Text: Ștefan Ghenciulescu
Acum douăzeci de ani mi-am început în mod oficial munca în echipa de conducere a acestei reviste. Bine, pe atunci se chema altfel și avea alt statut, dar tot o publicație independentă era. Când zic echipă de conducere, mă bufnește puțin râsul, pentru că acea echipă însemna și redacția la acel moment, ba chiar și designul. Până prin 2004, tot aceiași trei oameni – Cosmina, Constantin și cu mine – făceau și marketingul (adică banii din publicitate), și distribuția cu rucsacul.
Tot trei membri rămăseseră și înainte de a veni eu din echipa care a reinventat revista în 1999. Însă George Harpău pleca în Belgia și a fost nevoie de un înlocuitor. Eu mai scrisesem pentru revistă, ne știam mai de mult, de la Virtualia – aceea publicație-pionier a criticii de arhitectură online. Venirea mea a coincis cu 11 septembrie, cu tot felul de probleme tehnice. Am intrat atunci pentru prima oară într-o tipografie și vedeam filme de tipar la care dădeam BT-ul, fără să știu complet ce e acela B(un de)T(ipar).
*coperte ale vechii reviste, anii 2001-2010
Această echipă a rămas până azi, îmbogățită între timp cu membri noi – unii, cum e Raluca, și astăzi colegii noștri. Se stă mult la Zeppelin, suntem mândri de asta.
Nu vă speriați, nu scriu acest text ca să ne lăudăm, nici ca să vă iau cu mine pe panta nostalgiei sau a sărbătorii. Nici nu prea sunt eu un fan al serbărilor și comemorărilor, al cifrelor rotunde și bilanțurilor ceremonioase. Profit doar de ocazie pentru a vă invita la o discuție nu doar despre Zeppelin, ci și despre publicații de arhitectură în general.
Și lor li se anunță periodic moartea: a revistelor în format fizic, dar și, în general, a relevanței criticii când astăzi oricine poate publica (și) arhitectură pe net și când majoritatea dintre noi își ia informații despre case și proiecte noi de pe megaplatforme online. Desigur, aceasta ne pune pe o listă venerabilă, de la cărți în format fizic la teatru sau radio, care par toate să fie în viață și zglobii, unele mai mult decât era cazul acum zece ani, de pildă.
Însă e adevărat că un anumit format, cel de publicație fizică mai degrabă subțire și cu apariție frecventă, are probleme. Ne-am gândit mult la asta, în 2015–2016, când am construit noul nostru format, ce se sprijină pe două extreme – platforma online, cu capacitatea ei de-a răspunde imediat și de a adăposti arhive, și bookazine-ul, formula mixtă între carte și periodic, care lasă timp și loc pentru reflexie, sinteză, mers în adâncime.
Așa că vă rugăm să lăsați politețea și simpatia la o parte și să ne scrieți pe office@e-zeppelin.ro. Ziceți doar dacă sunteți arhitecți, designeri, artiști vizuali /studenți la aceste discipline sau nu. Ne ziceți cum să rămânem și să devenim mai relevanți pentru voi și pentru alții pe care îi cunoașteți, ce credeți că trebuie schimbat, ce v-ați dori pe bune, ca să vă mai umpleți rafturile cu reviste și de aici înainte. Poate pentru încă 20 de ani.
Zeppelin #163 (toamna, 2021) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay. Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.
Râmânem aproape, lucrăm ca să vă putem informa și să putem visa împreună.