Scemtovici & Benowitz Gallery prezintă până în 12 mai 2025 expoziția “Getting Lost in Time”/ “Pierzându-se în timp” semnată Alin Carpen. Sculptor și architect, a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, apoi UNARTE București, secția Sculptură. Practica sa artistică este marcată de intersecția celor două direcții profesionale, el explorând relațiile dintre formă, spațiu, materie și materiale. Expoziția este curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu și reunește obiecte de artă concepute și realizate în perioade diferite de creație.
Text curatorial: Raluca Ilaria Demetrescu
„Actuala expoziție personală a lui Alin Carpen de la Galeria Scemtovici & Benowitz reunește opt instalații sculpturale de medii și mari dimensiuni, într-o retrospectivă ce cuprinde lucrări vechi, recente, dar și inedite. Circuitul prin expoziție nu urmează un traseu cronologic sau narativ, ci este adaptat spațiului galeriei.
Lucrările sunt organizate într-un puzzle al memoriei, asemănător unei hărți care desemnează timpul, efemeritatea dar și distrugerea. Asamblarea expoziției reflectă conceptul de poesis, așa cum o definea Aristotel, actul de a crea ceva nou, ceva ce nu exista înainte, artistul exprimându-se printr-un proces creativ original, ce depășește imitarea realității, aducând la viață noi sensuri și spații proprii, izvorâte dintr-o reflecție interioară. Este o poveste în care spiritul său de arhitect-inginer este „depășit” de metaforă și sensibilitate. În viziunea lui, sculptura devine o formă de atenție concentrată asupra materiei, memoriei și urmei artistice, nu lucrează cu spectaculosul, ci cu densitatea formei și conținutului conceptual ce prinde în sine și narațiunea.
Alin Carpen se folosește de obiecte de tip ready-made, pe care le construiește meticulos, încercând să înșele percepția realității, filtrându-le printr-o perspectivă personală asupra memoriei. În spatele fiecărei lucrări, se află o poveste care transcende conceptul propriu-zis. Arta sa este o punte între ideea inițială și povestea care iese la suprafață pe măsură ce materialele intervin și se combină, lucrările sunt construite cu precizie tehnică, dar rămân deschise, lăsând loc contemplării și perspectivei personale a privitorului. Între două respirații, între două suprafețe care se oglindesc, se strecoară timpul, ziua și moartea. În lucrările sale, Alin Carpen aduce laolaltă patru elemente, leit-motiv al creației sale: fierul, apa, focul și imaginea iar oglinda devine o poartă, un instrument al memoriei menită să tulbure percepția și să plaseze privitorul în mijlocul propriei efemerități.
Întrețeseri de elemente și materii: oglinzi care se reflectă la nesfârșit din abis în abis, lemnul-coloană ars provenit dintr-un detaliu de arhitectură al monumentului istoric Moara lui Assan din București mistuit de incendii criminale, bucăți masive de fier ruginit, cărbuni din incendii, plămâni negri de mătase nobilă ce palpită într-o răsuflare a morții, între două bătai ale inimii unui căpcăun din fier.
-
+6
Un fulger încremenit în metalul unei coloane-sculptură, apa care picură printre fotografii-memorie dar se evaporă îndată sfârâind un fir de abur și evocând indiferența spațiului-timp față de trecerea noastră prin spațiul Lumii. Toate acestea devin simboluri ale unui oraș pe alocuri în ruină, și vorbesc despre viață, moarte și dispariție. Timpul și figurile se reflectă și multiplică la nesfârșit prin oglindiri, iar sculpturile construite din materii dure și amenințătoare pe alocuri, puternice în orice caz și antagonice se transformă prin ”amenajările” interioare, în spații poetice, metaforice, în instalații cu sens și poveste. Portretele cu cheia, simbolice, pline de mister povestesc despre memorie pierdută și identitățile celor care nu mai sunt printre noi, învăluite în secret. Amintirile sunt descrise printr-o instalație cinetică, ce se activează senzorial la trecerea prin dreptul lor a călătorului prin expoziție, sticlele de lapte vintage ce încapsulează fotografii(le celor care nu mai sunt printre noi; ”Unde sunt cei care nu mai sunt ?”), sinestezie, metaforă despre trecerea timpului. Sic transit gloria mundi în mișcare. Cuțitele reflectă un gând despre amenințare și iminența pericolului, tensiunea unui moment care poate exploda oricând. Spațiile sculpturilor-instalații se desfășoară ritmic: picătura care cade pe tabla încinsă, cheia care activează portretul, sfoara care tremură, fotografiile care se mișcă la apropiere. Lucrarea vorbește despre repetiție și ciclicitate, despre fascinația de a te pierde în imagine, în adânc, în reversul (in)vizibilului.
