Am participat acum cateva saptamini la un seminar cu tema practicilor de regenerare urbana in Marea Britanie organizat de British Council, in cadrul proiectului Va urma.
La sfirsitul zilei, dupa sesiunea de lucru, in cadrul unei discutii informale vorbeam cu unul dintre arhitectii invitati, Fred Manson. El m-a intrebat despre arhitectura moderna in Romania, cit se produce, care sunt cele mai vizibile realizari, cum e privita. Dincolo de exemplele putine pe care puteam sa le mentionez, i-am explicat ca e un proiect de termen lung si ca in Romania exista o rezistenta profunda la modernitate.
Spre deosebire de Londra desigur ca aici modernitatii nu i se opune arhitectura veche – neoromanesc de exemplu, sau vernacularul traditional, orice s-o mai fi intelegind din asta acum, ci un bruiaj cu de toate, un hibrid, un compromis de stiluri si limbaje greu tolerabile. Mai mult, tot ceea ce tine de perioada interbelica, art deco, cubism in arhitectura scapa cu greu elanului demolator contemporan, in numele speculei imobiliare.
Dar ceea ce este mai important este ca e greu sa convertesti oamenii la modernismul arhitectural altfel decit prin contaminare directa. Cum spuneam si mai demult fara contact si experienta directa, arhitectura contemporana, asa cum o promovam noi de exemplu in revista, nu-si poate face inca fani.
Fred Manson mi-a povestit in acest context despre un proiect urias in Londra care se cheama „Open house London” si care nu are alt scop decit acela de a oferi oamenilor experienta nemijlocita cu arhitectura moderna de calitate, de a deschide inimi si minti la modul cel mai direct. Proiectul consta in vizite ghidate alaturi de istorici si jurnalisti de arhitectura, sau arhitecti, la diverse locuri care de obicei sunt inchise circuitului public, incluzind aici locuinte private sau institutii. Oamenii merg si se plimba organizat prin casele altor oameni, vad si inteleg ceea ce inseamna arhitectura buna contemporana. Pur si simplu se inscriu in aceste tururi ghidate care sunt concentrate pe anumite arii si teme, participa si initiaza discutii in jurul arhitecturii pe care o experimenteaza. Daca va pasioneaza proiectul aruncati desigur un ochi lawww.openhouse.org.uk unde este povestea detaliata.
Sigur ca rezistenta la modernitate si contemporaneitate la Londra are alte surse decit cea autohtona, dar solutia in sine crediteaza ideea de educatie si de dialog, ceea ce desigur arunca o lumina interesanta asupra relatiei pe care oamenii o pot avea cu spatiul construit. Acest fapt puncteaza foarte bine faptul ca ruptura dintre arhitectura si societate se poate media prin programe educationale care nu apartin neaparat scolii, un lucru care aici, acum pare exagerat.
Dar cum lumea romaneasca se misca repede si invata lucrurile bune cu entuziasm, nu-i cazul sa fiti pesimisti.
