soundscape / text / foto
joi, 4 decembrie 2025, ora 18:30, la Seneca Anticafe (Str. Arh, Ion Mincu nr. 1, București)
Inițiat de fotograful și cineastul Dragoș Lumpan, proiectul „Arhiva Deltei” structurează și digitalizează fotografii-document cu valoare artistică și istorică și alte materiale de arhivă din surse multiple pentru a aduce în primul plan o imagine diferită asupra realității din Delta Dunării, una centrată pe componenta umană, neglijată de cele mai multe ori, sau idealizată fără a fi niciodată pe deplin înțeleasă și acceptată.
Tandemul interdisciplinar „111invers1” [Lumi Mihai & Mugur Grosu] s-a deplasat alături de Dragoș în comunitățile Deltei, realizând înregistrări și colectând informații complementare materialului foto, pentru a alcătui un corp narativ și substanța unor prezentări performative:
„În 1991, legendarul Jacques-Yves Cousteau venea în Delta Dunării să exploreze unul dintre ultimele locuri sălbatice din Europa. Expediția a fost documentată într-un film din 1992, dar și într-o carte de Radu Anton Roman, care-i fusese ghid („În Deltă cu Jaques-Yves Cousteau”, 2001), unde sunt evocați și aceia care populau „sălbăticia” gurilor Dunării, băștinașii intrați mai degrabă accidental în vizorul echipei de cercetători. O astfel de împrejurare a fost vizitarea unui cimitir de bărci de lângă lacul Matiţa (via Mila 23) unde erau, prin tradiție, aduse și lăsate să doarmă lotcile pescarilor lipoveni care muriseră.
În 2007, cineastul Werner Herzog își începea documentarul Encounters at the End of the World, realizat în Antarctica, prevenindu-și audiența că nu s-a dus acolo să facă „încă un film despre pinguini”, ci animat de întrebări legate de natura umană: Cine sunt oamenii pe care urma să-i întâlnească la capătul lumii? Care erau visele lor? Să reținem această cheie. Între 1992 și 2002, Dragoș Lumpan a străbătut și documentat fotografic toate cotloanele Deltei Dunării, dar, ca să-l parafrazăm pe Herzog, și-a refuzat orice tentație de a trage „alte filme cu pelicani”. În schimb a imortalizat comunități și obiceiuri pe care azi le găsim amenințate cu disoluția. Ne-a entuziasmat invitația sa de-a-l urma în inima Deltei, să prospectăm sensibilul acelor comunități, animați de aceleași întrebări: cine-s oamenii de „la capătul lumii” noastre? Care-s poveștile lor? Ce visau, ce urme-au lăsat? Ce s-a ales din viețile și visele lor?
Am numit această primă prezentare „Pata oarbă”. Termenul („punctum caecum” , pe latinește) desemnează o zonă din câmpul vizual al ochiului unde nu e înregistrată imaginea, deoarece fotoreceptorii lipsesc dintr-un loc al retinei, ocupat de ieșirea nervului optic. Defectul nu e, totuși, sesizat, datorită capacității creierului de a compensa, acoperind lacuna cu alte informații. În psihologia socială, o sintagmă derivată de-aici, „bias blindspot”, desemnează o eroare de judecată, o „vedere” unilaterală. În ce ne privește, ne-am raportat la faptul că modul în care ne reprezentăm în general Delta Dunării e excesiv de„vizual”, iar vizualul e redus la stereotipuri pitorești, ca niște hapuri înainte de culcare, pentru un vis acvatic, cu păsăret, nuferi și lotci decorative – un paradis la amurg. Să spunem că noi am urmărit mai degrabă amurgul care se sustrage vederii.” (Lumi Mihai și Mugur Grosu)
*foto: Dragoș Lumpan – Lumi Mihai și Mugur Grosu la Sulina, 15 oct. 2025
Prezentarea va fi urmată de o sesiune de discuții libere, întrebări și răspunsuri.
*Fb event.
Proiect co-finanțat de AFCN
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Revistă / publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii
Articol în cadrul ediției „Toamna 2025 – Vara 2026” / Zeppelin/București/Online
