Proiectarea unei vinarii intr-o zona viticola traditionala si renumita, cu un fond de arhitectura vernaculara foarte valoroasa, ridica trei probleme de baza pentru arhitecti: sa ancoreze noua constructie in arhitectura traditionala a zonei, sa caute o modalitate de exprimare corespunzator tehnologiei moderne, industriale de producerea vinului, ori sa ia totul de la inceput, de la conotatiile mitice si sacrale ale vinului. O scurta documentare in acest domeniu da numeroase exemple valoroase valabile, chiar international valabile.
Ideea vinariei Konyari este foarte simpla: cautarea raportului ideal cu peisajul. Plecand de la optiunea beneficiarului de a produce vin prin tehnologia gravitationala, s-a cautat un amplasament in panta. Exigenta functionala a fost dezvoltata de catre proiectanti si astfel s-a ajuns la o imagine extrem de interesanta: marea majoritate a constructiei se ascunde in subteran, iar constructia supraterana este o prelungire fireasca a dealului existent. Constructia realizata din caramida recuperata din demolari se integreaza perfect in peisajul viticol bland, dar in acelasi timp are un aspect exterior marcant. Materialele de constructii sunt folosite in spiritul constructiilor agricole traditionale, cu un respect evident fata de contextul arhitectural.
Conformarea arhitectural-volumetrica a cladirii are un caracter aparte: este o forma neobisnuita, insa deosebit de sincera, care prin ruperea de panta a acoperisului se conformeaza la inaltimile minime necesare pentru procesul tehnologic. Marea calitate a proiectului consta in faptul ca prin folosirea zidului de sprijin din piatra, respectiv a caramizii aparente, se obtine o completare fericita a reliefului existent, cu o valoare estetica deosebita. Constructia are perspectiva, stofa si eleganta si un echilibru fericit intre traditie si inovatie, intre respectul pentru sit si individualitate. Este o constructie foarte moderna, care pare insa sa stea de la inceputul timpurilor in acest loc. Constructia are un usor iz din stilul arhitectural al lui Janaky Istvan si U. Nagy Gabor, dar nu mai mult decat se simte gustul strugurilor in vin.
„Cu cat mai multe modele se gasesc intr-un loc – intr-o incapere, intr-o constructie ori intr-un oras – cu atat locul respectiv devine mai viu. Devine mai radiant si contine din ce in ce mai mult dintr-o flacara care din acest moment nu se mai stinge. Putem numi aceasta flacara de neoprit pur si simplu: propriul caracter anonim. Cand o constructie este cuprinsa de aceasta flacara, devine parte a naturii. Asemanator valurilor oceanului sau firelor de iarba, varietatea si jocul infinit ale repetitiei ghideaza partile in traiul efemer.”(Christopher Alexander, Drumul fara timp al construirii, in: Masurabilul si imasurabilul, Typotex, Budapest, 2000. pag. 219-220.)
Mandria Podgoriei Konyari este vinul Sigillum Loliense (Sigiliul din Lelle), un cuvee de Cabernet Sauvignon si Merlot, cu vigneta care de fapt este sigiliul din 1760 al localitatii Lelle. Pe acest prim sigiliu cunoscut al localitatii apar o vita si un arac. Acest sigiliu exprima astazi perfect cum, intr-un mod demn, viticultorul si arhitectul pot respecta cu opera lor peisajul si istoria.
Proiectare: 2001-2002
Executie: 2002-2003
Proiectanti arhitectura: Kalmar Laszlo, Zsuffa Zsolt
Colaborator arhitectura: Varadi Peter
Rezistenta: Harsanyi Csaba (Statiker Kft), Marton Attila
Constructor: Steiner Dezso (Origo Ingatlan Bt)
