Text: Levente Szabó
Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Timiș a demarat o aventură captivantă în anul 2016 prin organizarea unei serii de evenimente regionale, care – nu doar pentru actorii care constituie viața publică de arhitectură din mica regiune – a oferit un exemplu a ceea ce poate însemna deschiderea, o curiozitate îndreptată asupra celor mai bune practici și dorința de a coopera, atunci în care aceste eforturi sunt consolidate printr-o organizare profesionistă.
În mod specific, conceptul de BETA s-a concentrat pe cooperarea regională în sens strict: cu excepția categoriilor de proiectelor de diplomă, viziuni arhitecturale și texte arhitecturale (deschise tuturor arhitcților din cele trei țări), competiția a fost deschisă, atât pentru arhitecții din această regiune, cât şi pentru lucrările realizate acolo. Regiunea DKMT indică teritoriul dintre Dunăre-Criș-Mureș-Tisa, incluzând județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Hunedoara din România, Csongrád și Bács-Kiskun din Ungaria și provincia Voivodina din Serbia.
Datorită caracteristicilor geografice, evenimentul a putut să se concentreze în primul rând – dacă nu chiar exclusiv – pe centre secundare în loc de centre mari (capitale), precum și să prezinte un bun exemplu de cooperare regională transnațională între organizațiile arhitecturale și actorii care formează și modelează arhitectura sau educația în acest domeniu.
Seria de evenimente, care a durat aproape o jumătate de an, a inclus numeroase expoziții, conferințe și prezentări, cu toate acestea, punctul culminant – prezentat ca evenimentul de închidere a Bienalei – a fost reprezentat de concursul de arhitectură, procesul de jurizare și expoziția strâns legată și ceremonia de decernare a premiilor.
Jurații și concursul
Organizatorii au luat în serios importanța cooperării regionale în cele trei țări, iar această atitudine este reprezentată atât pe website-ul pe care se face invitația de participare la expoziția-concurs, cât și în procesul de selecție a membrilor juriului. Competiția – în ciuda limitărilor impuse de contextul regional – a deschis un cadru extrem de ambițios, cu un număr mare de categorii: 16 categorii au fost repartizate în trei grupe, analizate de către trei jurii separate.
Prima și, în mod promițător, cea mai largă categorie a inclus proiectele desemnate prin cuvintele-cheie: ambiental, locuințe cu o singură familie, locuințe colective, clădiri comerciale, de servicii, clădiri instituționale și culturale și, de asemenea, de patrimoniu.
*Categoria „Ambient”. Premiu: VAO16 – Vitamin Architects: Paul Buchert, Rudolf Gräf, Lavinia Popa: Reabilitarea unei centrale termice
Membrii acestui juriu au fost arhitectul Adrian Untaru din București, membru al biroului ADNBA, Goran Vojvodić, director al biroului de arhitectură Biro VIA din Belgrad, profesor asociat al Facultății de Arhitectură, Universitatea din Belgrad și Balázs Marián, arhitectul principal al studioului Gereben Marián Építészek, lector la Universitatea de Artă și Proiectare Moholy-Nagy, Institutul de Arhitectură.
A doua categorie a fost dedicată aspectelor urbane, incluzând dezvoltarea urbană și rurală, proiectele privind spațiul public, lucrările de infrastructură sau inițiativele pentru arhitectura de calitate. Klaus Birthler este membru al mai multor organizații de cercetare și non-profit; Darko Polic ete asociat al Centrului de Dezvoltare și Planificare Urbană din Novi Sad, în mod regulat membru al juriilor internaționale iar Árpád Szabó este arhitect-urbanist, profesor asociat la BME, Facultatea de Arhitectură, Departamentul de Planificare Urbană și Proiectare.
