19 mai 2021 | 14:00-20:00
Artiști: Judita Levitnerová (prezentă la eveniment), Barbora Krutinová, Stony Tellers (Jana Mikle și Tania Nikulina), Jan Bražina, Štěpán Brož, Šimon Kadlčák
Curator: Pavel Sterec (prezent la eveniment)
Din textul curatorial:
Subiectele post-apocaliptice au fost instrumentalizate cultural datorită efectului lor de a întări în mentalul colectiv ideea unui progres social nesfârșit și o creștere economică exponențială, tocmai prin imaginarea sfârșitului lor. În prezent, imaginile întunecate cu supraviețuitori în ruinele trecutului par mai degrabă parte din problemă decât o posibilă soluție. Trebuie să ne imaginăm (și să ne adaptăm traiul la) forme de descreștere care nu induc ideea de degradare. Dacă e să refuzăm imperativele progresului și creșterii fără limite, trebuie să acceptăm și să nu ne mai temem de „stagnare” și „declin”. Miza noastră este de a da o nouă semnificație acestor termeni și de a-i reintegra în viitorul colectiv.
Viața oamenilor din antichitatea agrară civilizată a fost probabil mai grea decât cea a vânători-culegătorilor considerați mai primitivi. Declinul științei din Evul Mediu în comparație cu Antichitatea nu a reprezentat pentru toată lumea „vremuri întunecate”. Evaluarea gradului de civilizare prin rămășițele materiale pune accentul mai degrabă pe capacitatea acestora de a subjuga, de a exploata și de a acumula bunuri, în detrimentul calității vieții și a relațiilor interumane, de cele mai multe ori imateriale și imposibil de măsurat.
Reminiscențele trecutului și istoricizarea esteticilor (fără a ne limita la artele vizuale) nu înseamnă neapărat regres sau căutarea unei „epoci de aur”. Este de ajuns să nu mai vizualizăm trecutul prin prisma victoriilor și victorioșilor. Să nu mai considerăm trecutul un proces liniar, ci mai degrabă o colecție de trecuturi, la plural, care se infiltrează și contaminează prezentul, anulând miturile moderintății.
În loc de distopii, să ne imaginăm alternative post-creștere, să le gândim și să le percepem ca fiind mai degrabă apropiate nouă decât amenințări.
-
+5
Văcărești – în prezent o rezervație naturală, o mlaștină – s-a născut din planurile unei ambițioase structuri hidrotehnice. Odată cu căderea regimului comunist, lucrările la acest dig grandios au fost sistate, iar structura geometrică din ciment a fost înghițită de natura diversă, de flora și fauna „neregulate”. Parcul va găzdui lucrări și intervenții ale artiștilor, care propun (cu încredere în viitor, dar nu în creșterea economică) noi protocoale pentru viața pe pământ.
Eveniment organizat de Centrul Ceh București, în colaborare cu E T A J artist-run space. Locația exactă este lângă dig, la colțul dintre Splaiul Unirii și Calea Vitan-Bârzești. În cadrul expoziții vor fi incluse câteva elemente de perfomance, printre care gătirea unei supe, pentru care participanții sunt încurajați să aducă legume.
*Fb event
Articole conexe:
Parcul natural Văcărești – începutul, intriga și desfășurarea lentă și împiedicată a acțiunii
Parcul natural Văcărești.-Interviu cu Cristian Lascu, inițiatorul proiectului
Eroi de epopee. David, Goliath și activismul urban. Editorial de Ștefan Ghenciulescu
