Proiect: Mount Fuji Architecture Studio
Text: Masahiro Harada
Foto: Mitsumasa Fujitsuka & Mount Fuji Architects Studio
La marginea drumului
Intro: Yoshihide Kobanawa
Cercetare în cooperare cu: Hideo Yokota
O stație rutieră de servicii, atât în Europa cât și în America, e în principiu un loc amenajat la marginea unei șosele sau autostrăzi, care conține cel puțin parcări și grupuri sanitare. De aici încep adaosurile – benzinărie, magazine de orice fel (mergând până la centre comerciale), cazare, restaurante și baruri. Uneori, când stația se găsește în imediata apropiere a unui loc turistic important, ea poate integra un centru de informare, vânzări de bilete și multe alte lucruri. De obicei însă, și prin însăși felul în care au fost gândite, ele servesc drumul respectiv, din care fac parte integrantă, iar legătura lor cu teritoriul nu trece de plata unor taxe și de angajarea cu precăderea a personalului ce locuiește prin preajmă. Ei bine, în Japonia, de câteva decenii, stațiile de servicii (道の駅- michi no eki în japoneză) înseamnă cu mult mai mult.
A început în 1991 ca un experiment, Astăzi vorbim de o rețea de 1134 de locuri. Ele servesc nu doar drumului, ci și comunității locale, și sunt gândite atât pentru a crește numărul de turiști, cât și pentru a exprima și ilustra particularitățile, valorile naturale și culturale ale unui loc (inclusiv patrimoniul imaterial). Autorizarea unei stații de servicii se face de către Ministrul Teritoriului, Infrastructurii, Transportului și Turismului, iar construcția se finanțează în general de către districtul, prefectura sau orașul respective. Conform site-ului oficial, pe lângă poziționarea la un drum național, toate cele peste o mie de michi no eki au în comun următoarele: componenta de „odihnă” – parcare gratuită non-stop, grupuri sanitare etc.; cea de „comunitate” – promovarea interacțiunii cu regiunea, cumpărarea de produse locale (agricole, dar și de artizanat), întâlniri, evenimente, cursuri și ateliere – e foarte important ca aceste spații să fie folosite și de către localnici; și, în sfârșit, „informația” – rutieră, dar și turistică, uneori medicală.
În ultimii ani, s-au înmulțit proiectele concentrate pe revigorarea comunităților locale pornind de la agricultură, protecție social, prevenirea dezastrelor și cultură.
Ideea poate părea posibilă doar în cadrul societății japoneze. Că nu e neapărat adevărat o dovedește proiectul Băncii Mondiale de a construi în țări în curs de dezvoltare centre pe tiparul michi no eki, tocmai ca instrument de reducere a sărăciei, crearea de locuri de muncă, integrarea infrastructurii cu proiectele sociale etc. Și prezervarea unei identități. (Vezi, de exemplu, aici)
Stația de servicii din Mashiko a fost construită pe locul unei școli dezafectate, între mai multe localități din prefectura Tochigi și cuprinde, pe lângă alte funcțiuni și o mare piață închisă pentru produse agricole și artizanale. Proiectul celor de la Mount Fuji tematizează „arhitectura de la marginea drumului”: în afara orașelor, dar parte a unei culturi; un fragment de peisaj, dar și un peisaj abstractizat; un spațiu pentru a fi împreună și o folosire în acelasi timp logică și simbolică a materialelor.
Stația de servicii de lângă orașul Mashiko a fost proiectată de către Mount Fuji Architecture Studio, în urma câștigării unui concurs. Proiectul terminat în 2016 a primit în 2017 JIA Grand Prix (Marele Premiu al Institutului Japonez al Arhitecților), unul dintre cele mai importante onoruri profesionale din Japonia.
Orașul Mashiko este parte a prefecturii Tochigi, are o populație de cca. 25.000 de oameni și este cunoscut pentru o tradiție extraordinară și vie a olăritului. Stația de servicii a fost gândită de către arhitecți drept parte și simbol al frumosului peisaj montan. Nu încearcă doar să se încadreze în peisaj, ci și să construiască un peisaj abstract. Exprimă caracterul regiunii și este parte a unei culturi.
Potrivit primarului orașului, Tomoyuki Otsuka, „Mashiko a fost grav afectat economic de desființarea unei fabrici importante, dar și de dezastre naturale: marele cutremur din Japonia și, trei ani consecutivi începând din 2011, taifunuri de categorie mare. De acum înainte, vrem să activăm industria și turismul prin propriile noastre resurse, în principal agricultura și olăritul. O stație de servicii înseamnă multe locuri de muncă, inclusiv datorită faptului că favorizează industriile noi.
