Intro: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă, Julien Lanoo
Eram student când am aflat prima oară de afirmația conform căreia imobilul haussmannian, dar de fapt, și celelalte mari modele metropolitane ale secolului XIX (Londra, Viena, Berlin, Barcelona) ar reprezenta cel mai flexibil tip de locuire. Nu prea am crezut asta pe atunci, pentru că, ca pentru orice student (și mulți dintre arhitecți) flexibilitatea însemna platouri uniforme, pereți demontabili, sau, preferabil, culisanți, plianți în toate modurile posibile etc.
De fapt, flexibilitatea ce presupune deplasări efective de elemente constructive e una mai degrabă iluzorie, pentru că lumea nu prea își schimbă mediul așa de ușor. În mod paradoxal, apartamentul burghez de secol 19 se dovedește cu mult mai flexibil, cum aveam să îmi dau seama din propria practică. Camerele foarte asemănătoare ca suprafață și ca tip și tip de goluri, în plus legate prin mai multe circuite permit o incredibilă variație de scenarii: familia de atunci, cu mulți copiii, servitori și ritualuri stricte, dar și familii de azi unde mai lucrezi de acasă, monoparentale, fără copii, sau dimpotrivă, mai multe generații…. Dar și o adaptare extrem de ușoară pentru cabinete de avocatură, medicale, de arhitectură, start-up de orice fel etc.
Proiectul celor de la LAN celebrează urbanitatea și neutralitatea bună a modelului parizian, inclusiv schimbările mici și subtile care fac suportabilă unitatea de ansamblu. Merge cumva mai departe, pentru că permite, pin amplasarea circulațiilor,a punctelor de apă și prin conformarea compartimentărilor o posibilă schimbare radicală în imobil de birouri, fără ca acest lucru să agreseze calitatea locuirii din proiectul inițial.
De fapt, așa cum o arată magnifica secțiune-perspectivă (în mod clar, o citare jucăușă a celebrei gravuri de secol XIX cu imobilul haussmannian secționat), în același moment pot coabita o sumedenie de folosiri – inclusiv locuirea.
Locuire, birouri, artiști, start-up-uri, seminarii, bibliotecă, comerț, party (da, vecina de jos e supărată și dă cu mătura în tavan), etc. O reevaluare semnificativă a celebrei gravuri cu blocul parizian și a sa succesiune verticală de ocupanți – burghezi bogați, mic-burghezi, muncitori, servitori, pictori famelici în mansardă).
Un bloc parizian foarte bun.
Despre proiect
Text: LAN
Aparținând noului proiect urban ZAC Clichy-Batignolles și situat la capătul bulevardului Pereire, lotul 4.2 beneficiază de o amplasare unică, acolo întâlnindu-se două epoci ale istoriei urbanizării pariziene. Clădirea are un rol-cheie în a asigura legătura dintre aceste două ansambluri.
Proiectul este un omagiu adus Parisului, arhitecturii secolului al XlX-lea, clădirii haussmanniene; urmărește să transcrie „inteligența intrinsecă a acestei forme”, care a permis clădirilor construite în timpul epocii Haussmann să supraviețuiască schimbării, să evolueze odată cu orașul și să ofere posibilitatea de a utiliza aceeași structură pentru forme finale foarte diverse.
Imobilul haussmannian, inițial conceput ca reședință pentru burghezie, s-a dovedit a fi un tip extraordinar de arhitectură generică, capabil de a avea și alte utilizări pe lângă cea de locuință: birouri, magazine, ateliere, școli etc.
La baza acestei flexibilități se află caracteristici comune tuturor acestor clădiri: o structură clară, un parter deschis spre stradă și extensibil până la mezanin, un ritm și o bogăție de deschideri permițând construirea pe toate planurile, înălțimi variabile pentru etaje, volum corect și foarte compact.
Am luat în considerare aceste valori ca moștenire principală a imobilului parizian, translatându-le într-o arhitectură care se înscrie în logica orașului, dar care, de asemenea, oferă soluții suplimentare la problemele actuale și viitoare.
Astfel, desenul fațadei urmează o tramă similară celei a clădirilor de birouri (1,35 metri). Un modul plin alternează cu două module de gol, corespunzătoare ferestrelor.
Șpaleții verticali asigură, împreună cu nodul central de circulație, structura de bază a clădirii. Înălțimile între etaje sunt de 3,2 metri, valoarea medie între standardul clădirilor rezidențiale (2,8 metri) și al clădirilor de birouri (3,5 metri). Parterul comercial încapsulează parțial primul etaj; tratamentul său ușor diferențiază puțin îi indică caracterul public.
Modenatura împrumută diferite elemente din vocabularul haussmanian, mai ales benzile de demarcare ale etajelor nobile, și proporția de plin și gol.
Volumul, o extrudare perfectă a parcelei triunghiulare, exploatează pe deplin toate posibilitățile terenului, iar proiectul introduce, prin flexibilitatea sa, ideea că eliminând din arhitectură programul ca determinant principal, o clădire poate genera un excelent potențial de adaptare la evoluția urbană și la schimbările de utilizare.
Prin urmare, clădirea Saussure urmărește să anticipeze schimbările și nevoile, oferind o reversibilitate perfectă între spațiile de locuințe și cele de birouri.
Cu toate că amenajarea nu desemnează a priori o anume utilizare, ea aduce fiecărui spațiu o calitate rară. Puternic vitrate, foarte luminoase și foarte spațioase, apartamentele sunt întotdeauna organizate în jurul unei logii, o extindere a spațiului de locuit către exterior. Acest tip de patio îndeplinește, de asemenea, o funcție termică: introduce o nouă orientare a locuințelor și contribuie vara la ventilație.
Fațadele cu un procent de vitrare ce depășește raportul clasic regulamentar, îmbunătățesc în mod semnificativ calitatea locuințelor, care beneficiază de un supliment de lumină naturală și de o priveliște largă.
Dimensiunile și regularitatea deschiderilor, identice pe toate cele trei fronturi, dau clădirii o imagine de ansamblu care nu îi denotă funcțiunea. O serie de distincții arhitecturale pe fațade compensează nevoile diferite de confort termic între nord și sud.
Jocul de variații se face pe dimensiunea deschiderii, cu ferestre franțuzești spre sud, care se deschid complet, și ferestre cu parapet fix vitrat spre nord, dar și pe poziția ferestrelor în raport cu fațada, folosind o parte din grosimea acestuia pentru a crea umbră la interior, pe poziția obloanelor, în interior sau în afară, și pe materialitatea balustradelor, realizate din sticlă sau din plasă de oțel inoxidabil.
Punând accentul pe sobrietate, materialele proiectului sunt limitate la număr: betonul lustruit și lăcuit cu negru al panourilor prefabricate din beton de la fațadă, tâmplărie de aluminiu negru lăcuit, sticlă servind și drept balustradă, plasă din oțel inoxidabil etc.
Credite, info:
LAN
40 de apartamente și magazine, Paris
Antreprenor: ICF Novedis
Adresa: ZAC Saussure Pont Cardinet, lotul 4.2, Arondismentul 17, Paris
Suprafață desfășurată: 3700m²
Buget: 5,9 milioane €
Echipa: LAN (arhitectură), Bollinger-Grohmann (structură), Agenția Franck Boutté (consultant HQE), LBE (fluide), JP Tohier& Associés (economia construcției).
