De cam 50 de ani, Japonia ne incanta cu o arhitectura exceptionala. in toata aceasta perioada, centrul (de fapt centrele) arhitecturii mondiale s-au mutat, tarile sau regiunile intrand rand pe rand in lumina reflectoarelor, retragandu-se apoi cu discretie, eventual revenind in forta.
Ei bine, in cazul Japoniei, productia de elita pare neintrerupta. in anii ’50 si ’60, monstrii sacri erau Kenzo Tange sau Kunio Mayekawa. Student fiind, imi amintesc ca rasfoiam reviste vechi pe care, la vremea respectiva, tatal meu facea rost cu eforturi considerabile pentru un tanar arhitect din perioada comunista. Era perioada in care Architecture d’aujourd’hui sau Domus faceau numere speciale de sute de pagini cu noua arhitectura japoneza. Trecerea dintre brutalismul, metabolism, un postmodernism cu nuante proprii, reinventarea modernitatii deja in anii ’80 de catre Ando, Ito si Shinohara, cvasi-infinitatea de tendinte contemporane pare incredibil de lina din perpectiva de astazi. Probabil ca lucrurile nu stau chiar asa, insa continuitatea in excelenta, combinata cu o discontinuitate marcata in limbajul formal este doboratoare.
Nivelul tehnologic mitic nu poate explica singura acest fenomen, desi, fara indoiala, o mare parte a acestor opere nu ar fi fost posibile fara acest suport. E cu siguranta importanta si concentrarea pe obiectul autonom, eventual intr-un raport rafinat cu natura, si mai putin pe contextul urban. De altfel, deliranta urbanitate japoneza pare mult mai prezenta in receptarea de catre scriitori, reprezentantii stiintelor sociale, amatorii de manga din intreaga lume decat in revistele de arhitectura. Poate ca esentiala este totusi atitudinea relaxata in raport cu traditia, incorporarea unor principii esentiale ce refuza cazna prelucrarilor strict formale. De aceasta se vorbeste mai mult in introducerea la acest dosar, insa mi se pare poate cea mai fertila pentru contextul nostru. Nu ne vor fi accesibile inca multa vreme tehnologia, disciplina si precizia executiei, insa macar acest tip de a proiecta, sensibil si totusi curajos cred ca poate fi un foarte bun model.
Acest numar special are rolul de catalog al expozitiei „Continuitate si mutatie”, parte a programului „Xtreme East” din cadrul Bienali de Arhitectura Bucuresti 2006, dedicat fenomenului arhitectural contemporan japonez. Acesta mai contine expozitia „Sensai” (opere ale unor tineri arhitecti) si sase conferinte ale unor profesionisti consacrati si ale unor reprezentanti ai tinerei generatii. Este cu siguranta cel mai importanta prezenta arhitectural japoneza de pana acum in Romania, si e un lucru care ne place foarte mult.