…înţelegem că nu există nici o reţetă, dar ar putea exista nişte principii de bun simţ. Situaţia este teribilă, profesia noastră este în criză şi atacată din toate părţile. Suntem forţaţi să o redefinim, spune Oana Bogdan, lucru care de fapt sună ca o şansă, nu ca o obligaţie. Un eseu atent şi bine documentat despre muncă, despre responsabilitate, piață, identitate şi 7 paşi pentru schimbare. (Ş.G.)
Text: Oana Bogdan
Foto: Leo van Broeck
Grafică: Bogdan & Van Broeck
… înţelegem piaţa,
Arhitectura este puternic legată de contextul economic şi de piaţa financiară, datorită sectorului de construcţii care este la rândul său un indicator economic principal. Ca atare, criza economică a avut un impact sever asupra profesiei de arhitect din Europa: pentru o scădere a PIB ului sub 2%, între 2008 şi 2012, piaţa construcţiilor a scăzut cu 10%, iar piaţa de arhitectură cu 28%, ceea ce demonstrează cât de sensibilă este profesia de arhitect la schimbările din economie.
Pe lângă mediul economic volatil, piaţa arhitecturală este afectată de subevaluarea serviciilor noastre profesionale. Societatea de astăzi nu este cu adevărat conştientă de volumul de muncă şi sarcinile arhitectului. Percepţia este că arhitecţii doar desenează şi, în principal, decid asupra esteticii clădirilor, iar acest lucru duce la o lipsă generală de recunoaştere a „valorii designului”, care de multe ori poate fi măsurată numai după construcţie. În realitate însă, arhitecţii se confruntă cu o mare cantitate de constrângeri şi reglementări care nu sunt percepute ca valoare adăugată: reglementări urbane, proximitatea altor funcţii şi programe, fezabilitatea financiară a unui proiect, aspectele legate de mobilitate, accesibilitatea persoanelor cu handicap, standarde ecologice şi energetice, de securitate, de supraveghere, circulaţia aerului, eliminarea apei reziduale şi a gunoiului, protecţia împotriva potenţialelor ameninţări cum ar fi incendiile, situaţii naturale extreme şi activităţi infracţionale.
Clienţii nu sunt adesea conştienţi de aceste activităţi şi de valoarea lor adăugată, iar acest lucru face dificilă justificarea preţului corect. Mai mult decât atât, arhitecţii nu beneficiază de
încredere atunci când vine vorba despre aprecierea timpului de lucru şi evaluarea corectă a bugetelor, prin urmare, o parte a misiunii lor a fost dată managerilor de proiect şi inspectorilor de cantitate. Aceasta are ca rezultat o reducere suplimentară a onorariilor.
Nu în ultimul rând, o mare cantitate de eforturi irosite în arhitectură este cauzată de procedurile de concursuri neplătite sau prost plătite. Creaţiile arhitecţilor concurează împotriva creaţiilor altor arhitecţi, cu o şansă de cel puţin 80% să nu câştige. Cum nucleul domeniului arhitectural este de a oferi idei şi concepte bune, exact acest lucru se livrează gratuit în concursuri neplătite sau prost plătite.
*Nava de croazieră Costa Luminosa în centrul oraşului Amsterdam
… să punem arhitectura sub semnul întrebării,
Profesia de arhitect se bazează pe trei alte domenii de cunoştinţe care generează paradoxuri şi tensiuni: arte şi ştiinţe umane, ştiinţe pozitive, economie şi administrarea afacerilor. Dacă până acum câteva decenii arhitecţii erau „maeştri constructori”, astăzi ei oferă analize pentru amplasarea de funcţiuni în oraş, informaţii despre controlul demografic, ştiinţa materialelor, expertize de achiziţii, adaptabilitate spaţială, expertiză organizaţională, metode de fabricaţie, educaţie despre durabilitate, analize de cost.