*Secțiunea „Spațiu Public”. Premiu: ADM23 – Diana Giurea, Zoran Popovici (edukube): Hidden Nest
Ce-a treia treia categorie – concentrându-se asupra proiectelor de absolvire, o gamă destul de largă de viziuni arhitecturale si texte arhitecturale – și-a manifestat curiozitatea cu privire la etapele inițiale ale unei practici, cele mai libere concepte și abordări care provin din teoria arhitecturală. Juriul a fost alcătuit din Ștefan Ghenciulescu arhitect, cercetător și curator, profesor asociat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, editorul șef al revistei Zeppelin, Ivan Kucina, fost lector la câteva universități, în prezent profesor invitat la Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Științe Aplicate Anhalt, co-fondator si director de program al BINA (Săptămâna Internațională de Arhitectură din Belgrad), și de asemenea, Zsolt Vasáros, profesor asociat al Facultății de Arhitectură BME, coordonator de proiecte, parțial instituționale, parțial elaborate din colaborări cu studenții, planificate și realizate în zonele de conflict internațional.
*Secțiunea „Instituțional”. Premiu: PRO19 – Marija Milin Krunić („Pro-ing” doo), Arhivele orașului Novi Sad
Proiectele depuse electronic au fost mai întâi pre-calificate, apoi grupul restrâns de proiecte a fost evaluat în detaliu pe parcursul unei deliberări de trei zile la fața locului. S-a primit un total de 114 proiecte depuse – cu o repartizare inegală între cele 16 categorii anunțate – și 78 dintre acestea (61 din categoria de construcție sau de proiectare și 17 din categoria de text arhitectural) au fost selectate în etapa de pre-calificare. După mai multe runde de jurizare la fața locului, au fost selectate 23 de proiecte și la final au fost acordate 13 premii, 7 mențiuni și 3 nominalizări.
*Secțiunea „Patrimoniu”. Premiu: CUO07 – Anca Timofticiuc, Marius Mensing, Monica Sache,Vitali Stanila, (MENSINGTIMOFTICIUC, TAG ARCHITECTURE): Cazarma U
După analizarea proiectelor depuse, distribuția acestora în toate categoriile și decizia juriului, nu putem vorbi despre un portret fidel al evoluției arhitecturale din regiune sau al proceselor sociale, economice sau de altă natură existente în mod natural în contextul arhitectural. Ar fi fost poate și o pretenție exagerată de la o astfel de selecție largă de proiecte. Cu toate acestea, se poate observa o varietate de abordări: atitudini necunoscute sau mai puțin cunoscute, abordare de tip mainstream sau chiar arhitectură de provincie, dar și eforturi experimentale, de pionierat și chiar și lucrări teoretice dintre cele mai abstracte. O poziție mai fermă cu privire la scară și, dacă este cazul, predominanța proiectelor inovatoare ar putea fi promovată de o posibilă limitare a categoriilor incluse în următoarea bienală. Textul de față nu va analiza toate proiectele atribuite, ci va încerca doar să atragă atenția asupra proiectelor remarcabile, a celor mai specifice din categoria lor.
Juriul prezidat de Goran Vojvodić a premiat 8 proiecte dintr-un total de 27. Aceste categorii au inclus, în principal, proiecte care au exprimat abordări bine-cunoscute, însă de încredere și de calitate.
*Secțiunea „Locuințe unifamiliale” . Premiu: HOA16 – Vlad Gaivoronschi (Andreescu & Gaivoronschi)
De exemplu, atât extinderea vilelor cât și complexul de birouri din Timisoara al biroului Andreescu & Gaivoronschi sunt proiecte care pot fi considerate ca fiind foarte reprezentative pentru aspirațiile arhitecturale integrate, chiar și la nivel regional.
*Secțiunea „Clădiri comerciale”. Premiu: CBC16 – Vlad Gaivoronschi (Andreescu & Gaivoronschi)
Casa de oaspeți din mediul rural prezentată de către studioul Arhigest SRL poate fi menționată ca un contrapunct, fiind un proiect special la scară mică din mediul rural, care integrează tehnologii de construcție arhaice reînnoite (pereți din pământ bătătorit), materiale reciclate (obloane), precum și instalații care funcționează conform stadiului actual al tehnologiei (sistem fotovoltaic).
