Cea de-a optsprezecea ediție a concursului bienal Cuprul în Arhitectură celebrează frumusețea și versatilitatea cuprului și a aliajelor sale prin arhitectura contemporană de calitate. Opt proiecte, foarte diferite, de la clădiri publice mari la intervenții modeste de interior, au fost alese pentru etapa finală a competiţiei. Juriul din 2017 a fost compus din patru arhitecți, toți câștigători ai unor ediții precedente ale concursului: Ebbe Waehrens (BBP ARKITEKTER, Copenhaga), Maxime Enrico (LAN, Paris), Ville Hara (Avanto Architects, Helsinki) și Craig Casci (GRID Architects, London).
Membrii juriului au fost impresionați de calitatea proiectelor înscrise și de gama largă a aplicațiilor cuprului, prezentate în concurs. Alegerea finaliștilor a reprezentat o adevărată provocare, dar juriul a desemnat în cele din urmă opt proiecte, care au ieșit în evidență, dezvăluind o diversitate de tipologii și abordări de proiectare și o arhitectură excepțională:
Şase locuințe într-un hambar, Sesto san Giovanni, Italia
Proiect: Studio Roberto Mascazzini Architetto / Foto: Simone Bossi
Un hambar care se prăbușea, a fost înlocuit cu o clădire nouă, amplasată pe același loc, cu aceeași dimensiune, formă și materiale, așa cum este cerut de normele de contrucții. Fiecare unitate este dotată cu deschideri învelite cu plăci de cupru.
Lotul se află la marginea unui sat vechi, acum absorbit de suburbiile din Sesto San Giovanni, lângă Milano. Arhitecții au considerat că unele dintre materialele demolate, cărămida pereților și podelele uzate, ar putea avea o viață nouă – dotând noua clădire cu o cochilie „istorică” închisă.
Materialul zdrobit are o grosime de câțiva centimetri și este fixat de o plasă metalică din oțel Corten. Este distribuit uniform pe învelitoare și pe fațade, creând un fel de estetică „moștenită”, în ciuda transformării la care a fost supusă.
Rezultatul este o geometrie care asigură o continuitate elementară între fațade și acoperiș, pereți și deschideri – forma primară al fostului hambar.
Materialele reciclate (cărămidă, pavele) alternează cu benzi de cupru de diferite înălțimi, ca să asigure continuitatea între fațadă și acoperiș. Toate deschiderile celor șase unități aliniate sunt acoperite cu benzi de cupru. Deschiderile nu compromit integritatea și rezistența clădirii și sunt ascunse de obloane, care se deschid mecanic și protejează clădirea de soare și de ploi. Tehnica specială de construcție a permis, eliminarea elementelor obișnuite de construcții (jgheaburi, burlane, pervaze de ferestre, ornamente și jaluzele), rezultând o clădire simplă, cu linii curate, reducând mult întreținerea învelișului clădirii.
Stația de transport din Lahti, Finlanda
Proiect: JKMM Architects / Foto: Mika Huisman
Noua stație de interschimb de transport se află în centrul orașului Lahti, lângă stația istorică de cale ferată. Se formează un nod de transport, care leagă rețeaua feroviară cu liniile de autobuz locale și cu cele pentru distanțe lungi.
Noua stație constă dintr-un acoperiș lung de 60 m, pentru terminalul de autobuz, din structurile închise ale lifturilor, peroanele liniilor locale și alte elemente structurale. Sub stație se află și un tunel de 80 m lungime. Împreună, aceste elemente creează o entitate ușor perceptibilă și de înaltă calitate într-un mediu urban complex, pe diferite niveluri.
Clădirea istorică a stației de cale ferată, este o construcție solidă din cărămidă roșie, din 1930, care stabilește un mediu caracteristic pentru nodul de transport. Parțial -în fața stației, pe noul pod construit peste Vesijärvenkatu- stă terminalul nou, destinat autobuzelor interurbane. Probabil elementul cel mai proeminent al noului terminal, acoperișul inițiază un dialog între elementele noi și vechi. Forma sculpturală minimalistă îmbrățișează istoria zonei.
