A fost o surpriza pentru toata lumea numarul mare de proiecte participante la Bienala de Arhitectura Bucuresti 2010, mai mare ca oricand. Uimirea este data de perspectiva actuala din care privim lucrurile, din mijlocul crizei de toate felurile; arhitectii fac mai des concursuri sau isi dau singuri teme mai mult sau mai putin conceptuale, la care raspund ca si pana acum, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sigur ca nu stim cum sa reactionam in fata unei situatii limita, cand investitiile se blocheaza si, de la o zi la alta, nu mai exista o piata de proiectare; toata lumea vorbeste de cativa ani despre avarie si asteapta sa treaca de la sine, sperand intr-o revenire a timpurilor bune, asa cum au fost, si a proiectelor. Dar este deja clar ca aceste timpuri nu au sa revina, ca schimbarile sunt pentru totdeauna si ca starea critica se va mentine pana va deveni cumva noul echilibru. E posibil ca pana la urma tocmai de aici sa vina solutii, un astfel de pas lateral sa schimbe idei, moduri de lucru, mecanisme de gandire. Aceasta este parerea celor optimisti, iar organizatorii BAB au ales sa fie de partea lor, stabilind tema editiei 2010: resurse pentru arhitectura. Sau ce e de facut cand se pare ca nu mai e nimic de facut.