Proiect, text: Zeppelin, Studio Peisaj, Local Design Circle
Biostan este un antiparc. Biostan pornește de la un loc uitat dar viu, de la un stejar foarte vechi și unul foarte nou. Biostan vorbește despre o nouă relație între oameni și mediul lor, despre istorie, natură și tehnologie și despre organismele cu valoare de patrimoniu
Context: o bienală și un arhipeleag de micronațiuni
Ediția din 2022 a Bienalei de Arhitectură din Timișoara – BETA se numește Orașul, un bun comun. Ea este „dedicată proiectelor și acțiunilor capabile să genereze spații urbane excepționale, punând la îndoială legile, regulile și codurile pe baza cărora orașele, în mod tradițional, sunt create și locuite.”
Pe lângă expoziția principală – Another Breach in the Wall și o serie de evenimente tipice unui festival de arhitectură (conferințe, expoziții, instalații etc.) curatorii Daniel Tudor Munteanu și Davide Tommaso Ferrando au propus o categorie aparte de intervenții în oraș. Acestea au trebuit să interpreteze formatul „micronațiunilor”. Așa cum au scris curatorii în textul de invitație către potențiali autori, acestea sunt „entități spațiale ficționale întemeiate în încercarea de a-și revendica autonomia față de un anumit set de reguli incerte.(…) Dintre cele nouăsprezece instalații, unele vor fi desemnate direct unui grup selectat de arhitecți români; altele vor fi dezvoltate chiar de echipa curatorială; o instalație va fi realizată de studenții de la Facultatea de Arhitectură din Timișoara; alta va fi realizată de Fundația Art Encounters; iar una va reprezenta tematica unei competiții naționale destinată arhitecților români. Poziționate în nouăsprezece locații diferite, conform unei grile echilaterale suprapusă aleatoriu hărții Timișoarei, cele nouăsprezece intervenții vor activa o rețea de spații urbane diferite conectate printr-o rută circulară, de-a lungul căreia vizitatorii expoziției îi vor putea vizualiza toate conținuturile.”
Zeppelin a fost una dintre organizațiile invitate să conceapă o micronațiune, pe un spațiu în administrare publică, dar de fapt ascuns în oraș: o fâșie neconstruibilă și cvasi-sălbatică, aflată între un bulevard circulat, calea ferată, Parcul Botanic, curtea îngrădită a Liceului Lenau (școală gimnazială).
Colaborarea cu actori locali și ideea de grădină și de început simbolic a ceea ce ar putea deveni un proiect urban, ecologic, cultural și social au fost elementele fundamentale de la care am plecat.
De aici proiectul a crescut într-un mod care i-a surprins pe chiar autorii săi, ajungând în acest moment la o întâlnire între ecologie, peisagism, arhitectură, design grafic, cercetări biologice, sculptură, realitate augmentată.
Deocamdată pe câțiva metri pătrați.
Textul curatorial
„-stan”: cuvânt de origine indo-europeană (care a dat naștere la „stay”, „state” în engleză și, „stat”, „stare” în română). În persană, sufixul –stan a căpătat sensul de loc, teren, teritoriu și, mai departe, și sensuri derivate – țară, teritoriu al abundenței.
Micronațiunea noastră se așază în zona de protecție neconstruibilă de-a lungul căii ferate. Un loc central ascuns, „pierdut”, o situație rară în Timișoara, dar încă frecventă în București, unde maidanul este un element disprețuit, dar esențial al orașului. Un loc în care un întreg ecosistem s-a dezvoltat liber. Un loc cu viitor și acces deschis.
Luăm această realitate drept un avantaj. Credem în legătura cu Parcul Botanic dar nu în crearea unui apendice al parcului, complet și strict amenajat.
Biostan este un antiparc.
Biostan redefinește națiunea drept un teritoriu în care mediul natural/ renaturat și oamenii coabitează în armonie. Un teritoriu al libertății, respectului și al intervențiilor minimale, deschis către parc, oraș și invitând vecinii (inclusiv școala Nikolaus Lenau) să se deschidă către el.