În ceea ce privește peisajul urban, terminalul oferă impresie de calitate înaltă și o impresie vizuală coerentă. Principalele materiale, cuprul, sticla și aluminiul, au fost alese cu grijă, pentru a îndeplini cerințele de mediu. Acoperișul terminalului și stâlpii sunt îmbrăcați în cupru perforat. În plus, turnul delicat și aerisit al liftului utilizează sticlă atât pe pereții exteriori, cât și pentru structurile portante. În interiorul învelișului de sticlă se află puțul ascensorului, acoperit de cupru și plasă din sârmă de cupru. Este un contrapunct elegant la silueta puternică și aerodinamică al terminalului. Celelalte două turnuri de lift, tot din sticlă și cupru, se situează în partea de nord al amplasamentului. Turnurile lifturilor fac legătura între nivelul stradal inferior și stația de autobuz Mannerheiminkatu.
Spațiul de sub pod este placat cu profile din aluminiu anodizat. Izolația fonică, cablurile de iluminat general și ale iluminatului atmosferic de înaltă calitate, toate sunt integrate în spatele placajului. Acestea creează un mediu vizual rafinat și plăcut dpdv acustic în spațiul tunelului. Părțile dintre principalele structuri – ziduri de sprijin, balustradele podurilor, băncile exterioare și pereții – sunt placate tot cu suprafețe din cupru. Împreună, ele creează un portal, când privitorul se îndreaptă spre sud.
Nodul de transport este utilizat pe tot parcursul anului, zi și noapte. Prin urmare, o atenție deosebită a fost acordată iluminatului. Instalațiile electrice și de HVAC sunt introduse în interiorul structurilor. Sursele de lumină au fost plasate în spatele plăcilor din cupru perforat și vor spori caracterul elementelor din cupru în timpul anotimpurilor închise.
Hydropolis, Centru educațional, Wrocław, Polonia
Proiect: Pracownia Projektowa ART FM / Foto: Michal Lagoda
Hydropolis este o expoziție și un muzeu de ultimă generație, care prezintă puncte de vedere și aspecte legate de „apă”. Oferă educație într-un spațiu expozițional modern.
Clădirea din secolul al 19-lea, declarată monument istoric, aflată în proprietatea Companiei Municipale de Alimentare cu Apă și Canalizare Wrocław, a fost convertită, prin transformarea rezervorului subteran de apă potabilă, în spațiu expozițional.
Zona de intrare, concepută ca o clădire nouă, adăugată la rezervorul existent, creează o fațadă nouă, care armonizează cu turnul de apă din apropiere – o bijuterie a arhitecturii locale și o minune a tehnologiei de la sfârșitul secolului 19. S-au ales materiale naturale pentru zona de intrare – beton, sticlă și cupru – completând materialele utilizate la rezervor și turnul de apă istoric. Fațadele clădirii sunt în mare parte placate cu tablă de cupru simplă și perforată; pentru pereții interiori s-a utilizat cupru pre-oxidat. Fațada zonei de intrare reprezintă o atracție pentru vizitatori – o perdea decorativă de apă, lungă de 46,5 m. Cursul apei este controlat artistic, astfel încât să producă diverse forme, modele și inscripții.
Tot spațiul expozițional a fost proiectat de Atelierul de design ART FM, Krakow.
Fațadele, învelișul din cupru și perdeaua decorativă de apă au fost efectuate de arhitecții Maksymilian Majoch, Magdalena Piwek, Łukasz Markiewicz și Karol Ornatowski de la Atelierul de design ART FM.
Designul interior a fost realizat de arhitecții Maksymilian Majoch, Magdalena Piwek și Łukasz Markiewicz de la Atelierul de design ART FM.
