Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandru Oglindă
6 francezi coboară din avion și se lipesc de niște suporteri cu gândul că îi vor duce la stadion. Ajung la o terasă din Centrul Vechi unde ceilalți se pun pe băut. Trec niște beri până se prind că ăia nu erau maghiari, ci ucraineni și că ceea ce credeau că e Budapesta era, de fapt, o capitală care-și închipuise cândva c-ar fi Micul Paris, la rându-i gazdă a ineditului Campionat European de Fotbal care i-a pus pe fani să se vânture prin 11 orașe europene. Știrea a făcut deliciul presei, ca de obicei. Ilaritatea poate continua, unii zic că nici nu ar fi adevărată povestea. Oricum ar fi, orice confuzie se oprește la nume: nimic n-ar privilegia o confuzie între Dâmbovița și Dunăre, și relația celor două orașe cu râurile care le traversează ori între Palatul Parlamentului – ex-Casa Poporului – și Parlamentul din Budapesta sau Országház, Casa Țării. Fosta noastră Casă a Poporului și Parlamentului s-ar cuveni redenumită Casa SPP-ului, după cum bine știu vizitatorii MNAC. Că nu poți intra în muzeu cu o banală foarfecă în rucsac, deși ți-ar lua zeci de ani să sapi cu ea în ziduri spre parlamentari, precum bieții prizonieri turci după apă la Castelul Corvinilor.
Există mai multe proiecte reformiste de regenerare urbană și de străpungere a zidului ce delimitează acel deal al ororilor; unele susținute politic, altele aprobate ca principiu. Deocamdată, însă, nu s-a mișcat din loc nicio cărămidă.
De fapt, locul e doar o necropolă păzită draconic – cuvânt care-n greacă înseamnă oraș al morții: dealul ăsta e un „oraș al morții orașului”, și nu zic doar de fostul cartier Uranus, ras de pe fața pământului, umplut cu beton și ornat acum cu o catedrală ca o bomboană pe-o colivă enormă. Toate relele țării par să ducă aici, iar un fost primar s-a apucat să le facă și bulevard – botezat cu nerușinare Uranus. Așa s-a extins necropola, pe ruinele vechiului cartier de pe Berzei–Buzești, cu celebra sa piață Matache. Vara asta se fac 10 ani de la așa-numita Pace de la Matache, când măcelarul-primar s-a legat public că renunță la demolarea halei și face pace cu arhitecți și societatea civilă. Apoi s-a răzgândit. Într-o noapte de cod portocaliu, cu viscol, a demolat-o. Apoi s-a jurat iarăși, grav: „O s-o mut exact cu 37 de metri şi 20 de centimetri mai încolo. Nu fac pe nebunul, chiar asta e distanţa”. Praful s-a ales și de asta. Locuiam în zonă, balconul dădea chiar spre hală. Mă fascinase acel țesut urban, cinstit ca o șaormă cu de toate, unde regăseam laolaltă straturi sociale ce altfel nu prea relaționează, necum să coabiteze. La Buzești nr. 5 era o placă ușor ilizibilă, ce anunța că în 1882 au locuit acolo Mihai Eminescu și Veronica Micle. Auzisem că locul scăpase de demolările comuniste, pentru că scriitorii ar fi pus la cale un lanț uman. N-a scăpat însă de magistrala lui Oprescu. Am vrut și eu să mă prind într-un lanț uman, în jurul Halei Matache, când s-a zvonit iar că va fi demolată. N-am apucat, am fost săltați cu duba pentru simpla intenție de protest. S-a nimerit să fiu primul umflat. Ne-au aruncat în dubă ca pe niște saci. Activistul Nicușor Dan era deja vedetă, așa că pe el l-au umflat cu mănuși. La secție, un jandarm a ținut să-mi arate că mă știe și pe mine: „Domnu’ poet, facem și noi un concurs de poezie, că și eu mă pricep”. Am făcut pe spiritualul și-am zis: „Nu, că mă bați”.
Iată că activistul a ajuns primar. Pare că încă e în curs de a se instala la putere. Între noi și autorități e mai departe un zid, și nu-i doar acela de pe dealul ororilor: zidul care ne-apasă continuu e obrazul unei puteri discreționare și suficiente sieși, unul gros de 37,2 metri. Dărâmați zidul! Și hai să facem odată pace.
*în fotografie: Mugur Grosu la Piața Matache, în 10 iunie 2012; foto de Alexandru Oglindă
DE PROIECTE
Zeppelin #162 (vara, 2021) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici, la prețul de librărie (30 RON), căci preluăm noi costurile de transport pentru toate livrările interne.
Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.
Râmânem aproape, lucrăm ca să vă putem informa și să putem visa împreună.
