Strada Buzesti este una din arterele centrale ale Bucurestiului aflata in plin proces de primenire. De la zi la zi se schimba imaginea, se fac, se re-fac PUZ-uri noi, se combat PUZ-uri vechi, se densifica si mai mult zona, se incearca pe de o parte limitarea speculei imobiliare si rezolvarea urbanistica a unor probleme, cum ar fi cele legate de trafic, iar pe de alta parte rezultatul pe care il putem vedea pentru moment, cel putin din perspectiva de simpli cetateni, nu este nici pe departe unul multumitor.
Adica, ce s-a construit pana acum este incoerent ca testut urban si sta inca sub semnul intrebarii in ceea ce priveste problema elementara a calitatii arhitecturale – un concept clar, simplu si totusi atat de greu de definit. Am putea aminti de lipsa completa a spatiilor publice, de fracturile cu tesutul traditional de mai jos, dinspre Piata Matache, sau de relatiile cu Piata Victoriei si cu frontul de blocuri comuniste care o flancheaza, ori ne putem referi la ieftinaciunea unor cladiri construite recent, claie peste gramada, vandute sau inchiriate pe multi bani sub sloganul „Class A” si exemplele ar putea continua, fara a reusi sa definim ceea ce spuneam mai devreme: calitatea indoielnica a unui spatiu urban central al Bucurestiului.
Imobilul de la numarul 85, construit de curand (nefinalizat inca 100%), este o gura de aer proaspat in peisajul pestrit al strazii Buzesti. Vorbind strict subiectiv, l-am pus pe acelasi palier cu Europe House, construita intrucatva intr-o situatie urbanistica similara, cativa ani mai devreme si la cateva sute de metri distanta. Reuseste, adica, sa impuna un standard. Un contrast frust fata de blocul ceausist de care se lipeste, o prezenta urbana definita din cateva date: inaltime, aliniament, procente si indicatori pentru o densitate mare, o fatada contemporana care se contrapune placajelor argintii grosolane sau peretilor cortina reflectorizanti, raspanditi ubicuu. Nu in ultimul rand, un cub rosu agatat cu umor la limita articularii cu blocul vecin, doar un contrast sau poate un semnal pentru invadarea unei cladiri ponosite cu una noua si plina de prospetime.
Foto: Stefan Tuchila, Panteli Mourgka