*Steagul Biostan (fiecare micronațiune a trebuit să își creeze propriul drapel)
Biostan se opune modelului prevalent, în care favorizarea aproape exclusivă a umanului a dus la ignorarea altor societăți biologice (precum cea a arborilor) și la dezechilibre majore, cu rezultatele devastatoare pe care le cunoaștem acum: pierderea biodiversității și fragmentarea habitatelor, consumul excesiv al solului, insule urbane de căldură.
Biostan înseamnă o nouă relație cu viața, și se sprijină pe trei elemente fizice și simbolice:
• Un teritoriu acoperit cu tocătură din lemn. Forma este geometrică, clar antropică, însă materialul asigură integrarea în biotop.
*Foto: Cosmin Neagu
• Un martor istoric. Istoria se exprimă mai ales prin artefacte – construcții și obiecte de arhitectură, texte, imagini – însă și prin natura în care intervenim. Amplasăm în Biostan o calotă (secțiune orizontală subțire) dintr-unul din stejarii așezați inițial pe Glacis-ul Cetății Timișoara, pe malul drept al Canalului Bega.
Plantați în 1865, aceștia au murit în 2019.
*Șirul de stejari din actualul Parc al Copiilor, plantați în 1865. Carte poștală de la începutul secolului
*Stejarii uscați în 2019
Secțiunea orizontală este așezată pe verticală, intrând cu noi într-un dialog de pe poziții egale.
-
+0
*Așezarea calotei,22 septembrie 2022
Printr-o aplicație de realitate augmentată construită pe platforma Artivive, orice trecător cu un telefon mobil poate urmări, pe baza inelelor de creștere ale arborelui, date esențiale din istoria umană și vegetală a orașului, de la plantarea stejarului în prezent.
Calota vorbește despre capacitatea organismelor de a fi repere patrimoniale și despre importanța protejării lor.
*Crearea unui microspațiu public: steajrul vechi, stejarul plantat, pardoseala din tocătură de lemn
• Fragmentul istoric primește în apropiere un reprezentant al unei noi vieți/generații – un mic puiet de stejar, sperăm, elementul permanent și cel mai longeviv al intervenției.
*Începutul unei istorii noi. Stejarul plantat. Foto: Cosmin Neagu
Comunitatea timișoreană este invitată să cunoască și să folosească acest loc. Vedem instalația și drept un exercițiu de conștientizare a amprentei urbane asupra mediului precum și o punere în discuție și un prim pas pentru deschiderea către public a zonei lungă de câțiva km de o parte și de alta a căii ferate.
Raport dendrocronologic – Stejar din Parcul Copiilor, Timișoara
Text: Patrick Chiroiu
Prezentul studiu are ca obiective principale aflarea vârstei unui stejar secular din Parcul Copiilor (Timișoara), identificarea perioadelor cu creștere mai bună sau mai slabă, determinarea ratei medii anuale de creștere și identificarea factorilor climatici care au influențat creșterea arborelui. Pentru atingerea acestor obiective s-a utilizat dendrocronologia, metodă care se bazează pe analiza inelelor anuale ale arborilor.
Stejarul analizat (specia Quercus robur) are un diametru de 178 cm și s-a uscat în anul 2019. În anul 2022 a fost prelevată o secțiune transversală a trunchiului, care a fost șlefuită cu hârtie abrazivă de diferite granulații pentru a face vizibile inelele anuale.
*Șlefuirea cu granulații din ce în ce mai fine ușurează identificarea inelelor anuale de creștere
*Inelele anuale după prelucrarea completă a probelor
Apoi, au fost stabilite cele mai bune cinci raze pe lungimea cărora se vor măsura inelele. Inelele anuale au fost datate și măsurate la o precizie de 0,001 mm cu ajutorul unei stații LINTAB 5, conectată la un microscop binocular și la software-ul TSAPWin. În urma măsurării lățimii inelelor anuale au rezultat cinci serii dendrocronologice care au fost interdatate vizual și statistic pentru a elimina posibile erori apărute în procesul de măsurare.
*Seriile dendrocronologice individuale pentru cele cinci măsurători. Histograma arată lățimea inelelor anuale în 0,001 mm în intervalul 1870-2019
Pe baza celor cinci serii individuale a fost construită o serie de referință care reprezintă, pentru fiecare an, valoarea medie a lățimii inelului corespunzător.