* Secțiunea „Servicii”. Premiu: LLS38 – Silvestru Mihai, Paută-Colibășanu Raluca (Arhigest): Casă din pământ
În plus, toate aceste caracteristici – și acest lucru nu este deloc comun pentru toate proiectele de acest gen – sunt completate de o calitate arhitecturală și spațială remarcabilă.
Secțiunea urbană coordonată de către dl Szabó Árpád a fost numeric mai restrânsă (11 proiecte), juriul acordând trei premii. Instalația de artă publică a Lilianei Mercioiu Popa, intitulată What about you? ridicată în noua piață publică reconstruită în Bastionul Maria Theresia din Timișoara, poate fi privită ca o performanță construită, care oferă posibilitatea orășenilor să interacționeze.
*Secțiunea „Arta în spațiul public! Premiu: FLI04 – Liliana Popa: WHAT ABOUT YOU?
Textul din tablă de oțel îndoită poate fi citit numai din anumite unghiuri, oamenii trebuie să se apropie și să se aplece, ieșind, astfel, din zona lor de confort.
Lucrarea comună realizată de către Brînduşa Raluca Havași împreună cu mai mulți elevi de liceu, intitulată My Dream Classroom! este un proiect arhitectural interesant, care este compatibil cu aspirațiile educației arhitectural-vizuale ce trec dincolo de educația tradițională din domeniul arhitecturii: proiectanții și-au adaptat clasa în funcție de dorințele lor.
*Secțiunea „Inițiative pentru arhitectura de calitate”. Premiu: HBR76 – Brîndușa Raluca Havași: „De-a arhitectura” în școala mea; Clasa mea de vis
Proiectul realizat este în aceeași măsură un model și un indicator al procesului și a fost asociat cu o serie de alte inițiative.
Al treilea juriu, coordonat de dl Ivan Kucina a colectat proiecte cu planuri utopice, proiecte de absolvire și texte arhitecturale. Acest grup a primit cel mai mare număr de proiecte, și anume 66, care au fost selectate printr-o etapă strictă de pre-calificare, iar în cele din urmă au fost premiate doar patru proiecte. Au fost prezentate multe texte arhitecturale, mai exact un total de 17. Potrivit juriului, în general, diversitatea de genuri și o calitate care rar a depășit stereotipurile genului au caracterizat proiectele prezentate. Eseul lui András Cseh’s Many is beautiful s-a remarcat, fiind un manifest pentru modelele complexe ale vieții urbane, ca simbol unic de naturalețe disponibil în haosul urban contemporan al zilelor noastre. În categoria viziunilor arhitecturale, ar trebui remarcată opera poetică prezentată de Branko Stanojević și Milena Strahinović, care a fost de asemenea premiată.
Instalația, amplasată la mijlocul podului peste râul Drina, la granița dintre Bosnia și Herțegovina și Serbia, relevă absența iluzorie a centrului podului, referindu-se la traumele suferite de cele două țări și, în același timp, creează inspirație în ceea ce privește rezoluția individuală și colectivă asupra acestor traume.
*Secțiunea „Viziuni arhitecturale”. Premiu: BST31 – Branko Stanojević, Milena Strahinović: Border
Proiectul lui Lucian Tofan, centrul de cercetare ecologică în Delta Dunării a prezentat o soluție rațională, totuși emoțională cu referire la celebrul citat al lui Aldo Rossi „an amphitheater will be almost always empty” („un amfiteatru va fi aproape întotdeauna gol”).
Arhitectul a proiectat spații cu mai multe utilizări, care pot să găzduiască atât funcțiile unui centru de cercetare, cât și nevoile comunității locale.
*Secțiunea „Lucrări de licență”. Premiu: LLL11 – Lucian Tofan: Centru ecologic în Delta Dunării.
Dincolo de caracterul profesional al concursului, obiectivul declarat al organizatorilor a fost acela de a prezenta proiectele și unui public cultural mai larg, interesat de arhitectură și urbanism. În acest scop, o expoziție a fost expusă în mai multe spații publice (cluburi, biblioteci etc.) din Timișoara în perioada cuprinsă între 17 octombrie și 20 noiembrie.