Principalul motiv pentru care propunerea realizată a cășigat concursul de soluții a fost acela că a propus un caracter regional. Aveam nevoie de un echipament potrivit acestui loc, acestui peisaj și acestei comunități.”
Managerul stației de servicii, Tomonori Kanda, mi-a povestit cum s-a întâlnit de nenumărate ori cu arhitecții pentru a discuta folosirea și caracterul clădirii, și asta chiar de la primele etape ale temei și designului.
La doi ani de la livrare, sunt de trei până la patru ori mai multți utilizatori decât erau așteptați, iar producția agricolă anuală a orașului a crescut cu aproximativ două milioane de euro. Se poate spune că procesul prin care comunitatea locală s-a unit și a dezvoltat arhitectură a fost unul de success.
O arhitectură a peisajului
Mashiko, din prefectura Tochigi, este o localitate bine-cunoscută pentru curentul Mingei din artizanat, în special pentru arta ceramică. Am vizitat de nenumărate ori regiunea sa sudică înainte și în timpul proiectării stației de servicii. Locul este înconjurat de suprafețe liber întinse, în special câmpuri agricole, pe fundalul unor dealuri senine care închid și diferențiază această lume de restul universului.
*Plan de situație
În calitatea sa de facilitate de promovare locală, stația de servicii trebuia să exprime clar pentru vizitatori atracțiile regiunii, funcționând în același timp ca un simbol și un reper cu care localnicii să se identifice. Ideea noastră de bază a fost să proiectăm o clădire care să se bazeze pe forme și materiale locale. Principalele elemente de design sunt structura acoperișului care acoperă întregul spațiu, Doma (parterul cu podea de pământ) și pereții conectați la sol.
*Diagrama proiectului – structură și spațiu
Forma acoperișului răspunde peisajului montan, panta sa urmând crestele munților. Cele trei rânduri de acoperișuri fluctuează cu o diferență de fază, devenind astfel un fundal profund, și asigurând în același timp transparență și o senzație de spațialitate.
*Secțiune longitudinală
Cea mai mare deschidere a structurii se apropie de 35 m, iar lemnul pentru întreaga structură provine din surse locale. Așa-numitul cedru Yamizo a fost prelucrat de către o fabrică locală de lemn stratificat.
Dacă acoperișul se aseamănă cu munții din depărtare, pilele trapezoidale prelungesc în mod simbolic terenul. Fiind tencuite cu pământ de la fața locului, par că se ridică direct din Doma.
Masivitatea acesteia din urmă, foarte similară cu cea a unui ring de sumo, întruchipează sloganul orașului, mai precis „ospitalitatea pământului”; termenul arată faptul că Mashiko a fost caracterizat de „binecuvântările pământului”, precum ceramica și produsele agricole.
Interiorul a fost definit de structura de lemn, ce preia ritmul munților, dar și de către pereții de susținere care au fost amplasați discret pentru împărțirea corespunzătoare a spațiului. Secvența ce evocă o plimbare prin preajma poalelor munților din apropiere, a fost creată prin variații în dimensiunile spațiilor și cu ajutorul luminii adusă de timpanele vitrate, apărute datorită diferențelor de fază ale acoperișului.
Întâlnirea cu produsele expuse se schimbă în permanență.
Mai mult, deschiderile mari ale timpanelor leagă spațiile interioare cu câmpurile și munții care se întind în fața lor, stabilind astfel o relație directă între mâncarea savurată și peisaj.
O astfel de arhitectură poate exprima și poate chiar contribui la esența unui peisaj, atât în termeni simbolici, cât și ai experienței directe. Asemănător artei ceramice, ne place să ne gândim la ea ca la o a doua natură, recreată prin interpretarea peisajului de către oameni.
Scopul nostru a fost o arhitectură creată de peisaj care, la rândul său, să creeze peisajul.
*Plan. 1. Hol. 2. Recepție. 3. Piață. 4. Spațiu liber. 5. Restaurant. 6. Bucătărie. 7.Evacuare deșeuri. 8. Centrală. 9. Vestiar. 10. Oficiu. 11. Automate cu vânzare. 12. Grupuri sanitare deschise non-stop. 13. Depozitare. 14. Spațiu pentru copii. 15. Vestiar
*Secțiune longitudinală. Detaliu
*Secțiune transversală. Detaliu
Info & credite
DE PROIECTE
Titlu: Roadside Station in Mashiko
Proiect: Mount Fuji Architects Studio
Structură: Arup
Instalații: Tetens Engineering Co
Antreprenor general: Kumagai Gumi Co
Arie teren: 18011,88m2
Arie construită :1595,26m2
Arie desfășurată:1328,84m2
