Despre simplitate, lux și influența contextului biografic asupra oamenilor creativi
Reporter: Cătălina Frâncu
Foto: Project1
INTRO
Stine Liv Buur, arhitect și design manager al tuturor creațiilor încadrate de Vitra in arhivele Classics și The Originals a vorbit despre viața și opera lui Jean Prouvé în cadrul expoziției Vitra Prouvé Roadshow la Palatul Universul în cadrul Romanian Design Week. Am discutat despre ce înseamnă proiectarea în spiritul lui Jean Prouvé, despre lux și artizanat și despre contextele artistice care nasc astfel de minți creative.
Jean Prouvé avea calitatea rară pe care o au arhitecții care au fost mai întâi altceva: experiența lui din fierărie i-a permis să gestioneze întregul proces de dezvoltare de la material brut la produs finit, urmărindu-și logica internă cu încrederea cuiva care construiește pe o expertiză bogată. În proiectare, viziunea-azimut e indispensabilă pentru un proiect pentru că ea singură are puterea de a păstra direcția — pe șantier, lucrurile se schimbă, calculele suferă tot felul de actualizări; când proiectul a părăsit spațiul foii, încep negocierile: cu oameni, cu materiale, cu spații și funcțiuni — proiectul e doar cadrul contractual. Jean Prouvé avea capacitatea să lase planurile din mână și să sudeze el; de-aici i-au pornit, de fapt, inițiativele. După ce își formează mâna pe proiecte art deco cu obiecte decorative, abandonează progresiv ornamentul și experimentează cu plierea metalului. Posibilitatea standardizării îi stimulează imaginația: pe de-o parte, posibilitatea producerii de obiecte în serie deschide orizonturile experimentului cu mobilierul, iar pe de cealaltă, apare întrebarea: „Cum ar trebui proiectată o casă ca să poată fi asamblată în mai puțin de 7 ore de câțiva oameni cu unelte de bază?” Răspunsul a fost „Maison des Jours Meilleures”, proiectată la apelul preotului Abbé Pierre pentru persoanele fără adăpost din iarna anului 1954.
Prouvé răspunde nevoilor de eficiență din prima jumătate a secolului și contribuie atât intenționat cât și circumstanțial la imaginea contemporană a obiectelor de calitate: ergonomice, eficiente și ușor lizibile. Răspunsurile lui se adresează atât problemei persoanelor fără adăpost, cât și coloniștilor francezi din Africa de vest (Maison Tropicale), în mod nediscriminat — trăsătura importantă a muncii lui era transportabilitatea obiectelor lui, fie case, fie scaune.
Interviu
Care este procesul de proiectare sub umbrela lui Jean Prouvé?
E intens: cea mai frecventă întrebare la Vitra este „Ce ar face Jean Prouvé?” Lucrăm de mult timp cu fiica și nepoata lui, Catherine Prouvé și, respectiv, Delphine Drouin-Prouvé. O altă sursă de inspirație foarte importantă este colecția Vitra Design Museum în Weil am Rhein, Germania: aici se află multe dintre răspunsurile la întrebările la care trebuie să răspundem în procesul de proiectare.
Cum alegeți direcția? În ce punct din proces devine aparent că drumul este cel potrivit?
Pentru a continua coerența intrinsecă a operei lui Jean Prouvé și nu doar estetica sa, Vitra monitorizează constant schimbările societale și noile nevoi care apar în urma lor cu privire la muncă, casă sau funcțiuni publice. După astfel de analize, dezvoltăm o direcție pentru a răspunde celor descoperite. Când vine vorba de design, testăm cu mare grijă și în mod repetat culorile, suprafețele și materialele, după care începem procesul de prototipare ca să ne asigurăm că fiecare detaliu se aliniază cu gândirea lui Jean Prouvé. Nu în ultimul rând, familia este implicată în fiecare stagiu al proiectării.
Ce influență ți se pare că are experiența de meșter asupra felului de a practica arhitectura?