Aripa zonei de intrare a fost concepută în colaborare cu arhitectul Ewa Kinecta de la „Studio Eka”, Wrocław.
Capela din Suvela, Espoo, Finlanda
Proiect: OOPEAA / Foto: Mika Huisman
Capela Suvela a fost comandată de Uniunea Parohială din Espoo și este utilizată în comun de Uniunea Parohială, Parohia Suedeză din Espoo și Primăria orașului Espoo, pentru a servi întreaga comunitate din Suvela. Este o clădire multifuncțională, care oferă un spațiu membrilor comunității, pe care pot să-l folosească împreună pentru diferite evenimente, indiferent de religia lor.
OOPEAA s-a angajat în proiectarea Capelei Suvela și al parcului comunitar din apropiere, în anul 2012. Scopul a fost crearea unei clădiri, care să aibă o identitate puternică și să intre în dialog cu contextul multicultural al cartierului său suburban.
Deoarece aproximativ o treime din locuitorii orașului sunt descendenți străini, Suvela este unul dintre cele mai multiculturale districte din regiunea metropolitană Helsinki. Diversitatea culturală este atât un potențial bogat, cât și o provocare pentru comunitate. În cazul proiectului Capelei Suvela și al parcului comunitar adiacent, obiectivul a fost crearea unei clădiri, care oferă oportunități pentru o varietate bogată de activități și oferă un cadru special, locuitorilor -unde pot să se adune, într-un spațiu flexibil și funcțional.
Datorită iernilor relativ lungi, întunecate și reci, în Finlanda spațiile comunitare au un rol important, sunt locurile, unde se pot aduna oamenii. Clădirile publice, ca școlile și bibliotecile, precum și bisericile și capelele, sunt spații deschise tuturor. Tradiția ca școlile, bibliotecile și bisericile să funcționeze ca locuri în care oamenii se pot aduna, are rădăcini adânci în cultura Finlandei. Aceste clădiri servesc drept platforme pentru o varietate de activități inițiate de cetățeni, facilitând astfel schimbul de idei prin colaborare și muncă, aici ei se pot bucura de viață -împreună. Clădirile sunt concepute astfel, să includă spații comunitare, unde comunitățile locale pot organiza întâlniri și evenimente atât zilnic, cât și cu ocazii speciale. Capela Suvela face parte din această tradiție, în care arhitectura clădirilor bisericești și al capelelor, asigură un cadru pentru o multitudine de funcții și un loc unde oamenii din comunitate se pot aduna.
Capela oferă un spațiu accesibil și primitor, cu o scară umană și o atmosferă primitoare. Clădirea deservește multe funcții, care oferă o bază pentru diferite tipuri de activități, și care constituie un loc dinamic de activitate. Este în primul rând un loc de întâlnire, care servește membrii parohiei și alte grupuri din comunitate.
Unul dintre cei trei utilizatori principali ai clădirii este parcul, oferind copiilor și părinților lor posibilitatea de a folosi spațiul în diferite moduri. Se organizează programe dedicate copiilor după școală și se asigură supravegherea zilnică pentru copiii mai mici. În ansamblu, se mai găsesc spații pentru tineret și pentru diverse cluburi locale, ca să le folosească pentru activitățile lor. În clădire se mai află birouri pentru angajații parohiei, pentru asistenții sociali și serviciile familiale, ei ajută membrii comunității în problemele ivite în viața lor. Aici funcționează și o cantină, care oferă mâncare ieftină. Capela, în mod firesc, servește și ca un loc pentru slujbe religioase, concerte, nunți, înmormântări și botezuri.
Diferitele funcții ale clădirii, pot fi identificate din exterior. În timp ce înălțimea clădirii variază foarte mult, cea mai înaltă parte fiind a sălii capelei, toate funcțiile sunt plasate pe un singur nivel, iar clădirea se înfășoară într-o singură entitate în formă de U, formând o curte interioară intimă în mijloc. Clopotnița este încorporată în volumul principal al clădirii, și închide curtea.
