Intro: Ștefan Ghenciulescu
Ne place centrul, unde pare că se întâmplă tot, unde se adună energiile, se întâlnesc drumurile, ai totul la îndemână. Sau (și) ne place afară, în natură (sau ce o mai fi natura azi), unde sperăm să respirăm în voie, să ne liniștim, scăpăm de toate. Între ele? E mai complicat.
Visul lui Ebenezer Howard, în care orașul-grădină ar fi combinat ce e mai bun și de la țară și de la oraș mai atrage și azi o grămadă de oameni, chiar dacă _în cazul suburbiei post-socialiste, de pildă, în mod clar exacerbează ce e mai rău din ambele categorii. Marginea, periferia, sunt însă, înainte de toate impure, departe de limita fermă pe care o așeza orașul antic sau cel medieval. În grade și uneori cu probleme enorm de diferite, cu discrepanțe dure de infrastructură și nivel de viață, peri-urbanul este însă astăzi peste tot o ciorbă teritorială, cu bucăți mai dense sau mai rarefiate, hiatusuri, o lume dezarticulată ce ascultă doar de logica rețelelor și a dezvoltărilor individuale. Și una pe cale să înghită ce a mai rămas din foste sate și terenuri naturale.
*Suburbia generalizată. Belgia (fragment). În stânga, orașul Gand, sus Anvers. Plan extras din broșura „Raport de expertiză privind utilizarea terenului și cultura construcțiilor în Flandra, Belgia”(”Expertenadvies sensibilisering bouwcultuur en ruimtelijk rendement”), autor: Leo Van Broeck, Bogdan & Van Broek Architects, 2014
Însă, că ne place sau nu, cam acolo se dezvoltă orașul cel mai mult, acel oraș de care se vorbește mai puțin, însă realitatea urbană pentru o parte din ce în ce mai mare din populația lumii, fie că locuiește în favellas și bidonville-uri, sau în gated communities sau pur și simplu în case, sate, orașe mici și ansambluri mai vechi sau mai noi de la margine (o margine care se mută din ce în ce mai departe). Însă deja nu mai e vorba doar de locuire și orașe-dormitor, ci și de elemente ce înainte erau privilegiul centralității, de la spațiile comerciale la birouri sau echipamente ce își găsesc astăzi loc mai degrabă între afară și înăuntru. Microsoft, Facebook, Google? Sunt la periferie, mai la periferie decât erau fabricile din orașul industrial.
*Foster & Partners, Apple Park, Cupertino, California. Focare la suburbie ©Apple
Nu prea știm cum să citim această nouă urbanitate, darămite să intervenim asupra ei. De obicei, încercăm să facem cât se poate de bine se poate în condițiile date, pe bucăți. Și uneori bucățile reușesc să injecteze calitate și chiar spațiu public la margine. Iar injecțiile pot la un moment dat să coaguleze o dezvoltare mai coerentă în jur, sau măcar să creeze rețele de repere sau măcar de locuri mai bune.
Un fel de epicentre la periferie. Ceea ce ar fi fost și un titlu excelent pentru acest dosar, dacă el nu ar fi fost deja inventat: așa suna subtitlul proiectului și cărții „Deutschlandscaften/Deutschlandscapes”, contribuția germană la Bienala de la Veneția din 2004 (pe vremea când Bienala mai era și despre conținut) . Proiectul coordonat de către Francisca Ferguson chiar de asta se ocupa – de Germania cea de dintre orașe – și argumenta că periferia este și o stare de spirit și nu doar una teritorială precum și un loc pentru experimente și avangardă; dar și că „arhitectura în doze homeopatice poate genera înlocuiri de paradigmă în zone aparent impenetrabile la schimbare”.
Avem și avangardă în acest dosar, însă scoatem la iveală operații de consolidare urbană la periferie, inserții bune și punem în discuție diferite fenomene.
O primă categorie de articole din dosarul acestei ediții se referă la locuri publice la margine. Ele pot lua forma noului tip de stație de servicii din Japonia, ancorat în cultura și producția locală și în caracterul regiunii; exemplul publicat este un spațiu magnific la periferia orașului Mashiko (MOUNT FUJI ARCHITECTS STUDIO).
În România, mai precis în județul Harghita, un manej gândit ca parte a unui proiect social rural a fost transformat de către Larix Studio într-un reper local și într-un experiment de arhitectură regional contemporană. Tot un proiect social, și în plus, un element într-o refuncționalizare și densificare a unei zone de la marginea orașului Mediaș este clădirea pentru ateliere protejate proiectată de către ADP, de fapt o reabilitare sensibilă a unui pavilion dintr-o fostă bază militară.
O clădire publică dedicată orașului istoric Zumarraga din Țara Bascilor este determinată în mod funadsmental de limite: odată pentru că definește în același timp o limită și o poartă către un deal și un monument din afara centrului, dar și pentru că margine devine element izolat – elementele metalice ce au compus drept cofraj la pereții din beton au fost reamplasate drept coloane ce susțin restul clădirii.
Biroul Republic of Architects a pregătit un articol complex, mai degrabă un mini-dosar conținând două case – una din periferia istorică, cealaltă dintr-un sat din apropierea Bucureștiului, precum și un interviu cu un dezvoltator al suburubie de tranziție. Tot în suburbia bucureșteană autistă și haotică este amplasat și ansamblul propus de A19, gândit astfel încât să devină posibilă conectarea viitoare cu viitoarele grupări de locuințe ce vor apărea în mod inevitabil în vecinătate.
De situația și perspectivele periferie se ocupă și analiza lui Andreea Matache și textul scris de autorul acestei introduceri, precum și devastatorul reportaj al lui Mihai Duțescu (text) și Andrei Mărgulescu (foto) despre dezvoltarea în același timp săracă și agresivă la periferia sudică a Bucureștiului. 
Ultimele două articole interpretează problema limitei în moduri foarte particulare. Cosmin O. Gălățianu scrie despre dependența orașului de o limită, aceasta devenind la fel de indispensabilă precum centrul. Și mai avem și o discuție despre un design de margine: Meșteshukar Boutique este o întreprindere socială care produce și vinde obiecte de design absolut contemporan, realizate însă împreună cu meșteri tradiționali din comunități defavorizate. Periferia este adusă în centru, literal și ierarhic.
Sumarul complet al ediției de toamnă, aici.
Zeppelin #151 (septembrie – noiembrie 2018), într-un format generos de album, de 224 de pagini, e disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.