În lucrările sale: „Distrugerea orașului”, „Respirația morții”, „Clipa”, „Portretele cu cheia”, „Evaporare”, „Solitudine”, titlurile nu sunt pur descriptive, mimesis, ci deschid narațiuni sensibile despre dispariție, despre fragilitatea prezentului și pierderile colective. Așa cum spunea Foucault, oglinda este simultan un loc real și un loc de iluzie, a fi și a nu fi în același timp, o constelație de obiecte și gesturi care evocă nu atât ceea ce a fost, ci ceea ce e pe cale să dispară, acum-amintirile. Sculpturile se transformă în momente dintre două respirații, într-o privire care există între două bătăi ale inimii.”
*
Expoziția este deschisă în perioada 11 aprilie – 12 mai 2025, în zilele de vineri și sâmbătă, între 14:00 – 19:00 și duminica, între 12:00 – 16:00.
*
Alin Florin Carpen (n. 1970, Mizil), trăiește și lucrează în București. Din 2013 participă constant la expoziții de grup, în galerii și spații independente din București și din țară. A fost prezent la eBienale, Diploma – The Institute, Arte în București, diverse ediții ale Salonului Național de Artă Contemporană București, Litera si Semna – Muzeul Literaturii Române București, Art Safari (Supereroi, antieroi / Tendințe în arta contemporană românească, Homo homini flos est – Contemporan HS, În cer și pe pământ – Scemtovici & Benowitz Gallery sau Kulturama, în 2017 a fost selecționat în expoziția Arte Laguna, Veneția. A fost distins cu Premiul I la Arte în București (2016) și Premiul al II-lea la Bienala de Artă Gheorghe Petrașcu din Târgoviște (2018).
Raluca Ilaria Demetrescu (n.1969, București) trăiește și lucrează în București. Curatoare, artistă vizuală și eseistă activează în diverse domenii din zona artelor, desen, pictură, fotografie, obiect textil, ceramică. Curatorează expoziții colective, de grup și personale în spații instituționale și independente. Absolventă UNARTE obține diplomă post universitară în Studii Aprofundate la Universitatea Sorbonne Arts Plastiques, Paris, primește Premiul UAP pentru Pictură și bursa Fundației Ludwig din Germania. Coordonează și conduce galeria ALERT Studio Artist-run Space platformă de cercetare și promovare a producției artistice contemporane. Ca artistă are lucrări în colecții din țară și străinătate, în muzee și colecții independente.
Scemtovici & Benowitz Gallery este o galerie bucureșteană inaugurată în decembrie 2022, cu misiunea de a susține scena de artă și de a crește valoarea artiștilor români pe piața locală și internațională. Galeria are un program artistic consistent și ambițios, în colaborare cu fundația culturală Art Movements Foundation. Spațiul Scemtovici & Benowitz Gallery se desfășoară pe cele două niveluri ale unui imobil construit la finalul anilor ‘20, restaurat și adaptat pentru a găzdui artă contemporană și evenimente dedicate publicului, sectorului creativ și mediului antreprenorial.
www.sbgallery.art
Jean-Louis Calderon 34, sector 2, București