Spațiile dedicate diferitelor funcții ale clădirii, sunt orientate spre curtea interioară. Intrarea principală se află într-un colț, unde clădirea în formă de U se deschide spre curte. Sala principală a capelei cu spațiile auxiliare, este situată în partea de nord-est a clădirii. Birourile personalului parohial, precum și alte spații de întâlnire se află în partea centrală al volumului în formă de U. Spațiile pentru copii și tineret, și cele care sunt închiriate de primărie (și deservesc parcul comunitar), se află în partea de vest a clădirii. În timp ce majoritatea încăperilor interioare sunt îndreptate spre curte, cele ocupate de parcul comunitar se îndreaptă spre parc.
Clădirea are o structură hibridă, cu elemente de lemn, beton și oțel. Tactilitatea materialelor are o prezență puternică, atât în interior, cât și în exterior. Carcasa exterioară este în întregime îmbrăcată în cupru, pentru a accentua unitatea volumului variat al clădirii. Cuprul a reprezentat alegerea ecologică de material pentru exterior. Este atât durabil, cât și reciclabil și, prin urmare, sustenabil. De asemenea, îmbătrânește bine și dobândește o patină frumoasă în timp. În interior s-a utilizat un material local, molidul. În spațiile destinate copiilor, lemnul este prezent și în copertinele exterioare, care asigură protecție împotriva ploii, oferindu-le copiilor posibilitatea de a se juca afară, chiar și când plouă. Prezența lemnului este cea mai proeminentă în sala înaltă a capelei, unde pereții sunt acoperiți cu lemn.
Capela din Suvela se află printre proiectele preselectate din cadrul Concursului European de Arhitectură Contemporană – Mies van der Rohe Awards 2017. Capela din Suvela este unul dintre cei patru finaliști nominalizați la Concursul de Arhitectură Finlandia în 2016. A fost premiat cu bronz la Concursul American de Arhitectură în 2016.
Tunelul Bosruck, Austria
Proiect: Riepl Riepl Architekten / Foto: Otto Hainzl
Una dintre cele mai importante legături spre Europa de Sud-Est, tunelul Bosruck de 5.5 km, trece prin Alpii Ennstal, leagând Austria Superioară de Steiermark. Tunelul de circulație original, cu două căi, a fost renovat și s-a construit un al doilea tunel nou alături. Tunelul, acum parte al autostrăzii A9 Pyhrn, este utilizat de aproximativ 18000 vehicule zilnic.
Acest proiect ingineresc impresionant, este anunțat de structuri portante noi -la ambele capete ale tunelului, printr-un design câștigător al arhitectului Peter Riepl. Abordarea arhitecturală este extrem de neobișnuită, pentru proiectele de acest tip, sugerând o nouă tipologie a construcțiilor, care celebrează infrastructura de transport. Pot fi însă găsite precedente asemănătoare, la abordările arhitecturale ale intrărilor de tunele feroviare, din secolul al XIX-lea.
La Bosruck, arhitectura este complet modernă, iar strategia de design aproape teatrală. O serie de ecrane – alcătuite din casete perforate de alamă, profilate și aranjate astfel, ca să reflecte verticalitatea mediului înconjurător – ascund parțial clădirile și echipamentele esențiale, pentru funcționarea și siguranța tunelurilor. Acestea impun o ordine vizuală și consecvență, pentru aceste elemente dispersate, dar oferă și transparență și aerisire, simbolică pentru legătura fără bariere, dintre cele două provincii federale. Ritmurile ecranelor verticale de alamă, accentuează experiența călătorilor, când intră direct în construcție, trecând sub acoperișul dramatic al intrării/ieșirii, care acționează ca spații de tranziție, între interior și exterior.
