Legi mai bune, onorarii mai mari, oprirea concurenței neloiale, modele de documentații, un Ordin al Arhitecților mai eficient… și foarte puțin legat de patrimoniu sau proiecte culturale. Mai jos, rezultatul felului în care au votat 545 de arhitecți și un mic comentariu.
Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Andrei Mărgulescu
Comunicarea dintre Ordinul Arhitecților din România și membrii săi funcționează greu. În ambele sensuri: arhitecții nu prea știu ce face Ordinul, cu ce se ocupă, ce reușește și ce nu. Și, în afară de marile evenimente, cum ar fi conferințele naționale și locale (în care oricum alegerile determină toată agenda), nici organizația nu prea află ce cred și vor membrii săi.
Tragedia de la Colectiv a declanșat, printre multe mișcări și schimbări, și nașterea (sau activarea intensă) a mai multor grupuri de inițiativă ale arhitecților. Pentru schimbarea unor legi, de pildă, autorizarea construcțiilor sau siguranța clădirilor la incendiu; dar și pentru reforma organizației și pentru acțiuni directe.
Ordinul împreună cu Filiala București au organizat mai multe întâlniri cu reprezentanții celor mai active grupuri. În cadrul acestei întâlniri (aprinse) s-a hotărât ca diferitele propuneri să fie discutate, găsite punctele comune și să fie realizată o listă sintetică de propuneri pentru viitoare acțiuni prioritare. Această listă trebuia apoi să fie lansată către arhitecți, cu sprijinul Ordinului.
Și a rezultat, într-adevăr, o listă cu 35 de subiecte principale, împărțită pe două categorii de bază: problemele interne ale Ordinului și cele privind raporturile sale cu societatea, cu alte instituții.
Printr-o platformă online, membrii OAR au fost invitați să dea puncte – de la 1 la 5 – fiecărui subiect, în funcție de cât de importante le considerau. Adunarea punctelor determină o ierarhie a importanței, așa cum o consideră votanții. Procesul este încă în curs, iar Ordinul s-a angajat să transmită rezultatele către Consiliul național și, de fapt, către toți membrii săi.
Trebuie spus, în mod foarte clar, că toate subiectele au fost propuse de către grupurile de arhitecți. Ele nu constituie un sondaj riguros din punct de vedere sociologic, nu a existat o alegere a vreunui eșantion (după vârstă, loc sau orice altceva), nici un subiect nu a fost propus sau influențat de Ordin. Iar temele alese, evident, determină și aria de acoperire a răspunsurilor – nu prea ai cum să răspunzi la o întrebare ce nu apare.
În plus, categoriile diferă foarte mult, de la acțiuni imediate la procese pe termen lung, de la lucruri ce țin în mod direct de Ordin la probleme mult mai generale, de la aspecte punctuale la elemente fundamentale. Însă, odată ce au votat 545 de arhitecți (pe data de 4 februarie), eșantionul e deja important, se văd deja tendințe, probleme grave pentru membri, direcții obsesive.
Haideți să le vedem împreună – ierarhia subiectelor și numărul de voturi pentru fiecare.
Topul problemelor interne
- Formarea unei baze de date legislative și normative pe site-ul OAR – 400
- Onorariile arhitecților – 336
- Controlul calității proiectelor de arhitectură – 336
- Semnătura de complezență – 317
- Întocmirea de documente-cadru pentru practicarea profesiei – 311
- Elaborarea de caiete de sarcini standard pentru categorii de lucrări – 289
- Conținut minim PT+DE – 273
- Elaborarea unei tipologii standard pentru redactarea planșelor desenate – 235
- Unificarea site-uri OAR pentru norme, documente – 232
- Eficientizare OAR – administrație, legislație, comunicare – 185
- Comunicare mai eficientă cu membri OAR – 185
- Dovada OAR – 177
- Platformă online gestionată de OAR – 165
- Modificarea metodologiei de stagiu – 141
- Forum pentru arhitecți gestionat de OAR – 140
- Secțiune actualizată lunar cu inițiativele OAR – 132
- Stabilirea unui cartuș standard pentru DTAC – 129
- Drept de semnătură obligatoriu arhitecți de interior – 116
Probleme externe
- Implicare OAR în modificarea legislației – 366
- Armonizarea legislației în domeniul construcțiilor – 331
- Promovarea profesiei de arhitect – 328
- Depunere online documentație de avizare/autorizare – 310
- Actualizare P118 – 303
- Revizuirea Legii nr. 50 privind autorizarea – 282
- Publicare online a documentației iei pentru consultare publică – 277
- Problematica monumentelor istorice și a zonelor protejate – 269
- Semnalare nereguli fond construit – 256
- Implicare OAR în planificare urbană – 256
- Colaborare cu Instituția Arhitectului-Șef – 231
- Inițiativa „Școli Sigure” – 203
- Comunicare cu cetățenii – arhitecți pentru comunitate – 190
- Acreditare OAR pentru arhitecții cu funcții publice în administrația publică locală – 179
- Acreditare OAR pentru arhitecții cu funcții publice în structurile Ministerului Culturii – 177
- Unificare OAR cu UAR – 172
- Înființare grup de lucru concursuri spațiu public – 171
- Cursuri postuniversitare pentru lucrul în administrația publică – 152
- Revizuirea OAR a criteriilor de finanțare proiecte culturale – 107
Un comentariu
În mod evident, aspectele legate de practica curentă, care determină în mod direct și imediat viața membrilor, au fost prioritare pentru arhitecții votanți. Legile destul de proaste și birocrația au determinat probabil cererea formării unei baze de date cu legi și normative pe site-ul OAR (la probleme interne) și pe cea a implicării OAR în schimbarea legislației actuale. Onorariile și controlul calității proiectelor stau împreună pe locul doi în prima categorie, urmate de semnătura de complezență. Suntem cu toții nervoși din cauza onorariilor mici, suntem obsedați de dumping, un dumping ce nu se limitează la celebrele cazuri ale unor colegi cu (multe) sute de proiecte pe an. La secțiunea „Externe”, probleme legate de legislație se află pe primele șapte locuri.