Prezentări ale membrilor juriului
Un eveniment important al procesului de jurizare de trei zile a fost seria de prezentări susținute de membrii diferitelor jurii în zilele de 23, 24 și 25 noiembrie. Pe de o parte, prezentările de 45 de minute au dat posibilitatea de a reflecta, de asemenea, asupra temelor specifice secțiunilor, dar cel mai important, publicul a putut face cunoștință cu practicile și ideile proprii ale membrilor juriului.
La 23 noiembrie, în cadrul prelegerii intitulate Towards a Civilised Architecture. Criticism, teaching, innovation, empathy (Spre o arhitectură civilizată. Critică, învățare, inovare, empatie), Ștefan Ghenciulescu a discutat despre lipsa de încredere în judecata comunității închegate, care a existat o dată, dar care acum s-a dezbinat, și, de asemenea, despre lipsa calității arhitecturale a clădirii medii. El a menționat implicarea comunității, empatia generală și – mai importante decât considerentele estetice – sarcinile arhitecților de organizare și de creare de rețele ca atitudini fundamentale care ar fi în măsură să rezolve problemele situației actuale. În prelegerea sa, exemplele au fost preluate parțial din proiectele realizate, publicate în revista Zeppelin, parțial din domeniul de aplicare al proiectelor universitare realizate în colaborare cu studenții săi.
În prelegerea sa intitulată Practice-research-education and beyond… Discussion on the multilayered structure of the architecture in time and space (Practică-cercetare-educație și dincolo…, Discuții cu privire la structura multistratificată a arhitecturii în timp și spațiu), Zsolt Vasáros a încercat să ilustreze prin lucrările sale universitare și prin proiectele desfășurate în colaborare cu birouri de arhitectură, importanța în practică a proiectării bazate pe cercetare, a educația bazate pe practică în formarea arhitecților și, de asemenea, importanța deplasărilor pe teren în scopul cercetării în lucrările științifice.
Cele trei ecologii: de mediu, socială, mentală au fost titlul prelegerii susținute de Ivan Kucina, care a prezentat aspecte legate de mediu, sociale și mentale ale conceptului cu ajutorul devizelor: „many for one” (mulţi pentru unul), „battle for everydays” (bătălia pentru fiecare zi) și „relational good” (binele relațional). Proiectele educaționale prezentate au relevat o abordare empatică a arhitecturii. Toți cei trei membri ai juriului au reflectat asupra genurilor din categoria lor – deși cu accente diferite -, și au prezentat accentele noi și vizate în educația arhitecturală, precum și practicile proprii conexe, care asociază propria lor afinitate cu subiectul (fie că este vorba de activitatea editorială a unei reviste de arhitectură sau de managementul proiectelor din Orientul Mijlociu).
A doua zi, în 24 noiembrie, Klaus Birthler, care și-a susținut prezentarea de la distanță, introducând exemple remarcabile de proiecte urbane la scară mică.
În prezentarea sa Spheres of Urbanistic action (Sfere de acțiune urbanistică), Árpád Szabó a descris intervențiile urbane la o scară variată: planificarea principală a orașelor industriale din Ungaria, precum Miskolc sau Paks, cu ajutorul modelului de planificare publică participativă de perspectivă a capitalei, până la cele mai interesante teme pe care domnia sa – în calitate de secretar al competițiilor EUROPENE internaționale – le cunoaște destul de bine. Astfel, domnia sa a oferit o imagine atât asupra mediului urban/urban-structural, cât și asupra scării umane în planificarea urbană, perisagism și strategii de dezvoltare. Planificarea urbană ar trebui astfel să fie mai degrabă o „mentalitate” orientată spre construirea comunității decât un proces tehnic.