Această abordare ușoară, dezminte caracterul permanent al structurilor și cerințelor tehnice, ale unui astfel de mediu provocator. Alama a fost aleasă pentru durabilitatea și sustenabilitatea sa, -inclusiv rezistența la sarea de drum-, alegere făcută după efectuarea unei probe de coroziune, care simulează expunerea materialului timp de 30 de ani.
Walmer Yard, Londra, Marea Britanie
Proiect: Peter Salter Associates / Foto: Helene Binet
Acoperișurile și învelitoarele din cupru, realizate de firma Roles Broderick Roofing Ltd la Walmer Yard, urmează caracterul particular al celor patru case, subliniind natura tactilă al materialelor și măiestria execuției pe întregul proiect.
Învelișul de cupru a fost realizat din plăci de cupru de 0.6 și 0.8 mm, în două moduri de execuție al acoperișului. Fiecare element este adaptat la scara arhitecturii, prin urmare este complex în detalii – apără structura de condițiile meteo, de ploaie, conducând apa în jgheaburi și burlane, formate după un model aproape geologic, dendritic, al dirijării apei spre sol.
Cuprul este aplicat în trei diferite moduri la acest proiect. Soluția cea mai mai neobișnuită este învelirea camerelor asimetrice de pe acoperiș, derivate din camerele construite pe casele Tudor, utilizate pentru a juca cărți, a lua masa sau pentru flirturi. În mod similar, camerele din Walmer Yard sunt folosite pentru recreere, fiind proiectate într-un limbaj arhitectural complet diferit de restul dezvoltării.
Camerele au fost formate din modele scanate și au fost construite în mod similar bărcilor, cu nervuri și înveliș din lemn. Datorită formei asemănătoare cu iurta, fațetarea ușoară a suprafețelor curbate tridimensionale, este susținută și accentuată de învelișul din cupru. Construcția unui „acoperiș rece” (pod neîncălzit -ultimul nivel fiind izolat cu un planșeu de pod), executat cu falț vertical, nu era adecvat, deoarece structura ar fi mascat delicatețea formelor arhitecturale.
În schimb, camerele, ca niște ”păstăi”, au fost învelite cu plăci diagonale pătrate de 225 mm, care au fost îndoite, ca să se potrivească cu fațadele și pliurile suprafețelor construite. Antreprenorul trebuia să judece la fața locului unghiul de înclinare al plăcilor de cupru, așezate în diagonală. Protecția structurii din lemn a fost realizată prin montarea membranelor speciale ventilate. Acolo, unde plăcile diagonale au devenit prea subțiri, ca să asigure protecția împotriva intemperiilor, a fost introdusă o margine de cupru, pentru a separa falțul vertical al curburii acoperișului de modelul cu plăci -aflat dedesubt.
A patra casă al ansamblului este alcătuită din trei forme piramidale, de diferite dimensiuni și orientări. Acoperișul cu structură autoportantă din lemn laminat, a fost învelit de cupru, realizat cu falț vertical, cu jegheaburi și burlane de diferite forme, care ajung până la luminatoarele de pe acoperiș. Aceste periscoape cu diferite orientări, sunt concepute ca un ansamblu de forme și animă linia acoperișului îndreptată spre curtea, care deservește cele patru case. Văzut de sus, cuprul trasează forma casei prin diferitele sisteme de jgheaburi, care se întind între puțurile de lumină și coronamentul placat cu cupru al intrării.
Fiecare ușă de intrare are o placă de împingere din cupru, care face parte din setul de accesorii ale ușii. Această placă conține butonul soneriei, încuietoarea și mânerul special realizat din cupru și alamă, care ascunde slotul cutiei poștale montate pe ușă. Cuprul plăcii se îndoaie în deschiderea cutiei de scrisori, formând o fâșie diagonală prin secțiunea ușii, trimiterile poștale ajungând astfel într-un sac de piele din interior.