Cele cinci raze analizate au un număr variabil de inele anuale, între 134 și 151. La proba a patra au fost măsurate un număr de 151 de inele. Până la centrul arborelui (măduva) au mai fost identificate trei inele anuale care nu au fost incluse în măsurare. Ca urmare, vârsta arborelui analizat este de 154 de ani, iar dacă ținem cont de faptul că arborele s-a uscat în anul 2019, putem concluziona că anul germinării sale este 1865.
Seria dendrocronologică de referință se întinde pe perioada 1870-2019, urmând un trend general normal, cu inele mai late în prima parte a vieții arborelui și mai înguste pe măsură ce acesta înaintează în viață.
*Histogramă reprezentând seria dendrocronologică de referință pentru perioada 1870-2019
În perioada 1955-1980 se observă că arborele a avut o creștere mai bună comparativ cu perioadele precedente și următoare. Dacă excludem primii 40 de ani din viața arborelui, în care inelele sunt mai late ca urmare a vârstei reduse, anii cu cea mai bună creștere (lățimi medii ale inelului anual mai mari de 5 mm) sunt 1954, 1964, 1966, 1967, 1970 și 1978. Se observă că toți acești ani se încadrează în perioada mai
sus menționată. Pe de-altă parte, anii cu creșterea cea mai slabă (lățimi medii mai mici de 2 mm) sunt 1908, 1942, 1992, 1997, 2000 și 2011. Rata medie anuală de creștere este de 3,97 mm/an, ca urmare, creșterea medie anuală în diametru fiind de aproximativ 8 mm.
Datele meteorologice au fost obținute de la Stația Meteorologică Timișoara, pe perioada 1980-2020. Pentru analiza climatică s-a utilizat coeficientul de corelație Pearson, aplicat pentru determinarea gradului de corelație între valoarea lățimii inelor anuale și valorile lunare de temperatură (medii, maxime și minime) și precipitații. Relevante pentru creșterea arborilor în general sunt condițiile climatice din perioada de vegetație (martie – octombrie), dar în multe cazuri și condițiile din anul precedent. Ca urmare, corelația a fost realizată pentru fiecare lună în parte din sezonul de vegetație al anului curent și precedent și de asemenea, pe anotimpuri (primăvară – martie, aprilie, mai; vară – iunie, iulie, august și toamnă – septembrie, octombrie).
Rezultatele obținute indică o corelație negativă semnificativă între valorile temperaturii medii a aerului din lunile de vară (mai ales iulie și august) și nicio corelație cu cantitatea de precipitații.
*Corelația Pearson între temperatura medie lunară a anului curent și creșterea arborelui Corelațiile negative semnificative sunt în lunile aprilie, iulie și august și pe anotimpul de vară.
Corelația negativă cu temperatura lunilor de vară indică faptul că arborele a crescut mai greu în anii cu veri calde și vice-versa, a crescut mai bine în anii cu veri mai puțin toride.
În același timp, nu se identifică o corelație semnificativă între creșterea arborelui și condițiile termice din anul precedent.
* Corelația Pearson între temperatura medie lunară a anului precedent și creșterea arborelui. Nu se identifică nicio corelație semnificativă statistic
*Corelația Pearson între cantitatea lunară de precipitații din anul curent și creșterea arborelui.
Nu se identifică nicio corelație semnificativă statistic
În final, lipsa generală a senzitivității la cantitatea de precipitații poate fi explicată prin proximitatea față de canalul Bega, și nivelul ridicat al pânzei freatice, care cel mai probabil oferă necesarul de umezeală solului pentru o creștere normală.
Echipa
Proiect: Zeppelin, Studio Peisaj, Local Design Circle
Autori: Alexandru Ciobotă, Ștefan Ghenciulescu, Andrei Grosu, Artemisa Pascu, Raluca Rusu, Dan Vișovan
Echipa de realitate augmentată: Alexandra Brăslașu, Costin Bleotu
Raport dendrologic pentru stejar: Patrick Chiroiup
Colaboratori realizare instalație: Toma Libotyan, Cosmin Neagu, Bogdan Bolca
Mulțumiri:
Liceul Nikolaus Lenau, Timișoara, Alex Sumalan (Plexive), Rogera