Arhitecţii sunt creatori de idei. Ei nu construiesc, ci generează idei despre clădiri. Prin urmare, arhitectura este în primul rând o industrie creativă. Industriile creative sunt acele industrii care îşi au originea în creativitatea individuală, pricepere şi talent. Ele se clasează printre domeniile cu cea mai rapidă creştere, contribuind semnificativ la producerea de locuri de muncă şi crearea de bunăstare. Profesioniştii care lucrează în industriile creative de multe ori nu dispun de abilităţile manageriale necesare pentru a prospera în astfel de domenii de afaceri complexe şi turbulente, deoarece școlile in care sunt pregătiți nu promovează antreprenoriatul. Arhitecţii nu fac excepţie, așadar si practicile arhitecturale sunt marcate de o penurie de competenţe în domeniul managerial.
Spre deosebire de alte industrii creative, arhitectura este, de asemenea, o profesie liberală. Acest lucru înseamnă că este protejată şi, în acelaşi timp, limitată în ambiţiile sale economice de o deontologie care i obligă pe arhitecţi să aibă în vedere interesul comun
al societăţii, mai degrabă decât interesele financiare adecvate. Arhitecţii sunt profesionişti cu licenţă care furnizează servicii în limitele normelor profesionale acceptate, standardele de reglementare şi legislaţie, cum ar fi codurile de construcţie, utilizarea terenurilor şi
alte reglementări similare. Din moment ce clădirile şi alte structuri sunt centre pentru activitatea umană, proiectele arhitecturale au nevoie să asigure sănătatea, siguranţa şi securitatea persoanelor care vor petrece timpul în şi clădiri şi în jurul acestora. Acesta este principalul motiv pentru care este necesar ca arhitecţii să fie licenţiaţi.
Arhitectura poate fi o artă, dar este cu siguranţă o profesie de servicii. Pentru a deveni un bun arhitect este nevoie de o dedicare pasionată faţă de procesul de design creativ. Pentru a deveni un arhitect de succes este nevoie, de asemenea, să înţelegi că meseria este o afacere, una unică, ce i drept, dar totuşi o afacere. În încercarea lor de a şi îmbunătăți performanţele profesionale, arhitecţii sunt prea ocupaţi pentru a reflecta asupra propriei lor afaceri. Prea adesea firmele de arhitectură, de succes la nivel profesional, se zbat pentru a avea şi succes la nivel de afacere. Motivele sunt trei: lipsa de cunoştinţe de afaceri, subevaluarea serviciilor de arhitectură şi provocările globale fără precedent.
În concluziile studiului RIBA Business Benchmarking 2013/14 sunt evidenţiate două modele de afaceri reprezentative ale profesiei de arhitect: firme de arhitectură la scară mică, deservesc
în principal piaţa rezidenţială, şi firme de arhitectură mari, care lucrează la clădiri publice şi private pe scară largă. Crizele economice polarizează o piață, fapt care afectează în principal firmele medii, care se închid sau îşi reduc activitatea.
*Panorama oraşului La Paz, dinspre sud‑est. În stânga, centrul. În stânga sus, creşterea urbană răspândită pe dealuriledinspre platoul Palo Alto, la peste 4.000 de metri altitudine. Peisajul este permanent alterat prin alunecări de teren, însă ocuparea cu aşezări informale se intensifică.
… şi să o transformăm în şapte paşi. Să vorbim despre
şapte apeluri către arhitect:
PASUL 1: Să producem acţiuni!
Etimologic, cuvântul „arhitect” derivă din „architectus”, din latină, care, la rândul său, derivă din grecescul „arkhitekton” (arkhi , şef + tekton, constructor), mai exact, constructor şef. Arhitectura de astăzi nu mai este doar o activitate de construcţie, ea trebuind să definească modul în care este organizată existenţa umană. Prin urmare, orizontul arhitecturii se extinde dincolo de clădiri şi devine mai degrabă un proces decât doar construirea unui produs.
Aceasta este noua lume a designerului, care nu este neapărat producerea de artefacte, ci producerea de acţiuni.
PASUL 2: Să ţintim prim planul agendei durabilităţii!