Două dintre casele îndreptate spre curte sunt prevăzute cu jgheaburi din cupru, înglobate într-o carcasă din lemn cu o adâncime de 40 cm. Sunt poziționate în sensul curgerii apei, formând o mică cornișă deasupra burlanului de legătură. Partea inferioară a jgheaburilor formează un racord, care trece în fața ferestrelor ca un colector, conectându-se cu burlanul din cupru care face legătura verticală spre sol.
Datorită naturii și execuției lucrărilor din cupru, poate fi auzită curgerea apei de ploaie prin sistemul de conducte din cupru, ca un memento al condițiilor meteo.
Clădirea Maersk, Copenhaga, Danemarca
Proiect: C F Moller / Foto: Adam Mørk
În ianuarie 2017, a fost inaugurat un nou turn iconic – clădirea Maersk, în prezența Reginei Margrethe, adăugând un punct de reper la orizontul orașului Copenhaga. Arhitecți de la C.F. Møller explică designul lor, caracterizat de benzi curbilinii continue, din cupru -ca aranjament parasolar vertical.
Intenția arhitecturală a fost de a crea un punct de reper durabil, într-un dialog nou și deschis cu orașul și cu universitatea. Noul complex este destinat să acționeze și ca un catalizator al dezvoltării urbane pozitive, în vecinătatea sa imediată -și în întregul oraș. Turnul cu 15 etaje este așezat peste o serie de clădiri mai mici, care conțin funcțiile comune: trei săli mari de predare, săli de clasă, cantină, laboratoare, săli de conferințe și o cafenea literară.
Partea cea mai izbitoare al acestui nivel este piața publică științifică, ce va alcătui noul punct de concentrare al Institutului Panum și al campusulul Universității Nørre din Copenhaga. Aici se află intrarea principală, care leagă toate funcțiile din complex. Se va înființa un nou parc public în campus, care va oferi spații de studiu și de recreere în aer liber, pentru cercetători și studenți, destinate și locuitorilor din Nørrebro, împreună cu o alee suspendată, de 300 de metri. Publicul poate vizita și partea de sus al turnului, aici se află o cafenea și un salon, de unde se poate admira priveliștea.
Noua clădire de 42.700 mp deține spații de ultimă generație -pentru cercetare și predare a științelor medicale. Cele mai multe etaje sunt dedicate cercetării avansate. Miezul de beton al clădirii este monolit, astfel vibrațiile cauzate de oraș, nu deranjează activitățile de cercetare. Clădirea este una dintre clădirile cele mai eficiente din punct de vedere energetic din Danemarca, deoarece reutilizează energia reziduală cu ajutorul instalațiilor de climatizare -de nouă generație, reutilizând și apa pluvială, în scopuri sanitare și de irigare, totodată deține și 1.500 m2 de panouri solare.
Setările urbane și canalele de comunicație către întreaga localitate au fost factori cheie în modelarea clădirii Maersk. Amprenta triunghiulară derivată din unghiurile străzilor adiacente, rezultă ca cel mai îngust fronton să se îndrepte către turnul zvelt al unei biserici din apropiere. Această orientare, contribuie și la eficiența energetică a clădirii, prin reducerea expunerii sudice și al aportului de energie solară.
Proiectul creează o compoziție ușor lizibilă pe amplasament – o formă de stea, care permite complexului să fie construit în faze, lăsând loc pentru viitoarele extinderi, încă nedefinite. Forma de stea creează și o serie de spații urbane animate, legate strâns de clădirile înconjurătoare și include împrejurimile, oferind spațiu verde și căi publice – accesibile pentru public.
Aspectul exterior al turnului științific, intră în dialog cu complexul Panum existent și cu clădirile înconjurătoare, unde predomină cărămida roșie. Fațada este formată dintr-o grilă, cuprinzând fâșii de ferestre de înălțimea nivelelor, care descompun scara mare a clădirii. Benzile de înălțimea etajului, sunt prevăzute cu peste 3000 de nervuri verticale de cupru.
