Text: Oana Bogdan
Foto: Leo Van Broeck
Pe măsură ce țările se grăbesc să iasă din blocajul pandemic, discuțiile se axează pe alegerea dintre sănătate și bunăstare. Eu cred că nu trebuie să alegem. Pentru că sănătatea noastră, și, deci, a planetei, este bunăstarea noastră. Am putea trasa această ieșire pornind de la cauza pandemiei: modul în care oamenii folosesc pământul. Aceasta este boala planetei pe care trăim, cea care a declanșat COVID-19. Sistemele de susținere a vieții au nevoie de spațiu, dar noi, oamenii, îl ocupăm (folosim 75% din suprafața uscată a pământului), construim prea mult (32% din suprafața uscată a Pământului este construită) și îi consumăm rapid prea multe resurse. Am pierdut atât de multă biodiversitate în goana după resurse, încât riscăm stabilitatea planetei. Așa că nu ne rămâne decât să ne proiectăm prezența pe Pământ într-un mod diferit, fără dezvoltări imobiliare pe terenuri pe care nu s-a construit niciodată și fără mobilitate bazată pe autovehicule. Transferul drepturilor de dezvoltare ca instrument pentru coagularea zonelor suburbane și relocarea locuințelor în orașe bine conectate ar trebui să fie posibil. Zonele naturale cu accesibilitate redusă (“spațiul liber de oameni”) ar trebui introduse la toate nivelurile de planificare, iar transferul accentului de pe emisiile de CO2 pe utilizarea terenurilor ar trebui făcut cu prioritate maximă. Optimizarea utilizării terenurilor necesită eficientizarea și coordonarea tuturor domeniilor politice. Și cooperarea deplină între societate, comunități, politică, economie și expertiză tehnică. A venit vremea ca economia noastră să treacă de la creștere cantitativă la creștere calitativă.
© WWF
La începutul anului am fost invitată de postul de televiziune belgian VRT să discut posibilitatea unui guvern tehnocrat în Belgia. De ce? Datorită experienței mele într-un astfel de guvern în România și pentru că, după opt luni de negocieri politice, Belgia încă nu avea guvern. Când a fost pusă problema procesului de luare a deciziilor politice de către un guvern apolitic – mai la stânga sau mai la dreapta – am spus că omenirea se confruntă cu provocări atât de mari, încât nu va mai exista decât o singură cale de urmat. “Ne confruntăm deja cu criza climatică, iar în curând cu o pandemie”, am mai spus.
*omenirea a dus-o din ce în ce mai bine
*însă natura n-a dus-o niciodată mai rău
Imediat ce pandemia a lovit Belgia, s-a format un guvern temporar, de criză. Nu unul tehnocratic, ci unul politic care ascultă de experți și, recent, de un “Grup de gestionare a rezilienței” format din academicieni, economiști și antreprenori. Un grup care împacă reflecția și experiența practică. Arhitectul Leo Van Broeck, care se întâmplă să fie asociatul meu [zâmbesc], este unul dintre membrii acestui grup.
Împreună cu el, am fondat BOGDAN & VAN BROECK în 2007 având în minte ideea de solidaritate la nivel global. “Acea solidaritate născută din speranța unui viitor comun, care oferă omenirii noi posibilități de a-și îndeplini nevoile și aspirațiile, îmbunătățind în același timp condiția planetei.”, scrie la noi pe website. Prin provocările întâmpinate și surmontate, am învățat în timp să fim antifragili. Antifragilitatea este mai presus de rezistență. Rezistentul rezistă la șocuri și rămâne același. Antifragilul devine mai bun. Așadar, astăzi, mai mult ca oricând, tot ce am spus, scris, proiectat și construit este valorificat de Leo în planul pentru tranziția către o societate sustenabilă și justă.
*Leo Van Broeck în IBI Village- un mare proiect ecologic, de 22.000 de hectare, din Republica Democratică Congo, detalii aici bogdanvanbroeck.com/projects/manzo-ibi-village-ibi-village-d-r-congo
“Grupul de gestionare a rezilienței” lucrează în prezent la o dinamică ce ne permite să depășim această criză în așa fel încât să obținem beneficii din ea. Îmi sună a antifragilitate [zâmbesc]. Am tradus și interpretat viziunea grupului în cinci paragrafe, prezentate în continuare. O serie de măsuri concrete care derivă din această viziune vor fi comunicate în curând.
1. Un răspuns sistemic și global, care să ne restabilească legătura cu natura, să repoziționeze specia umană și să o reconecteze la ecosistemele naturale. Există o legătură între pandemii și un fenomen global și structural, ale cărui efecte încep să se facă simțite. Sistemul global, bazat pe creștere economică infinită pe o planetă cu o capacitate limitată, epuizează resursele naturale și provoacă poluarea oceanelor, a solului, a atmosferei și a tuturor lucrurilor vii care depind de acestea. Apa, pământul și aerul sunt astfel amenințate. Amprenta ecologică a omenirii este de două ori mai mare decât capacitatea planetei și este distribuită inegal între diferitele țări și straturi ale populației. Cu alte cuvinte, omenirea trăiește pe credit în detrimentul generațiilor viitoare. Planeta se sufocă sub greutatea modurilor actuale de producție și consum. Împreună cu ea, ne sufocăm și noi, doar că într-un mod inegal: sistemul îi pedepsește mult mai sever pe cei cu venituri mici, la toate latitudinile.