Ziua s-a încheiat cu prelegerea intitulată Altruism, susținută de dl Darko Polic,în care a prezentat, printre altele, lucrările organizațiilor care încearcă să îi sprijine pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor în timpul proceselor de proiectare arhitecturală și urbanistică, de exemplu activiștii sau comunitățile afectate. Astfel de organizații sunt Centrul de Dezvoltare și de Planificare Urbană din Novi Sad sau Centrul de Architectură din Belgrad. Planurile de dezvoltare urbană sau chiar rurală, formarea spațiului public sau proiectele de arhitectură fac parte din domeniul de activitate al organizațiilor la fel ca investițiile în infrastructură sau proiecte de artă implementate în spațiile publice.
În cea de- a treia zi au fost discutate în primul rând și în mod explicit practicile arhitecturale, în sensul tradițional al cuvântului. Adrian Untaru, în calitate de reprezentant al tinerei generații a arhitecturii românești contemporane, a prezentat proiectul de locuințe realizat în București în perioada 2013-2016, lucrarea Hilariopolis, ce a făcut parte din expoziția generală a Bienalei 2016 de la Veneția, precum și bloc cu apartamente din București, finalizată în 2016.
Goran Vojvodić este o personalitate cu o îndelungată experiență în domeniul arhitecturii contemporane. Prin utilizarea subcategoriilor juriului ca linie directoare, el a prezentat în mod esențial toate etapele semnificative ale operei sale.
Balázs Marián, al treilea membru al juriului, care a înregistrat succese remarcabile în Ungaria și pe plan internațional, a descris mai întâi caracteristicile specifice ale MOME, cea mai importantă instituție pedagogică maghiară bazat pe meșteșug. El a continuat cu planul temporar de design interior care a devenit necesar datorită noii construcții a campusului. Pe baza a acestui plan, MOME a găsit acum o găzduire în clădirea neocupată a BME, timp de doi ani. În final, el a prezentat publicului lucrările actuale cele mai interesante realizate de către biroul său de arhitectură.
*Secțiunea „Viziuni arhitecturale”. Premiu: REP03 – Petrovicz Anna, Zsuzsanna Peter: Repercussion – Visions about Our Future
Concluzie
Mai mulți susținători din cadrul profesiei și sponsori au făcut ca seria de evenimente bianuale să fie posibilă. Cu toate acestea, două lucruri au fost esențiale pentru asigurarea unei calități ridicate a organizării. Sprijinul financiar a fost asigurat de structura remarcabilă a finanțării culturale din România, în cadrul căreia o parte din taxa pentru fiecare proiect de construcție este alocată pentru scopuri culturale. Ordinul Arhitecților din România beneficiază, de asemenea, de acest fond. Seria de programe BETA a demonstrat un grad ridicat de utilizare a acestui sistem de finanțare. Cu toate acestea, trebuie menționat, de asemenea, fondul intelectual pe lângă cel financiar. Sarcinile de organizare și de implementare a programului au fost încredințate unui grup de oameni entuziaşti, tineri și ambițioşi. Ei au fost în măsură să ducă la bun sfârșit acest proiect internațional divers, cu o minuțiozitate și generozitate exemplară, fiind un exemplu clar, demn de urmat, chiar și pentru actorii care modelează sau care încearcă să modeleze viața publică arhitecturală a regiunii sau, într-un sens mai larg, a țărilor participante.
Urmărirea evoluției și a fenomenelor locale sau globale și, de asemenea, monitorizarea modelelor reprezintă interesul și obligația noastră elementară, mai presus de toate, cu scopul de a obține informații și referințe generale. Din ce în ce mai mult, se pare că regiunea Europei Centrale și de Est și, în cadrul acesteia, la nivel mai redus, colaborările teritoriale pot oferi un câmp real, practic, datorită faptului că similitudinea contextului istoric, economic și al oportunităților ab ovo definesc condiții limită comparabile. Acest lucru nu înseamnă renunțarea la visele noastre, ci dimpotrivă: atunci când ne gândim la regiuni mai mici – iar aceasta reprezintă lecția seriei de evenimente BETA – chiar și marea poate fi văzută într-o singură picătură.
Articole conexe:
Regiune, societate şi profesia ca proiect în sine. O discuţie la Bienala Timişoreană de Arhitectură
Regionalizare. 3 țări la BETA 2016 (Bienala timișoreană de arhitectură)