Durabilitatea necesită mult mai mult decât noi tehnologii. Este nevoie să ne uităm la clădiri ca la nişte intersecţii în cadrul unor vaste ecologii – sociale, naturale, economice, culturale, politice, de percepţie – şi să le proiectăm cu această percepţie. Ca o consecinţă, definiţia proiectării durabile a evoluat pentru a cuprinde aspecte dincolo de resursele naturale şi mediul înconjurător: provocări uriaşe de luat în considerare în zonele populate exploziv, securitatea alimentară, crizele energetice, instabilitatea
socio-economică, focarele de boli etc. Practicile arhitecturale conduse de lideri vizionari vor deveni căutate pentru analiza tendinţelor care vor avea impact asupra designului urban, planificării şi atenuării schimbărilor climatice.
PASUL 3: Să colaborăm!
Procesul contemporan de planificare este complex – mai ales în designul urban şi arhitectural – din cauza complexităţii politice, termenelor limită din ce în ce mai scurte,tipurilor de clădiri tot mai complexe; lipsei de garanţie asupra anvergurii şi a costurilor finale pentru lucrările de arhitecturăcomplexității crescute a coordonării între consultanţi şi lipsei tot mai mari a legăturii dintre client şi proiectant.
Astfel, proiectarea se află între ciocan şi nicovală, între obiective conflictuale şi interesele actorilor cheie. În scopul de a gestiona complexitatea, metodologiile de comunicare şi colaborare vor deveni indispensabile. Ca urmare, rolul tradiţional al designerului ca „maestru constructor” s a sfârşit: dezvoltarea mediului construit nu mai este un act solitar de creativitate, ci un fenomen de colaborare între societate, comunitate, politică, economie şi expertiză tehnică în cadrul constrângerilor mediului.
PASUL 4: Să facem un bilanţ al valorii pe care o creăm!
Arhitecţii şi ar putea defini serviciile în jurul succesului clienţilor lor, aşa cum fac medicii şi avocaţii. Până în prezent, cei mai mulţi arhitecţi nu au reuşit să facă acest lucru şi percep în continuare o taxă (aproape) universală, indiferent de talentul lor.
Arhitecţii trebuie să se rupă de modelul economic vechi: să nu mai vândă ore de lucru şi în schimb să facă profit din valoarea pe care o creează pentru clienţi. Noi nu putem controla întotdeauna schimbările care ne afectează, dar putem evolua modul de creare a valorii. Se pot crea noi oportunităţi din înţelegerea modului în care piaţa se schimbă şi direcţiile în care se mişcă, şi definirea acestei valori.
PASUL 5: Să oferim consultanţă!
Pe lângă noile modele de tarifare pentru serviciile de proiectare, există servicii alternative și, împreună cu ele, posibilitatea de a ieși din modelele traditionale de stabilire a preturilor. . Consultanţa ar putea fi un astfel de serviciu alternativ.
PASUL 6: Să preluăm conducerea!
Începând cu anul 2005, „gândirea tip design” este recunoscută ca având o valoare extraordinară, oferind astfel modele transformatoare, de pe urma cărora pot beneficia şi alte domenii. Una dintre cele mai largi viziuni de design este matricea dezvoltată de Richard Buchanan, care a declarat că „schimbul de idei şi practici între design şi management creează o provocare extrem de stimulativă”. Spre deosebire de oamenii de ştiinţă, care analizează fapte şi fenomene
pentru a descoperi perspective, designerii inventează noi modele şi concepte pentru a descoperi posibilităţi.
Zece ani mai târziu, liderii sunt în situaţia să trebuiască săcultive abilitatea de a opera prin schimbările convulsive şi neaşteptate, aşa încât „gândirea tip design” este înlocuită cu „conducerea tip design”. Afacerile şi managementul nu ar trebui să adopte numai idei din procesul şi abordarea designului, ci şi profesiile bazate pe design, care pot conduce alte discipline către soluţii creative la probleme mari şi complexe în afaceri şi în toată lumea.
PASUL 7: Să ne implicăm în politică!
