In ultimii ani, Timisoara este pe cale sa redevina ceea ce a fost prin anii ’70, adica un loc al evenimentelor culturale tinere si alternative, al artelor de avangarda si al arhitecturii bune. Gratie unor grupuri de artisti locali, unii din ei inca studenti, in fiecare an Timisoara gazduieste Studentfest, care face ca in luna mai orasul-martir sa infloreasca (si) in idei noi.
In plus, prima editie „Arhirepublik – zilele arhitecturii”, organizat de cativa studenti-arhitecti, a pus intrebari legate de soarta orasului, a tesutului istoric urban ori a spatiului public romanesc. Happening-uri amendate de Jandarmeria locala – care au fost, de fapt, un succes – discutii uneori copilaresti, alteori pline de sens.
Intre timp, la Bucuresti, Ordinul Arhitectilor ia un pic de initiativa publica si propune un mini-concurs de idei, intitulat – cum altfel – „O idee pentru Bucuresti”. In arhitectura, urbanism etc, concursul de idei reprezinta chintesenta dezbaterilor creative, civilizate si libere, si constituie primul pas pentru alegerea transparenta a unor solutii si strategii viitoare. In cazul concursului initiat de O.A.R. nu exista tema, regulament sau premii prea incurajatoare: nu putem spera decat ca va exista entuziasm din partea cat mai multor participanti. Altfel, concursul ar ramane doar un fapt usor propagandistic, lansat strategic in preajma sedintei anuale si alegerilor noului comitet de conducere. De fapt, un bun instrument care ar putea sa indice nivelul general de blazare si (dez)interes al arhitectilor romani.
Oricum ar fi, blazarea care pluteste in breasla noastra este mult prea rar zguduita de astfel de evenimente. Putinele cazuri in care sunt invitati arhitecti la dezbateri publice televizate, macar in ultima vreme, frizeaza hilarul: teme precum „Arhitectura – o profesie de elita?” sau „Ce ne facem in cazul unui mare cutremur?” – pentru a parafraza doar cateva – indica prestatia profesionala a breslei, precum si vizibilitatea sa extrem de redusa.
Dar, sa nu fiu inteles gresit: fie ca este vorba despre prestatii televizate slabe sau memorabile, fie ca se organizeaza competitii cu iz electoral sau nu, fie ca vorbim de manifestari studentesti, ad-hoc sau nu, acestea sunt, totusi, binevenite. Chiar si pentru cateva minute, aduc profesia in centrul atentiei, ii semnaleaza omului comun calitatile spatiului vital inconjurator si pe cei care sunt in masura sa-l controleze. Astfel de evenimente, cat mai dese si mai intense, lipsesc deocamdata arhitecturii romanesti, pentru ca aceasta sa poata deveni intr-adevar o profesie cu expunere publica, constientizata ca atare si generatoare de calitate.
Expozitie SANAA: Kazuyo Sejima + Ryue Nishizawa, la Basilica Palladiana din Vicenza, Italia
SANAA: Kazuyo Sejima + Ryue Nishizawa, exhibition held at Basilica Palladiana, Vicenza, Italy
