revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X

Articol revista # 60

 

Editorial: Basel, Culturescapes

Post de: Constantin Goagea
 

Remix, proiectul nostru pentru pavilionul de la Bienala de la Venetia, a ajuns pana la Basel, in cadrul unui festival mai amplu dedicat anul acesta culturii romanesti: Culturscapes. www.culturescapes.ch 

O conjugare de factori si de intamplari, pentru care suntem bucurosi. Nu doar pentru egourile mangaiate, dar si pentru oamenii si proiectele adevarate pe care le-am vazut acolo. Fiindca afirmatia cea mai simpla si mai socanta pe care o poti face despre Basel este ca viata lui e reala, ca e un oras real. Si cand spun asta vreau sa subliniez ideea ca viata sociala si culturala a acestui oras este una adanca, cu radacini etice serioase. 

Transportul in comun e placut si eficient, iar oamenii il folosesc cu mandrie, lasand masinile acasa, protectia si ajutorul dat celor cu disabilitati sau reintegrarea lor sociala nu sunt bancuri, ci functioneaza la parametri maximi, cultura e activa si bine chibzuita, nu doar sponsorship sau bla bla cu morga. O civilizatie contrastanta fata de tipul latin, o lume pusa de-a curmezisul cu tot ce am realizat noi pana acum, sau cu ceea ce lumea din jurul nostru ar cataloga drept cool, sau hip. „Die Blinde Kuh” ((www.blindekuh.ch ) „vaca oarba” sau mai precis numele pentru jocul de-a baba oarba) este un bar … trendy de exemplu… unde oamenii vin sa experimenteze senzatia de a fi orb.  Barul e o cutie neagra, unde esti condus, asezat la masa, servit de orbi adevarati, de care depinzi in totalitate, unde n-ai voie cu telefonul mobil. Si de aici toate invatamintele si deschiderile catre o lume toleranta si mai buna. Pe cat de bizar, ori elitist suna urechilor noastre, pe atat de specific Baselului poate fi acest proiect. 

E ciudat sentimentul ca in atata echilibru si liniste ar mai avea cineva vreun chef sa faca una sau alta, ca mai e loc pentru initiativa. Si totusi Baselul are o colectie de arhitectura moderna si contemporana impresionanta (aici au biroul Herzog & de Meuron de pilda, care au construit in jur de 12 lucrari, dar si Diener&Diener, Livio Vacchini & Silvia Gmur, Morger & Degelo etc…intr-o lista impresionanta de mari arhitecti de altfel), are concerte si muzee multe, festivaluri, proiecte mari si mici care incearca sa faca fata unei dinamici economice pe care noi nu o intelegem. 

In plus sa nu uitam sistemul lor democratic in care pentru orice proiect mare, pentru orice constructie care influenteaza comunitatea se face un referendum, se contureaza din cabluri volumul cladirii scara 1:1 in sit si pur si simplu oamenii voteaza. Spuneti-mi ce sanse ar avea vreun proiect de arhitectura romaneasca sa ajunga subiect de referendum, cand nici macar investitiile publice majore nu ajung sa fie in concurs. 

Noroc ca ne raman nealterate bucuria peisajului si a initiativei, a freamatului dezinvolt si a latinitatii zgomotoase.

Sari la conținut