Misiunea socială a arhitecturii moderne, definită de Mişcarea Modernă în secolul trecut – efortul de a stabili un nivel de trai decent pentru toţi –, a fost înlocuită de speculaţie şi marketing. Arhitectura a devenit un instrument de capital. Dacă înainte de 1970 clădirile erau privite în primul rând ca o cheltuială publică, după 1970 ele au devenit mai mult un mijloc de a obţine venituri, ceva de avut în speranţa că îi va creşte valoarea în timp, peste valoarea reală de utilizare. Acest lucru a contribuit la o presiune crescândă asupra bugetelor de construcţii şi a dus la o arhitectură care să genereze profit pe termen scurt. Pe piaţa „imobiliară”, economistul ia rolul arhitectului. Astăzi logica unei cldiri serveşte în principal pentru a promova dezirabilitatea din punct de vedere economic, iar arhitectura valorează cât sunt alţii dispuşi să plătească pentru ea. Statul are abordări din ce în ce mai reactive la planificare şi plasează mai multă responsabilitate asupra partenerilor privaţi, instituţiilor de cercetare, grupurilor financiare şi asociaţiilor non-guvernamentale. Centrul de putere se mută de la stat în domeniul privat, pe fondul general acceptat al creşterii nivelului de complexitate. Influenţa sectorului public este în continuă scădere şi iniţiativele de construcţie a oraşului ajung aşadar din ce în ce mai mult apanajul sectorului privat. Proiectarea unui oraş devine un exerciţiu strategic determinat de considerente economice, mai degrabă decât un efort de planificare condus de parametrii spaţiali, ceea ce duce la prăbuşirea unui sistem adecvat şi cuprinzător de planificare urbană. Deoarece am încredinţat economiei de piaţă atât de multă putere de a decide modul în care se fac oraşele, acestea se confruntă acum cu o problemă fundamentală, care impune o schimbare politică şi care reprezintă o oportunitate pentru arhitecţi să se implice în elaborarea politicilor.
„Dacă într adevăr doriţi să schimbaţi oraşul (…), atunci este nevoie să vă reconectaţi la lucruri precum planificarea publică, de exemplu, sau la colaborarea cu guvernul şi cu marii dezvoltatori. Cred că cel mai mare efort trebuie să fie cel de a ne confrunta, de fapt a ne ocupa din nou cu aceste structuri şi instituţii, această îngrozitoare materie întunecată.” – Wouter Vanstiphout, 2010
…..
Oana Bogdan are 16 ani de experienţă în sectorul privat, în principal, în calitate de partener fondator al firmei premiate de arhitectură BOGDAN & VAN BROECK (www.bogdanvanbroeck.com). În iulie 2016 a devenit Secretar de Stat însărcinat cu patrimoniul la Ministerul Culturii din România.
…..
Bibliografie
BuroHappold Engineering – International Engineering Consultants. „AIA Chicago: Future Success; the Changing Context, Business and Practice of Architecture – BuroHappold Engineering.” March 31, 2015. Web. April 2, 2015
Creative Industries Task Force.“Creative Industries Mapping Document.” London: Department for Culture, Media and Sport, 200
De Graaf, Reinier. “Architecture is now a tool of capital, complicit in a purpose antithetical to its social mission.”, Architectural Review. 24 April 2015.
Granet, Keith. The Business of Design. 1st ed. New York: Princeton Architectural Press. 2011
Hustwit, Gary. „Rem Koolhaas: There’s Been Very Little Rethinking Of What Cities Can Be.” Helvetica/Objectified/Urbanized: The Complete Interviews Web. May 12, 2015
Jacob, Mickey and Ivy Robert. “ AIA Foresight Report. The Changing Context, Business, and Practice of Architecture 2013.” The American Institute of Architects. Web. December 4, 2014, page 29 .2013
Robinson, David. Building Futures report: ‘The Future for Architects?’. Royal Institue of British Architects, 2011
Slocum, David. „Seven Tyrannies That Creative Leaders Must Overcome.” Forbes. April 2, 2015. Web. April 3, 2015
The Architects’ Council of Europe. „The Architectural Profession in Europe 2014. A sector study.” Mirza & Necey Research Ltd. United Kindom : January 2015. Web. February 12, 2015
The Royal Institute of British Architects. “The RIBA Business Benchmarking Survey. Answering the questions every practice should be asking.” London. Web. May 2, 2015,
Vault. “Architecture. Review.” Web. April 3, 2015
Week, David. „Five Principles of Lean Building Design – Architecture for Development.” Architecture for Development — From Concepts to Fieldwork. September 28, 2010. Web. November 21, 2014,