2. O nouă economie: incluzivă, cooperantă, circulară. Criza de sănătate ne schimbă comportamentul și ne face să punem la îndoială modurile actuale de consum și producție. Impactul schimbărilor climatice asupra sănătății este mult mai mare decât cel al COVID-19. Dar, deoarece este un fenomen pe care nu-l percepem direct, nu reușim să facem efortul colectiv de a ne ajusta comportamentul. Intenția este de a asigura trecerea rapidă la o altă economie – incluzivă, cooperantă, circulară – , care funcționează în limitele planetei și respectă alte valori decât concurența și obsesia pentru prețul cel mai mic. De câteva săptămâni demonstrăm că, în fața unei amenințări globale, putem să ne ajustăm comportamentul. Deci putem face asta și pentru climă, biodiversitate și resursele care sunt pur și simplu indispensabile pentru supraviețuirea belgienilor și a populației lumii în general. Și fără să-i uităm pe cei mai vulnerabili dintre noi, victime ale crizei economice. Cu alte cuvinte, limitele sociale și ecologice trebuie respectate în planul de redresare economică. Cadrul conceptual al “economiei colac de salvare” (“donut economy”) stabilește o limită ecologică superioară și o limită socială inferioară între care se poate dezvolta o economie sănătoasă. Prin urmare, acest cadru limitează ceea ce este în detrimentul dezvoltării societății, accelerând în același timp investițiile și crearea de locuri de muncă în sectoarele sustenabile și orientate spre viitor.
3. Acordurile internaționale pentru sustenabilitate. Guvernele au aprobat acorduri internaționale (inclusiv Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, Convenția privind biodiversitatea și Convenția privind combaterea deșertificării) și cele 17 obiective de dezvoltare sustenabilă (ODS). Împreună, aceste ODS-uri sunt obiectivele pe care toate statele membre s-au angajat să le atingă până în 2030. Din decembrie 2019, Uniunea Europeană are o strategie coerentă (Acordul Verde) care “împacă economia cu planeta, și se asigură că nimeni nu este lăsat în urmă”. Măsurile de susținere a companiilor sunt o oportunitate de a accelera tranziția la o economie regenerativă. În acest scop, acest ajutor trebuie să îndeplinească o serie de condiții, de la încetarea tuturor subvențiilor pentru combustibilii fosili și transformarea lor în surse de energie regenerabilă, și până la o taxă UE pe profitul companiilor mari (cu o rată variabilă adaptată amprentei lor de carbon).
4. Guverne puternice și vizionare, sprijinite de guvernanță participativă. Guvernul trebuie să revină la rolul său legitim, devenit prea limitat în comparație cu cel al pieței, piață care se concentrează prea mult pe interesul privat, cu profit imediat, și prea puțin pe viitorul colectiv. Consecințele sunt dezastruoase: creșterea inechității și imposibilitatea planificării pe termen lung. Acestea pot fi corectate prin responsabilizarea politicienilor și administrațiilor, și susținute de expertiză științifică interdisciplinară și consultarea cu părțile interesate. În acest sens, este necesară transparență maximă, revizuirea instituțiilor și consolidarea democrației participative.
5. Un pact pentru bunăstarea împărtășită și securitate socială. Pe lângă garantarea venitului, consolidarea securității sociale și prioritizarea finanțării și protejării bunurilor și serviciilor esențiale (locuri de muncă de calitate, alimente, energie și apă, sănătate etc.), reducerea inechității sociale (pe care este construită, de fapt, societatea) prin participarea femeilor și bărbaților la guvernare și capital îmi pare a fi vitală. Omenirea nu va mai fi împărțită între cei care muncesc și cei care dețin capitalul, între vânzători și cumpărători. Vom fi toți acționari, și, simultan, utilizatori și furnizori.
În concluzie, ceea ce părea imposibil în timpul dezbaterilor climatice turbulente de anul trecut este astăzi de la sine înțeles: ascultăm experții, construim politicile publice pe baze științifice și protejăm populația și viitorul. Îmi doresc să participe cât mai mulți arhitecți în toate aceste grupuri interdsciplinare de pe lângă guvernele lumii. COVID-19 ne arată că totul este conectat. Și că ne confruntăm cu extincția. Am crezut că putem controla natura, dar nu avem această putere. De aceea avem nevoie de o nouă narațiune, una care nu este dedicată distrugerii planetei, ci însănătoșirii ei. Să-i facem, deci, loc naturii. Să ne dăm la o parte, în orașe compacte și productive, dar pline de spații verzi şi coridoare ecologice. Vom reduce astfel amprenta ecologică a omenirii – fundația sănătății și, implicit, a bunăstării noastre. “Avem nevoie de arhitecți la fiecare pas, dar sunt atât de rar consultați”, spun medicii din prima linie în aceste zile. Întreaga planetă are nevoie de arhitecți să-i trateze boala, care este și cauza pandemiei ce ne ține în lockdown: modul în care oamenii folosesc pământul.
*Leo Van Broeck la conferința de presă de la lansarea Raportului pentru climă și dezvoltare sustenabilă din 14 mai 2019 la Bruxelles. Concluzia raportului a fost că schimbările sistemice sunt necesare și urgente pentru a face față crizei climatice și crizei ecosistemului. (klimaatpanel.be/fr & klimaatpanel.be/nl)
DE PROIECTE
Articol conex:
Dacă noi, arhitecţii, ne dorim cu adevărat să schimbăm oraşul, trebuie să…
