Text: Constantin Goagea
Credeam că spaţiul de birou, cu tot designul lui contemporan cu tot, a fost este şi va fi absolut ireconciliabil cu statul în natură. Ori una, ori alta. Pentru că, atunci când zic natură, zic frunze, iarbă şi gândăcei, ploaie şi noroi (nu ghivece cu ficuşi şi nici flori de birou luminate cu vreo superlampă sau, mai rău, vreun print cu copaci pe un plastic atârnat de peretele de gips din spate).
Cum eram în grădina botanică între nişte plante tropicale înalte de şapte metri, cugetam că acolo ar fi locul ideal să am un laptop şi să stau să scriu. Dar doar mă gândeam la chestia asta cu biroul între plante verzi adevărate şi sălbatice şi nu vedeam nicio soluţie pe‑aproape. Ea exista, aşa cum am descoperit la Creative Business Week din München (mulţumim celor de la IF Design pentru invitaţie şi BMW România pentru sprijin).
foto: © Erik Lindvall /KantoorKaravaan
Olandezii de la kantoorkaravaan.nl s‑au apucat să adune rulote vechi şi să le aplice un pic de re‑design, le‑au echipat la interior, le‑au pus baterii solare – ca să fie independente de orice sursă de current -, câteva prize, şi gata biroul mobil pentru cine vrea o zi două, sau nişte luni de lucru cu laptopul în pădure, pe câmpie sau pe malul mării. Plus o cutie cu net nelimitat, deci acces la matrix intr‑o rulotă recuperată şi printre ciripitul de păsări, sau cotcodac, sau orice alt sunet venit din cioc adevărat (nu din playlistul de muzici zen). Rulotele se pot vinde sau se pot închiria, depinde cât îţi doreşti sau cât de îndrăgostit eşti de experienţa asta. Să punem cap la cap toate elementele ecuaţiei: recuperare, reciclare, ecologie, re‑design, natură, călătorie, internet şi un refugiu pentru vreme rea.
Povestea asta mi‑a deschis apetitul pentru această combinaţie nouă cu natură, construcţii vechi şi tehnologie. Cum era şi firesc, am aruncat un ochi şi acasă, fiindcă ştiu că avem şi natură, şi internet bun (şi, vorba ceea, suntem mai buni ca americanii), iar de chestii vechi, hodorogite, să nu mai zic. Îmi imaginez că mulţi dintre voi ar pleca să lucreze în linişte intr‑o casă veche de la ţară sau la munte, cu ochii pe geam din când în când, sau afară, respirând sub cerul curat (doar internet bun să fie). Aşa că, având radarul deschis pe frecvenţa asta, mi‑a sărit în ochi de curând un proiect în Mocănimea Trascăului şi cea a Văii Arieşului, care sună exact ca lucrul pe care‑l doream: 37 de case vechi, nişte gospodării tradiţionale de lemn, arhitectură vernaculară de sute de ani, undeva în Alba‑Iulia, printre ierburi şi dealuri, pe care arhitectul român Marius Barbieri le‑a inventariat şi le‑a pus pe o hartă cu asterisc. Pentru asta, sigur trebuie salvate urgent. Fiindcă sunt autentice, fiindcă putem face ceva bun cu ele, în loc să le lăsăm să dispară. Mi le‑am şi imaginat cum ar putea fi pe post de birouri temporare pentru freelanceri, hotelul designerilor, centrul de cercetări botanice, tabără pentru urmăritorii de păsări (bird watchers) şi tot aşa.
*foto: © Capitel Proiect / Sălciua
Aştept cu nerăbdare să mai aud din nou de asta. Până atunci, la biroul din oraş sau cu laptopul intr‑o pădure, pentru voi toţi, oameni din ce în ce mai mobili, mai creativi şi mereu conectaţi la lumea mare, Zeppelin devine revista românească online de referinţă pentru arhitectură, oraş şi design. Ne place să legăm idei şi proiecte, să vă aducem teme sau soluţii în avangardă, să fim critici pe bune, iar ritmul informaţiilor nu doarme, aşa că nu doar zilnic, dar uneori şi noaptea (ştim că inspiraţia sau deadline‑urile vin pentru arhitecţi şi la ore mici) veţi găsi arhitectură şi design în reportaje şi pictoriale noi. Revista tipărită se transformă şi ea, adică devine un bookazine, o revistă‑carte editată de 4 ori pe an, de dimensiunile şi calitatea unui album. Publicaţia din 2016 ne‑am dorit‑o cât mai deşteaptă şi documentată – pentru a fi păstrată în bibliotecă asemenea unei cărţi bune; alertă şi foarte diversă – pentru ca să aveţi aceeaşi plăcere de a răsfoi o revistă de top, făcută de unul dintre cei mai premiaţi designeri români de publicaţii. Vă aşteptăm să ne bucurăm împreună de ea.
