi convenţiile de citire şi interpretare ale artei. Demersul complex şi singular al practicii sale artistice manifestă o neaşteptată atracţie faţă de familiaritatea posturilor cotidiene, faţă de realitatea imediată, şi fluctuează între o înţelegere a artei ca modalitate de autocunoaştere, ca formă de angajament social şi ca modalitate de explorare a unei dimensiuni spirituale. Dispoziţiile artistului pentru o serie de teme ce ţin în marea lor majoritate de condiţia individuală, şi mai puţin de condiţia artei, intră în dialog cu preocupările artistice şi intelectuale ale timpului său, contribuind la articularea unei conştiinţe artistice critice capabile să definească un alt tip de apropriere conceptuală şi simbolică a structurilor fine ale realităţilor trăite.
Constantin Flondor, născut în 1936 la Cernăuţi, este iniţiatorul unei serii de momente determinante din istoria neo‑avangardei artistice româneşti. Afişînd o vădită neîncredere în pura subiectivitate, lucrările sale se disting printr‑o interiorizare a lecţiei structuralismului, întrupînd microcosmosuri ce aderă la un principiu de ordine şi la un studiu sistematic al lumii în care artistul respiră şi contemplă. Caracterul puternic interdisciplinar al activităţii lui Constantin Flondor, noul tip de obiectivitate investigat, precum şi experimentele iniţiate în domeniul educaţiei vizuale, au determinat o deturnare semnificativă a modului de înţelegere a procesului artistic şi a cunoaşterii vizuale. Este membru fondator al 111 (1966–1969) şi Sigma (1969–1978), grupări artistice de factură interdisciplinară, stimulate de interesul pentru gîndirea sistemică, tehnologiile avansate şi comunicarea vizuală, asociate cu revizitarea constructivismului de la începutul secolului 20. Interesul pentru studiul naturii nu l‑a părăsit însă nici o clipă, chiar şi cele mai geometrizante forme purtînd referinţe la universul vegetal. Se întoarce, prin film şi fotografie, la pictură şi amplifică cercetarea vizuală, contribuind la înfiinţarea grupului Prolog în 1985.
Lia Perjovschi, născută în 1961 la Sibiu, este fondatoarea şi coordonatoarea AAC/CAA — Arhiva de Artă Contemporană/Centrul pentru Analiza Artei, o instituţie informală care a funcţionat sub diverse denumiri începînd din 1985, şi a KM — Muzeului Cunoaşterii, un proiect interdisciplinar şi educaţional care are la bază cercetarea începută de artistă în 1999 şi care continuă pînă astăzi. Activităţile şi lucrările ei — „Arhiva Internaţională de Artă Contemporană 1990–prezent”, „Centrul pentru Analiza Artei 1999–prezent”, „Cronologie 1997–prezent”, „Diagrame/Mind Maps 1999–prezent” şi „Proiectul Muzeului Cunoaşterii 1999–prezent” — trasează o serie de registre personale de lucru cu informaţia, de organizare a diverselor materiale acumulate şi arhivate, de căutare a unor modalităţi de reprezentare vizuală a cunoaşterii. Parcursul practicii sale artistice, de la propriul corp (performanţele anilor 1980–1990) la corpul cunoaşterii (AAC/CAA, KM) descrie un scenariu personal în căutarea sensului şi a normalităţii — un spaţiu al post‑producţiei şi al dialogului, al re‑gîndirii şi re‑ciclării informaţiilor, precum şi al structurării ideilor.
Editorii ar dori să le mulţumească pentru generozitatea şi susţinerea necondiționată oferită în realizarea acestor publicaţii lui Miriam şi lui Cornel Răducanu, lui Octavian și Ericăi Nemescu, lui Ion Grigorescu, lui Constantin Flondor și Liei Perjovschi, Claudiei Lie, lui Radu Manelici, Nicoletei Radu și Anamariei Rulea.
Institutul Prezentului (IP) este o platformă de cercetare și resurse artistice în domeniul culturii vizuale și performative creată de Ștefania Ferchedău și Alina Șerban. Centrat pe artiști și istoriile lor personale, pe experiențe determinate temporal și forme de arhivare, Institutul examinează diverse practici și situații din trecutul recent pînă în prezent din perspectivă transnațională și transculturală.
Parteneri evenimente lansare: Cărturești Carusel (București), Colectiv A — Festivalul Temps d’Images (Cluj), Centrul de Cercetare Estetică, Universitatea de Arte „George Enescu” (Iași), La Două Bufnițe (Timișoara).
Primele numere ale seriei Parkour sînt realizate în cadrul proiectului „Atlas de istorie personală”.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului București — ArCuB.
Credit imagini: Claudiu Ștefan, Fabrik
institutulprezentului.ro