Există și o preocupare semnificativă pentru normare, egalizare – de la cartuș pentru DTAC la unificare de site-uri. Probabil că percepția unei funcționări destul de dezordonate a organizației noastre e cea care joacă un rol important în acest sens.
Cumva, pragmatismul asumat al respondenților se reflectă și în importanța foarte redusă acordată unor domenii pe care Ordinul, de la chiar formarea sa, le consideră esențiale. Problematica monumentelor istorice și a zonelor protejate e undeva pe la mijlocul uneia dintre liste. Finanțarea proiectelor culturale – prilej de aprigi dispute în spațiul public – e la coadă. Concursul de arhitectură și urbanism aproape că nu se regăsește printre subiecte (e o mențiune referitoare la un grup de lucru pentru concursuri de spații publice). Sustenabilitatea și arhitectura socială strălucesc și ele prin absență.
Cum spuneam, nu OAR a propus aceste teme, deci nu trebuie să ne șocheze poate inexistența în sondaj a unor subiecte forte ale organizației. Și totuși, mi se pare din ce în ce mai evidentă o discrepanță între ce cred / ce vor „membrii tăcuți” (imensa majoritate a arhitecților din grupurile de inițiativă nu este și nu a fost în conducere) și ce vrea / ce face OAR.
Îmi permit să discut aici trei aspecte:
Primul ține de comunicare, așa cum am spus de la începutul acestui articol. Pe de o parte, Ordinul chiar face lucruri de care membrii nu prea știu: se chinuie să schimbe legislația, construiește acum un site, ba chiar se lucrează la un proiect major de restructurare. Nu le face pe toate (încă) foarte eficient, e însă clar că nu prea se află despre aceste acțiuni.
Pe de altă parte, există puncte slabe – cum ar fi educarea continuă sau organizarea stagiului și sprijinirea stagiarilor – pe care însă lista nu le menționează. Probabil că ele nu au fost conștientizate ca fiind esențiale de către inițiatori.
Ar mai fi apoi problema a ceea ce este sau nu prioritar. Există o părere destul de larg răspândită, cum că Ordinul e prea „ONG-ist” și prea protestează, dar și că își pierde prea mult timp și energie cu proiecte culturale, cu salvarea de monumente, cu educația prin arhitectură, lăsând la o parte lucrurile cu adevărat serioase: practică, onorarii, etică șamd. E o poziție de înțeles. Însă ar trebui să ne gândim totuși puțin la ceea ce înseamnă profesia de arhitect – una dintre meseriile liberale, cu maximă responsabilitate socială. Acest caracter și această importanță fundamentală justifică, de fapt, protejarea meseriei, dreptul de semnătură, un cod de etică etc… toate lucrurile de care suntem atât de mândri și de geloși. Dacă nu ne asumăm responsabilitatea și ne concentrăm doar pe eficientizare în folos propriu, nu prea avem multe șanse; nu doar să obținem ceea ce ne dorim, ci și să supraviețuim ca profesie liberală, și nu doar ca ofertanți de servicii.
Acestea fiind zise, e clar că Ordinul are până acum prea puține succese în ceea ce privește practica de zi cu zi și propria organizare și că nici nu prea comunică bine ceea ce totuși reușește să facă. Are de lucru în perioada următoare; și ceea ce nu își permite deloc este să ignore mesajele din partea membrilor și să nu își calibreze strategiile și acțiunile.
OAR / Puteți vota în continuare aici