Jean Prouvé era fierar. Făcea, de asemenea, parte dintr-o familie artistică și a avut experiențe didactice și aplicate care l-au ajutat să experimenteze atât abstract, cât și direct cu materialul, a ales să lucreze cu benzi de metal folosind prese și mașini care permit îndoirea evitând barele sau alte profile deja făcute. Lucrul direct prin experiment i-a impregnat munca atât cu limitele cât și oportunitățile materialului, pe care le-a dus mai departe în arhitectura pe care a proiectat-o (Maison Tropicale, Maison des Jours Meilleurs) unde a ținut să dezvolte mult transportabilitatea, modularitatea, posibilitatea de a fi construite ușor cu unelte simple.
Câteva dintre culorile pentru paleta scaunului a fost inspirată de griul dintr-una dintre picturile lui Vermeer, Fata care toarnă lapte. Continuați să vă uitați după palete de culori pentru noile obiecte în artă? Care sunt sursele principale de inspirație?
Într-adevăr, Jean Prouvé a făcut culoarea Gris Vermeer (gri Vermeer) inspirându-se din paleta de culori a tabloului Fata care toarnă lapte — dar nu s-a oprit aici: a creat o serie de alte culori care nu au ajuns încă în portofoliul Vitra; cel mai probabil ne vom concentra pe a le aduce la viață în următoarele noastre proiecte.
Cum vezi legătura dintre „a învăța de la maeștri” și inovație? Ce influență crezi că a avut faptul că a crescut într-o casă de artiști și a avut contact imediat cu oameni creativi în drumul pe care l-a ales? A fost mai degrabă constrâns sau inspirat?
Prouvé a crescut, într-adevăr, într-o familie foarte creativă: tatăl lui, Victor Prouvé era un pictor francez faimos, iar mama lui, Marie Duhamel, o pianistă talentată. Nașul lui era artistul și designerul Emile Gallé, considerat a fi unul dintre marii inovatori ai Art Nouveau-ului francez. Mediul acesta a fost, desigur, teren fertil pentru ca meșterul și arhitectul Jean Prouvé să învețe despre diferitele particularități ale artelor și meșteșugurilor de care era înconjurat. Să devină fierar pe un fond deja artistic, urma să fie fundația inovațiilor lui: era echipat cu de-ajunse cunoștințe la o vârstă foarte fragedă pentru a putea lua decizii informate la timp și era deja determinat să-și folosească cunoștințele împreună cu alți oameni creativi; în propriile lui cuvinte: „Inovația este o activitate de grup… nu faci nimic în viață singur. Munca este o întreprindere colectivă.”
Opera lui este în același timp practică și extrem de actuală. Liniile simple, răspunsurile directe pe care le dă nevoilor specifice sunt dezvoltate în elemente ca Scaunul standard, dar și Maison Tropicale. Ce ai spune că face această practică să fie percepută ca lux astăzi? Este vorba despre tehnică, despre experiența lui biografică sau este mai degrabă altceva?
Abordarea lui Jean Prouvé este atât de relevantă astăzi din câteva motive: primul, folosirea metalului și a lemnului în design face ca obiectele să nu producă risipă, să fie mai puțin poluante și să se alinieze discursului contemporan despre proiectare lentă. Al doilea motiv constă în simplitatea lor care le menține relevante pentru orice interior contemporan — transferul fluid dintre ele și mediu în materie de caracter fac obiectele Prouvé să se integreze armonios în multe contexte. Al treilea motiv este noțiunea contemporană de lux, care este în schimbare: deși există o varietate mare de abordări ale luxului care fac o imposibilă o caracterizare simplă, obiectele lui Jean Prouvé sunt de la început investite cu liniște, calm și ordine. Sunt obiecte care funcționează optim și care transced orice definiție a luxului, dincolo de orice statut, care răspund direct formei umane. Oriunde aș fi — la muncă, la un restaurant, acasă sau într-un hotel — design-ul lui produc același sentiment de calm. Ultimul, dar nu cel din urmă, motiv pentru care obiectele Prouvé sunt relevante astăzi este măiestria realizării fiecărui obiect: sunt robuste, elegante și ușoare în același timp.