Alegerea cuprului pentru această clădire proeminentă anticipează schimbările naturale care vor avea loc, la început fiind lucios, apoi dezvoltând o culoare maro închis, căpătând patina verde al cuprului abia după mulți ani.
O treime dintre nervuri sunt mobile, permițând fațadei să-și schimbe în mod constant caracterul, când aceste nervuri se deschid și se închi’d, reacționând la traseul soarelui -în jurul clădirii. Când sunt activate, secțiunile se împart în două, cu o jumătate rămasă statică, în timp ce -cealaltă jumătate alunecă în fața geamului, asigurând o protecție eficientă, împotriva încărcărilor termice -către laboratoare. Acest lucru asigură clădirii calificativul de „clasă energetică scăzută 2015”. Calificativul se adaugă la acreditările privind sustenabilitatea clădirii, alături de alegerea cuprului, ca un material cu o durată de viață extrem de lungă, care va fi în cele din urmă reciclat.
Tambur în piață (scenă deschisă), Trondheim, Norvegia,
Proiect: HUS arkitekter AS / Foto: Matthias Christoph Herzog
Acest tambur intrigant din cupru, plutind deasupra unei scene deschise, revigorează piața orașului Trondheim, din Norvegia, noaptea schimbându-se într-o sursă de lumină animată. Designerii de la HUS arkitekter AS, descriu proiectul câștigător.
Proiectul face parte dintr-un plan mai amplu de renovare şi reînnoire totală a pieței orăşeneşti Torvet. Viziunea noastră a fost de a crea un spațiu nou, plin de viață, axat pe activitate mai degrabă decât pe formă -un spațiu plin de oameni și de viață. Noua scenă se află în sud-vestul pieţei, în fața centrului comercial.
Scena în sine este multifuncțională, fără nicio utilizare specifică și este dominată de atracția principală – loftul în formă cilindrică. Cu o piele constând din cupru perforat și patinat, culoarea coronamentului se schimbă pe tot parcursul zilei. Cuprul patinat verde din timpul zilei, se transformă seara datorită luminilor din cercul interior, care sunt reflectate prin tot ecranul. Este aproape un element viu, schimbându-şi expresia cu ritmul zilei.
Cilindrul este format din trei straturi: suprafața interioară de reflexie este din oțel inoxidabil lustruit, cu un tipar piramidal aleatoriu, ecranul de mijloc este din cupru cu lac transparent, ca să-şi păstreze culoarea naturală de-a lungul anilor; iar în cele din urmă, învelișul exterior este realizat din cupru patinat verde manual. Cele două straturi de cupru sunt perforate pentru transparență cu un tipar aleatoriu cu hexagoane de diferite dimensiuni. Între stratul de mijloc și cel interior se află un sistem de LED-uri multi-colorate, aranjate în cinci nivele diferite, îndreptate spre interior, iar între stratul exterior și cel din mijloc, pe partea de sus a structurii, au fost amplasate LED-uri îndreptate în jos.
S-a lansat şi votul pentru “Alegerea publicului”, cu scopul de a genera un dialog între toţi cei interesaţi de arhitectură. Vizitatorii înregistraţi pot vota on-line proiectul finalist preferat, iar cei care votează vor participa la o tragere la sorţi prin care pot câştiga un iPad Mini. Votul se va încheia pe 31 august 2017.
Câștigătorul concursului, proiectele premiate și proiectul votat de public vor fi anunțate în decursul acestui an. Proiectele finaliste și cele premiate vor fi apoi prezentate printr-un program promoțional, unei audiențe internaționale, inclusiv în revista Copper Architecture Forum (vă puteţi abona gratuit la copperconcept.org). Mai multe informații și imagini ale proiectelor finaliste, precum și toate proiectele înscrise și concursurile anterioare pot fi văzute la copperconcept.org/ro/premii.