Un loc cu probleme, un program cu o încărcătură tehnică dar și emoțională mare, o soluție în mare parte impusă de funcțiune și de planul urbanistic; de obicei, astfel de constrângeri duc la cosmetizare și arhitectură epidermică. Aici autorii au reușit deturnarea problemelor și chiar a „stricării” ideilor lor inițiale pentru a produce o arhitectură deschisă și tonică.
Proiect: Johannes Bertleff, Adrian Ianchiş, Raluca Grecea, Ana Potoschi
Text: Johannes Bertleff, Adrian Ianchiş
Foto: Cosmin Dragomir
Prezentarea post factum a unei lucrări aduce cu sine și ispita de a atribui realității construite sensuri profunde, nebănuite, de multe ori justificate printr-un eșafodaj conceptual cu pretenții filozofice. Din studenție am fost învățați că orice proiect trebuie să aibă la bază un concept, dar de câte ori nu se întâmpla ca un proiect terminat, care nu urmase o direcție riguroasă dictată de un concept, să primească la sfârșit o poveste atașată ca eticheta de borcan (și mă refer aici la eticheta cu ilustrarea savuroasă a produsului și nu descrierea ingredientelor pe care trebuie s-o cauți printre textele cu litere minuscule).
Mi-am propus ca în cazul clinicii din Constanța să elimin eventualele sensuri conceptuale atribuite ulterior și să văd ce rămâne după această decopertare. Pentru a păstra obiectivitatea acestui proces de segregare am încercat o comparație pas cu pas a intențiilor noastre inițiale vizavi de rezultatul modelat de factori externi, impuși.
Clinica Medeuropa este prima construită dintr-un lanț de centre medicale de radioterapie pentru tratarea afecțiunilor oncologice. Echipamentul central al acestei clinici este acceleratorul linear (2 unități), marca Elekta Infinity alături de un computer tomograf Siemens Somatom Definition AS și echipamente de dozimetrie PTW utilizate pentru calibrarea și verificarea periodică a calității iradierii.
La început, înainte de a avea un sit concret, ne închipuiam că răspunsul la acest tip program va fi o clădire riguroasă, dar nu neprietenoasă, poate enigmatică și care să exprime pe de-o parte nucleul de tehnologie performantă, de ultimă oră, care stă la baza tratamentelor, iar pe altă parte să sugereze profesionalismul serviciilor medicale.
În schimb, terenul cumpărat a venit cu o impunere proprie: amprenta construibilă (conform planului urbanistic zonal aprobat) era un trapez, iar clădirea trebuia amplasată pe limita laterală de proprietate generând un calcan care probabil că nici nu va fi acoperit vreodată de o clădire amplasată pe terenul învecinat. Nu semăna deloc cu așteptările noastre și am fost nevoiți să facem prima adaptare a proiectului.
Situl este situat la periferia nord-vestică a orașului Constanța. Țesutul urban al zonei este puternic destructurat, un loc de coliziune între funcțiuni diverse: locuințe colective (P+10), funcțiuni medicale, mall, terenuri de sport și altele. Terenuri virane mari alternează cu zone construite care pe alocuri ajung la densități considerabile. Terenul nostru este înghesuit între un bloc cu 10 etaje și o altă clinică. Ne și închipuiam meciul ce urma să se desfășoare: un boxer din categoria super grea, blocul P+10 și luptătorul nostru din categoria pană, clinica P+2.
Schema funcțională nu a lăsat nici ea prea mult loc de negociere: fluxurile medicale au definit parti-urile clinicii, iar acceleratoarele lineare amplasate în buncăre de beton armat cu pereți groși de până la 2,5m care asigură radioprotecția i-au generat volumetria (construirea de etaje ce adăpostesc utilizări permanente direct deasupra buncărelor nefiind permisă).
*secțiune
În acest moment clădirea era deja în mare parte definită, iar volumul rezultat nu promitea mare lucru. Așteptările noastre inițiale erau departe de a fi împlinite: fațada laterală percepută direct din spațiul public era de fapt un calcan, iar volumetria rezultată ni se părea cel puțin inabilă, dacă nu de-a dreptul diformă. Pentru a ieși din impas a trebuit să regândim complet abordarea proiectului. În loc să încercăm o diluare a diformității volumului prin ”tratamentul cosmetic” al fațadelor am decis adăugarea unei copertine voluminoase care a conferit construcției o valență sculpturală, susținută de faptul că fațadele erau predominant pline, cu puține goluri.
Această consolă a devenit salvatoare în mai multe privințe: a ”echilibrat” volumetria, a ajustat scara clădirii, ameliorând relația disproporționată cu blocul vecin de P+10 și a creat un loc protejat în zona accesului, relaxând expresia arhitecturală ermetică și sterilă.
În afara fațadei către strada Stefăniță Vodă, volumul acesta bizar era prevăzut să fie acoperit cu un mozaic ceramic alb, cu mici inserții colorate la un pas constant. În urma unor reduceri de buget a trebuit să renunțăm și la această ”prețiozitate” a finisajului exterior. Tot răul spre bine: soluția mult mai ieftină care a înlocuit acest sistem de fațadă a fost banalul termosistem cu vată minerală, punctat însă de o rețea de perforații realizată din tuburi metalice îngropate. Prezența aparent inutilă a acestora potențează imaginea enigmatică a volumului, dar au și rolul de a funcționa ca un grid reper pentru scara obiectului.
Amenajarea spațiilor interioare contrastează cu expresia exterioară, fiind mai vitală, mai eclectică, mai colorată. Am simțit că această schimbare de atitudine oferă un dialog utilizatorului care trece pragul acestei clinici.
Cu siguranță emoțiile pe care ți le poate trezi arhitectura unei clădiri și a spațiilor ei nu poate concura cu dramele care se petrec în sufletele pacienților. Tot ce putem spera este ca ea să aibă capacitatea măcar de a te distrage de la realitatea brutală și poate prin expresia ei neobișnuită sa-ți inducă speranța în propria minune.
Dacă am încerca să contabilizăm aportul părților în procesul creativ am constata că am avut parte de un exercițiu cu figuri impuse, în care constrângerile contextului au avut rolul definitor, spațiul de manevră pentru creativitatea arhitectului fiind drastic redus.
Interesant este însă faptul că acum, după ce suntem aproape de finalizarea a încă 2 proiecte pentru alte clinici de radioterapie constatăm că proiectul din Constanța este poate mai reușit decât cele care nu au avut un context atât de constrângător. Și poate că este adevărat că siturile dificile generează soluții mai bune.
*plan parter
*plan etaj1
*plan etaj2
Info & credite
DE PROIECTE
Arhitectură: JB Arhitectura – Johannes Bertleff, Adrian Ianchiș, Raluca Grecea, Ana Potoschi
Colaboratori: Magda Vieriu, Mihai Crețu
Consultant de specialitate: – dr. Bogdan Angheloiu
Structură: Zeka Structures – Cristian Botoi, Cristian Cercel (collaborator)
HVAC, instalații sanitare, incendiu: Peoplepower Bim Engineering –Sorin Bolocan, Noemi Bartos, George Dragomir, Daniel Boariu
Instalații electrice si curenți slabi: ICCO Systems –Valerică Irimia, Elena Vlad
Management de proiect construcție: Dinu Ion, Cristian Botoi, Cristian Moisescu, Alexandru Gabor, Bogdan Ioncea
Proprietar : Medeuropa Investiții
Adresă: str. Ștefăniță Vodă 30, Constanța
Dezvoltator, antreprenor general: Derom Total
Perioadă/Period: 2017-18
